Ovidiu CUPŞA ■
De cum câştigă, un puști de şapte ani, Rareș Prisăcariu, Trofeul concursului-spectacol „Românii au talent”, recitând un impresionant și imaginar „dialog cu Dumnezeu”, imediat se şi colaiză o oaste de pripas, ditamai adunătura de neomarxiști ce săriră să ne explice cât de nociv e ca unui copil „să i se bage în cap” astfel de lucruri.
Supărarea era că puştiul a câștigat cu o prestație ce etalează valorile, în concepţia lor, valori „retrograde”, „tradiționaliste” şi „naționaliste”, ce nu fac cinste unei naţiuni moderne.
Ca și cum credința în Dumnezeu ar fi ceva nociv.
Aceiași neomarxiști au aplaudat trimiterea la Eurovision a incertului Theodor Andrei, cu o piesă de doi bani, care nu s-a calificat măcar în finală – cea mai mare rușine trăită de România.
O alegere care încerca cu disperare să arate „progresismul” (servilismul) fără limite al României, dar pe care până și cele mai „woke” țări nordice au criticat-o, atât ca prezența scenică dar și ca prestație a României.
Europa, America, lumea nu e cea care vor să credem, cei care țipă peste tot: că trebuie să renunțăm la toate valorile noastre pentru a fi „aliniați”. Europeanul mediu, americanul de rând, ca orice om de pe pământ, încă se mai teme de Dumnezeu – fiecare cum îl definește în religia lui. Oamenii cred în valorile națiunilor lor, sunt patrioți, își iubesc familiile și țin la propriile tradiții.
„Incluziunea” înseamnă toleranță și acceptarea celorlalți, nicidecum impunerea generalizată, cu forța, a unor valori pe care nu cere nimeni să le talibanizezi.
Servilismul este de fapt un zel, care nu aduce niciun avantaj real. E ca pe vremea Cominternului, când nu „doctrina bolșevică” băga la pușcărie „elementele nocive”, ci zelul unor „tovarăși” din eșaloanele inferioare ale partideloc comuniste, care căutau de zor „dușmani ai poporului”, doar ca să se afirme personal.
Cel mai păgubos lucru pentru o națiune e să dea nas slugilor care servesc alți stăpâni, făcând mai mult decât li se cere pentru că ăştia nu aduc niciun folos nici măcar celor pe care cred ei că-i slujesc.
Pentru a fi respectat şi recunoscut, orice popor trebuie să-și apere valorile care-l definesc iar în raport cu UE, NATO şi oricare alte organizaţii mondiale, mai important decât să arăți servilism și să te comporţi ridicol, e să îți respecți angajamentele. Pentru că respectul se câștigă, nu se cerșește!
Dumnezeu să apere România!
