Călin MARINESCU ■
De la o vreme, asistăm la polarizarea totală a mass media internațională în comentarea a ceea ce se întâmplă în Rusia unde, fară îndoială, se petrec mari grozăvii.
În primul rând, mă gândesc, la asasinarea lui Aleksei Navalnîi, principalului opozat al Președintelui, Vladimir Putin, decedat subit, de moarte naturală, se zice,în Siberia, într-un lagăr penitenciar de maximă siguranță de la Cercul Polar. Înmormântarea lui Alexei Navalnîi probabil nu tocmai bine venită în perioada campaniei electorale de susținere a relegerii pentru a cincea oară a lui Putin, a trezit fiori propagandei de la Kremlin.
Alegerile pentru președintele Federației Ruse, au fost câștigate de Vladimir Putin cu un rezultat amețitor de peste 87%. Chiar dacă practica era că nu contează cine votează, contează cine numără, la un asemenea rezultat în mod evident era imposibil ca alegerile să fie viciate substanțial. Deci peste 87% din alegători, dintr-un procent de de 70% participanți la vot, din rândul populației Federației Ruse, l-au ales pe Vladimir Putin, iar propaganda Kremlinului și-a atins pe deplin scopul.
Totuși, trebuie să ne reamintim că după plecarea Președitelui Boris Ețîn, succesorul său, Vladimir Putin, a preluat o Rusie în colaps; populația disperată era îngropată în lipsuri, neajunsuri și datorii, pensiile și salariile la stat, inclusiv pentru armată și poliție – erau restante pe luni de zile, fura cine putea și ce putea iar banii, cash, erau ascunși în Cipru, pentru zile negre. Populația, sunt sigur că nu a uitat că în circa doi ani totul a revenit la normal. Debandada și grava corupție din economie a fost redusă, în limite rezonabile, salariile se plăteau la timp, bandele stradale au fost liniștite, toată lumea fericită, chiar dacă s-a procedat cam KGB-ist.
Pentru cetățeanul de rând este important să simtă o stabilitate, să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în perioada Președitelui Boris Elțîn.
Sursa:Mykhailo Rohoza
Pe cai mari, după ce s-a văzut reconfirmat, Vladimir Putin a preluat “comunicarea” Kremlinului pe cont propriu și aproape zilnic a produs declarații care mai de care mai dure împotrivă occidentului și a SUA. Ajutorul nesperat acordat de Reprezentanții Republicani din Congresul American, care au blocat ajutorul financiar destinat Ucrainei, a generat o criză acută de muniție pentru armata ucraineană impunând retrageri tactice și cedarea către armata rusă cotropitoare a teritoriilor elierate cu pierderi semnificative iar asta l-a determinat pe Putin să ordone pregătirea unei ofensive majore, o dată cu îmbunătățirea condițiilor meteorologice.
Atentatul terorist de la Crocus City Hall din Moscova, o acțiune teribilă a patru musulmani fanatici, care a dus la moartea a peste 136 de pesoane și un număr mare, nederminat, de răniți, a fost, ca să spun așa, bomboana pe colivă, care a scos din nou Rusia în lumina principalelor canale de mass media din lume. Kremlinul a încercat să convingă populația că acest act terorist a fost orchestrat de la Kiev și nu numai, poate și din Marea Britanie și SUA, deși Statul Islamic a revendicate atentatul.
Declarațiile din ce în mai belicoase ale Președintelui Vladimr Putin au creat o adevărată furtună printre politicienii europeni, în special cei aflați în flancul estic al NATO.
Este foarte adevărat că după terminarea războiului rece toate țările europene s-au simțit în siguranță, mai ales sub umbrela NATO, respectiv a Statelor Unite ale Americii, țara care cheltuiește în jur de 800 de miliarde de dolari anual pentru înzestrarea și funtionarea unei armate impresionante.
Să nu uităm declarațiile dure ale fostului Președinte, Donald Trump, care atrăgea atenția că majoritatea țărilor europene nu își achită obligațiile financiare pentru înzestrarea și funcționarea armatelor proprii, și nu se referea la România sau Bulgaria, ci la țări cu economii puternice, precum Germania, Franța, Italia, etc.
Din ce în ce mai mulți politicieni dau declarații în favoarea consolidării apărarii țărilor europene, Franța susținând chiar necesitatea unei structuri militare a Europei în paralel cu Alianța Nord-Atlantică.
La ora actuală, fără armata amerincană, țările europene nu constituie o reală amenințare pentru Rusia lui Vladimir Putin care cere din ce în ce mai apăsat recostituirea unei noi ordini internaționale, adică așa cum a declarat în trecut, revenirea la situația din 1989 și, probabil, refacerea unei structuri militare în contrapondere cu NATO, așa cum a mai fost Tratatului de la Varșovia, pactul militar al țărilor din blocul comunist, coordonat de la Moscova.
Îngrijorător este faptul că economiile europene nu sunt pregătite pentru producție militară în condițiile în care, stimulată de necesitățile generate de invadarea Ucrainei, economia Rusiei și-a trecut din ce în ce mai mult activitatea pe producția de război.
Cu toți suntem convinși că rezultatul alegerilor din Statele Unite ale Americii vor avea un impact covârșitor asupra viitorului Europei, mai ales al Europei Centrale și de Est dar să nu uităm că americanul rând nu prea este interest de ceea ce se imtâmplă în Europa și reacționează mai de grabă la sloganul lui Donald Trump “America first”!
