Călin MARINESCU ■
După o dibace campanie de presă, am aflat în final că se pregătește falimentul societății de asigurări Euroins, la ora actuală cel mai extins asigurător din scumpă noastră patrie, adică cu circa 2,5 milioane de polițe valabile în portofoliu deţine 31 % din piața de asigurări; cu alte cuvinte astăzi circa 2,5 milioane de români sunt pacăliti de un grup financiar din Bulgaria.
Este neîndoielnic că vecinii noștri de la sud de Dunăre se zbat de mulți ani într-o incertitudine politică susținută și finanțată de o clasa de oligarhi fără scrupule.
Iată că au ajuns să își extindă activiatea și în România, lăsând în urmă un deficit estimat la 400 milioane euro, bani ce vor fi acoperiți din Fondul de Garantare a Asiguraților și dacă nu vor fi fonduri suficiente, restul, de la bugetul de stat, adică de noi toți.
Specialiștii consideră că Autoritatea de Supravaghere Financiară (ASF), așa cum ne-am obișnuit a tratat cu inpardonabilă neglijență activitatea acestei societați, din motive care ridică mari semne de întrebare asupra credibilitații membrilor ASF.
După ce ani de zile România s-a confruntat cu falimentele răsunătoare ale mai multor bănci, de multe ori ca urmare a unor infracțiuni, se pare că a venit timpul folosirii societătilor de asigurări pentru deturnarea unor sume uriașe în buzunarele băieților “deștepți”.
Falimentele societaților de asigurări Astra, Carpatica, City Insurance și acum, după numai un an, Euroins, cred că este mult prea mult pentru biata noastră economie.
Daunele create de falimentul City Insurance încă nu au fost lichidate în totalitate, multe ateliere auto mărunte fiind falimentate, sume importante ce ar trebui finanțate de la buget sunt încă în curs de reglementare.
Culmea este că Euroins a comis-o folosind aceeași schemă patentată de City Insurance, atragerea prin practicarea unor prețuri foarte mici a unui număr mare de clienți în ideea de a colecta sume cât mai mari pentru a le dirija exclusiv conform intereselor patronilor.
Oare ASF nu a remarcat că Euroins oferea polițe RCA la prețuri sub jumate din prețurile oferite de celelalte societați de asigurare. Nu era ușor de calculat că veniturile astfel obținute nu puteau acoperi valoarea daunelor statistic calculate, existând evident riscul falimentului?
Pentru un asigurat RCA bineînțeles că principalul criteriu de alegere a societații de asigurare este prețul oferit, o dată ce polița asigură daunele sau costulurile pe care le poate produce în contul unei terțe persoane. Bineînţeles că puțini au fost aceia care s-au gândit că autoturismul propriu ar putea fi avariat de un alt autoturism asigurat în aceleași condiții, dar ASF încadrat cu specialiști ar fi fost normal să ia din timp măsuri de blocare ale unor astfel de practici, să prevină transformrea asigurărilor într-un joc piramidal cu rezultate previzibile – falimentul.
Povestea mă duce gândul la un banc clasic, relația dintre un urs și un vânător când după mai multe ratări urmate de corecturile aplicate în consecinţă, în poziţia capră, ursul conchide: bag seama matale nu ești vânător, îți place doar să ne întâlnim!
