Manuel VLĂDUȚ ■
“Suntem independenți! Suntem națiune de sine stătătoare!” – Mihail Kogălniceanu
Astfel a început epopeea națiunii române în 1877, după secole de lupte pentru neatârnare în fața pericolului turcesc, unguresc, habsburgic sau rusesc, națiune care avea să reintre abia la 1918 în granițele sale firești moștenite de la regii daci, străbunii poporului român.
Și iată că astăzi, într-un veritabil „delirium tremens” , demn doar de nevolnicul mujic rus, mancurt îmbogățit peste noapte și îmbătrânit în rele deprinse cu sârg la vechea școală NKVD – KGB – FSB a Rusiei, Dmitri Medvedev – ex-președinte și ex-premier moscovit, vine și spune fără cea mai mică urmă de respect și cu total dispreț: „Românii nu sunt o națiune. Sunt doar un mod de viață.”
Și asta, pentru că Uniunea Europeană a avut „obrăznicia” să solicite oficial Rusiei, returnarea către România a tezaurului său dat de către aceasta în custodie, în timpul Primului Război Mondial.
Retorica rusească vis-a-vis de dreptul legitim al României asupra tezaurului său predat în custodie, ca unui aliat și prieten în vremuri de război, nu este nouă. Mai că ne vor și datori față de Moscova, acești tâlhari la drumul mare; acești criminali nesătui cărora nu la ajunge nici tot pământul din lume… Căci așa declara mai deunăzi piticul KGB ist-atomic Vladimir Putin, spunând că “Rusia nu are frontiere… doar Orizonturi!” Așa că la ce ne putem aștepta noi, „românii fără națiune” din partea unora ca ei, pentru care nici măcar viețile propriilor soldați nu contează atunci când vine vorba de interesele „de stat” ale tătucului lor Putin? Decât poate, doar de jaf și cucerire, așa cum au făcut-o încă din 1812, când, doar invazia lui Napoleon în Rusia a oprit planurile rusești de anexare a întregii Moldove, sau poate chiar și a Țării Românești, mulțumindu-se pentru moment doar cu Basarabia…
La ce ne putem aștepta deci, de la niște ruși pe care – deși i-am ajutat cu jertfe de sânge în războiul împotriva turcilor din 1877-1878, înclinând hotărâtor balanța războiului în favoarea lor, nu au recunoscut independența României decât sub presiunea marilor puteri europene? Ce așteptări putem avea de la niște hoți, care după ce și-au însușit aproape 100 de tone de aur românesc și alte valori de patrimoniu național – sub pretextul naționalizării bolșevice din 1917, au rupt Basarabia din trupul țării noastre, în iunie1940? Cu ce gânduri de prietenie putem aștepta noi Rusia, în cazul în care Ucraina ar cădea, devenindu-ne vecini de granițe?
În fond, cine vorbea despre națiuni? Unul care se trage dintr-un neam altoit sute de ani cu genele mongolilor care i-au stăpânit? Câți dintre cei care formează marea Federație Rusă, sunt ruși 100%? Câte neamuri altaice, turanice, siberiene sau mongole, formează marele conglomerat de limbă rusă? Câți dintre cei amintiți, nu vor urma într-o bună zi calea și exemplul poporului ucrainean, cerându-și dreptul la independență și autodeterminare?
Mulțumim pe această cale bețivanului de serviciu Medvedev, pentru că a dat arama pe față intențiilor Rusiei față de România, nerecunoscând fățiș Națiunea Română așa cum au mai făcut-o și alți predecesori de-ai lui, atunci când și-au împărțit între ei hălci din țara noastră în 1940, când ne-au deportat și ucis cu sînge rece sute de mii de frați basarabeni și bucovineni, când au născocit neamul și limba moldovenească, ori cînd ne-au transformat în 1945 în gubernie comunistă, după bunul plac!
Dar nu vă temeți! Românii nu au pierit și nu vor pieri vreodată de pe aceste meleaguri! Suntem o națiune de origine daco-romană, într-o mare slavă! Am fost aici dintotdeauna! Noi nu vom pieri niciodată, căci suntem “Nemuritori”! Și vom mai fi încă, aici, pe când și ultimul rus va fi dispărut în creuzetul necruțător al istoriei, așa cum îi este sortit de veacuri, oricărui cotropitor…
