Fascinați de Dansul Cobrei

Călin MARINESCU ■

Asistăm de cel puțin o lună la sarabanda declarațiilor liderilor Partidului Național Liberal (PNL) și ai Partidului Social Democrat (PSD) privind organizarea și desfășurarea alegerilor anului 2024.

Se pare că intervenția Președintelui Iohannis a netezit disputele și i-a determinat pe Nicole Ciucă și pe Marcel Ciolacu, președinții celor două partide să își dezvăluie parțial intențiile.

În primul rând au hotărât să comaseze alegerile pentru desemnarea organelor de conducere locale cu alegerile pentru Parlamentul European.

Evident această mișcare avantajează PNL, care aparent scade în sondaje. În condițiile în care de obicei la alegerile pentru Parlamentul European prezența electoratului a urne este scăzută liberalii ar fi obținut un număr redus de parlamentari europeni, un semnal cât se poate de negativ pentru alegerile care urmează, respectiv pentru Parlamentul Național și Președintele Republicii. Această înțelegere la vârf între partenerii de guvernare se pare însă că este disputată, pe mai multe voci, în cadrul nucleului dur al PSD, fiind reclamată o mare diferența între cele două partide, în sondajele sociologice care indică, după unii, că PNL ar valora cât jumătate din intențiile de vot față de PSD.

Este adevărat că există o diferența în ultimele sondaje, dar este de luat în considerație că în condițiile în care cele două formațiuni ar intră în campania electorală separat, în mod firesc s-ar atacă reciproc ceea ce ar crea probleme pentru ambele partide căci, fără tăgadă, sunt  singurele cu organizații locale bine structurate în teritoriu și cu mare credibilitate la masa alegătorilor.

Oricum la nivel local vor fi lupte la baionetă pentru președinții consilior județene și primari, dar și pentru membrii consiliilor județene, municipale, orășenești și comunale.

Primele semnale au apărut, în primul rând prin migrarea unor primari de la un partid la altul, acum că permite legea, în ultimele șase luni ale mandatului.

De obicei un primar are în spate un număr mare de susținători, mai ales în cazul orașelor și comunelor.

O problemă care dezbină conducătorii celor două partide este intenția liderului PSD, Marcel Ciolacu, ca cele două partide să nominalizeze un candidat comun la Președinția României, ceea ce pentru PNL este o reală problemă.

Candidatul unic se dorește a fi de fapt nominalizat de PSD, existând propunerea ca PNL să preia portofoliul de prim-ministru, dacă cele două partide vor rămâne în continuare majoritare în parlament și vor guverna în continuare împreună.

Evident, pentru PNL apar două probleme foarte greu de acceptat.

În primul rând experiența tristă a alegerilor din 1992 când liderul fondator al partidului, Radu Câmpeanu, a dorit să ofere nominalizarea candidatului pentru Președinția Republicii, Regelui Mihai.

Evident Regele, un susținător fervent al monarhiei constituționale, a refuzat elegant oferta și astfel PNL s-a prezentat în alegeri fără candidat la președinție.

Rezultatul a fost că PNL, care în alegerile din 1990 obținuse 30 de deputați și nouă senatori, nu a mai depășit pragul de 3% din voturile exprimate rămânând, astfel, în afara Parlamentului.

În 1993 Radu Câmpeanu a fost schimbat cu Mircea Ionescu-Quintus care a reușit reconstruirea celei mai vechi formațiuni politice românești, partid care, sper eu, va evita să repete o asemenea greșeală.

În al doilea rând, opinez că alegătorii PNL vor considera un candidat comun ca fiind de fapt candidatul PSD și este foarte probabil să voteze altceva de pe eșichierul de dreapta, sau să nu se prezinte la vot, ceea ce va avea efecte negative asupra rezultatului alegerilor parlamentare.

Așa dar, dacă în ceea ce privește alegerile pentru Parlamentul European cât și cele locale, apele s-au liniștit, au rămas în ceață intențiile cu privință la celelate runde de alegeri, respective pentru Parlamentul Național și pentru Președinte.

Intenția de a se începe cu prima rundă a alegerilor prezidentiale și apoi turul doi al acestora să fie organizat împreună cu parlamentarele, suscită mai multe considerații.

În primul rând, desfășurarea primului tur al alegerilor prezidențiale în a două jumătate a lunii septembrie este cu mult înaintea termenului de expirare a mandatului Președintelui în funcție, respectiv luna decembrie, ceea ce nu este uzual pentru viața politică românească.

Este adevărat că în multe țări cu democrație consolidată, alegerea Președintelui se desfășoară cu câteva luni înainte pentru că în cazul în care preia funcția un nou președinte, cum este cazul la noi, să aibă suficient timp să își aleagă colaboratorii.

Un exemplu elocvent este acela al Stalor Unite ale Americi unde noul președinte este ales cu șase luni înainte de a prelua funcția.

De asemenea este de luat în considerare faptul că partidele ai căror candidați la președinție vor ajunge în turul doi, se vor bucura de  un plus de atenție din partea alegătorilor, față de celelalte.

Este motivul pentru care partidele mai mici, aflate în opozite, protestează față de calendarul comasării alegilor, considerând a fi o maneva ce va avantaja partide mari, respectiv PSD și PNL. Se reclamă, inclusiv intenția de încălcare a legilor nescrise ale domocrației parlamentare.

Pentru realizarea acestor deziderate PSD și PNL vor trebui să treacă prin Parlament mai multe modificări ale legislației relevante și apoi să facă față asaltului opoziție la Curtea Constituțională.