Acasă Gloria mundi România: Mai este sportul un obiectiv strategic al națiunii, sau doar bișnițăreală?

România: Mai este sportul un obiectiv strategic al națiunii, sau doar bișnițăreală?

12545
0

Leonard MOCANU ■

Urmărim de câțiva ani vești despre evoluția sportivilor români în competițiile naționale și (mai ales) internaționale, deplângem starea precară a sportului românesc, privim cu nostalgie la rezultatele de acum jumătate de secol, numărăm anii de la ultima performanță majoră în diverse discipline, dar pentru cei puși în postura de a face ceva concret pentru sportul național, totul trece prin filtrul contului din bancă.

Este adevărat că epoca boemă a sportului s-a încheiat de mult. Cine își mai amintește că acum nici jumătate de secol rugbyul era sport eminamente de amatori, că nu existau schimbări decât dacă jucătorul nu mai putea continua partida, că antrenorul stătea în tribună, iar pauza se petrecea în teren, sub conducerea căpitanului? Sau, că după un meci (chiar din Turneul Celor Cinci Națiuni) publicul invada terenul, iar orice fan era fericit să-și poată măcar atinge idolul? Ca să nu mai vorbim că jucătorii echipei învinse făceau culoar viu pentru învingători, la intrarea la vestiare, și îi aplaudau pe aceștia. Povești de neimaginat astăzi. Sportul se practica pe teren, nu la televiziuni, în talk-show-uri.

Astăzi nu există oră de maximă audiență a unui canal de sport din România fără elucubrațiile mai nu știu cărui patron incult de echipă de fotbal sau fără faptele extrasportive ale unor idoli ai balonului rotund umflați cu pompa.

Chiar și pentru conducătorii de cluburi imperativele sunt să cumpere ieftin (sau să ia pe gratis) și să vândă scump, ori să ia un jucător doar să nu-l ia adversarul, chiar dacă la ei doar va lustrui banca.

M-a nedumerit atitudinea patronului campioanei la fotbal, Farul, de a vinde (ieftin aș spune) toate ”perlele coroanei”, sacrificând astfel campania europeană, startul de campionat (Farul a luat anul trecut șapte goluri în jumătate de campionat, acum în doar două meciuri), spre dezamăgirea suporterilor consecvenți sau de ocazie. Desigur, balanța comercială a clubului este pe primul plan, dar poate, cu încă o jumătate de campionat de strălucire, cu evoluții în grupele competițiilor europene, la sumele de transfer ale puștilor în cauză s-ar mai fi putut adăuga vreun zero.

Dar, deasupra tuturor, stă indiferența crasă a unor canale de televiziune, începând cu televiziunea națională (SRTV), în a promova sporturile de echipă (și individuale) la nivel intern și internațional. Excepțiile sunt puține (handbal, tenis, ceva baschet), dar în rest, deși unele discipline sunt spectaculoase, având numeroase faze incitante la fiecare punct, se preferă transmiterea unor meciuri de fotbal din ligile secunde sau din campionate mai mult sau mai puțin importante pentru România, doar pentru că, probabil, aduc ”rețetă” din publicitate. Ajungem să căutăm transmisiile sportive ca pe vremuri, când, funcție de regiunea geografică, orientam antenele către bulgari, sârbi, maghiari sau moldoveni, să prindem un campionat mondial de fotbal. Acum o facem pe ”net”, iar șansa noastră este din partea federațiilor internaționale, care și-au creat propriile canale TV.

Cel mai recent exemplu de lipsă de orientare este atitudinea față de competiția internă de volei (masculin sau feminin) și față de participarea la competițiile internaționale. Dacă pentru competiția internă TVR mai pleacă urechea la câte un meci-două pe săptămână, la participarea internațională lucrurile stau foarte prost. Să nu le facem statuie celor de la TVR, pentru că și ei aleg, nu de puține ori, meciuri obscure din Capitală sau din împrejurimi, în condițiile în care în țară se dispută derbiuri pentru podium. Să le facem măcar soclu, pentru că au transmis meciurile de acasă ale echipelor naționale în European Golden League, la masculin și feminin.

În ce privește transmiterea meciurilor de la campionatele europene, pas. Nicio televiziune de sport nu s-a deranjat să scoată din cont uriașa sumă de 25.000 Euro, pentru a transmite meciurile echipelor României, plus, bonus, meciuri din fazele finale. De ce? Pare-se pentru că, din calculele lor, nu și-ar fi scos banii din spoturile publicitare. Mai mult, în ultimul moment, o televiziune anunța cu greață că a achiziționat drepturile de transmisie pentru echipa feminină, dar la ora primului meci, deși pe streaming era anunțat acesta, în realitate era transmis, în reluare, un meci din Spania. La băieți, nici nu a mai catadixit cineva să se intereseze de eveniment.

Au fost meciuri de pregătire, cu alte naționale, în țară. Nimeni nu s-a arătat interesat. Dar iată că fetele și mai ales băieții le-au dat peste nas: atât unii cât și ceilalți s-au calificat din grupe, după evoluții pe alocuri entuziasmante. Cireașa de pe tort a fost echipa masculină care, după două înfrângeri în tot atâtea meciuri, a avut o revenire încoronată cu victoria de trei puncte împotriva campioanei olimpice, Franța. Evident au fost cârcotași (puțini) care au susținut că Franța nu avea miză, fiind calificată de pe primul loc, dar cine a văzut meciul pe canalul de Youtube al Eurovolley îi va putea contrazice. În plus, la statutul lor, la faptul că au început meciul cu toate vedetele ”poleite” la Tokyo, o înfrângere în fața României nu dă bine la CV.

Și, ce să vezi? Canalele de sport complet dezinteresate de aceste competiții au început să titreze pe rețelele sociale, cu litere de-o șchioapă, performanța băieților, făcând plecăciuni virtuale în fața acestora. Chiar atât să fi dispărut rușinea, încât să-l scoată pe X sau pe Y de pe prima pagină pentru o știre (cam de senzație) din voleiul pe care l-au repudiat?

Mă întreb dacă la această tărășenie nu are o parte din vină și managementul Federației Române de  Volei (în acest caz), care nu a găsit modalități de a crea un parteneriat serios cu un canal de sport, bazat pe un contract mutual avantajos și care să asigure exclusivitatea pentru campionat și pentru competițiile internaționale în care federația poate avea un cuvânt de spus. Că, până la urmă, decât să transmiți pe bani grei meciuri anoste, în paralel cu alte televiziuni, din liga inferioară națională la fotbal, unde numeri fazele spectaculoase pe degetele de la o mână, mai bine câteva meciuri de volei pe săptămână, unde spectacolul e garantat în proporție mult mai mare.

Închei urând succes băieților în faza ”optimilor” (probabil) împotriva Spaniei! Vom merge din nou la Eurovolley.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.