Dan MIHĂESCU ■
Dacă și de la New York presa liberă a transmis ieri elogii la adresa reformei fiscale a lui Ciolacu, formulate pe îndelete și rostite rar de Marele Absent din fruntea Țării, ce-i drept nu că ar conta pentru cineva ca opinie, atunci e semn clar că Marcel e pe val și-l călărește bine!
„Este un pas în direcţia bună. Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt. Că nu se vor rezolva toate problemele sistemice acumulate în 30 de ani este iarăşi un lucru care e uşor de înţeles, dar paşi trebuie făcuţi (…) Nu putem să continuăm să ne facem că banii publici nu sunt de multe ori cheltuiţi fără o eficienţă foarte mare (…) Nu putem să închidem ochii la evaziunea fiscală şi nu putem să lăsăm anumite resurse care ar trebui să fie disponibile pentru bugetul local să nu fie folosite (…) După părerea mea, este un prim pas care se face şi după ce acest proiect va fi dezbătut, va ajunge în Parlament unde iarăşi sunt posibile îmbunătăţiri, adaptări ş.a.m.d. Chiar şi în procedură de angajare a răspunderii sunt posibile amendamente, dacă sunt găsite necesare. Deci, haideţi să pornim de la premisa că unele probleme îşi găsesc acum o soluţie şi să mergem mai departe.”, a pus chezășie Iohannis pentru reformele lui Ciolacu, tocmai de la New York, aflat la ONU.
Lăsând la o parte faptul că însuți lăudătorul în cauză a fost timp de nouă ani, la rând, cel mai important pinion al cutiei de viteze blocate din mecanismul legislativ-executiv al statului român, este de observat și de remarcat faptul că la scurt timp de la revenirea din vacanța de vară, Marcel Ciolacu a început cu mult aplomb să-și definească imaginea de adevărat jupân, tătuc, călare pe situație asemeni unui surfer pe creasta celui mai înalt val.
A ajuns la putere pe fluxul celei mai importante maree politice din România, Partidul Social Democrat (PSD), care înroșește cam 31% din țară, și mare ar fi minunea să nu ajungă chiar la 40% în curând, Ciolacu își consolidează zi de zi profilul candidatului preferat de majoritatea românilor care merg la vot. Își satisface bazinul electoral cu reforme fiscale populiste și nu pregetă, atunci când face gesturile de „mărinimie legislativă” să șfichiuiască din vorbe afaceriștii, băncile, multinaționalele, IT-iști, constructorii, etc, beneficiarii facilităților fiscale acordate anterior tot de partidul său, pe când avea alte interese electorale sau chiar de afaceri. Face reforma pensiilor, ca un desăvârșit prestigitator și fără să se atingă de specialele parlamentarilor, judecătorilor, primarilor, președinților de consilii județene și aleșilor locali, anunță că în spirit socialist va majora doar pensiile mici, în etape…până ajung și astea la nivelul celor mari (fără să dezvăluie unitatea sa de măsură), că nu sunt bani pentru toți pensionarii.
Și tot populist, măiastrul surfer pus să călărească valul a început să urce spre creastă încă de săptămâna trecut când i-am auzit pe vecinii mei, ieșiți în fața porții îmbrăcați în maiou și pantaloni de pijama ca să-și scoată la bordură tomberoanele cu gunoi, jubilând: Asta da! Ce muie le-a dat Ciolacu frate la austrieci cu Schengenu’, ai văzut! Le-a spus să-și facă gard la frontiere dacă nu le convine. Îi dă în judecată frate, a zis și ăsta chiar o face că-i din topor nu merge cu vrăjeala la el. E uns… Și la OMV le-a pus-o… Brava la el!!!
După mine, pe subiectul ăsta nu cred că mai sunt posibile surprize pentru anul electoral 2024. Surpriza s-a produs mai de multișor, când Iohannis a început să joace și el, după modelul prezidențial consacrat de maestrul Băsescu (Mare om să-i trăiască familia!) și jocurile sunt făcute, am zis…!
