Dan MIHĂESCU ■
Pot să am pretenția că-l cunosc mai bine decât toți ceilalți ziariști nu doar pentru că suntem leat, el chiar cu vreo două luni mai mic, dar și că am fost apropiați într-o vreme, mai ales când el bătea pe la porțile afirmării politice și administrative, înainte de a apuca pe calea civiliei. Da, l-am susținut.
M-am pus benevol chezaș moral în fața lumii, a cunoscuților, ba chiar i-am organizat din proprie inițiativă și vreo două evenimente sportive publice, de mare anvergură, în care l-am prezentat oamenilor și l-am invitat să premieze micii concurenți. Am recunoscut atunci, așa cum o fac și acum, că la vremea respectivă l-am identificat ca singura soluție onorabilă și cât de cât corespunzătoare pe care o puteam alege pentru a scoate primăria de pe fundul șerpăriei în care o băgase Mazăre și o afundase Făgădău.
Am un amic, Iuri, cumătrul lui Ferentino, care o dată la patru ani vine la mine ca la oracolul său electoral și mă-ntreabă cu cine votăm. Acuma, când am încercat s-o cârmesc și să-i etalez carențele: că-i arogant fără acoperire, labil, lacom influențabil, sucit; că-i pricinos și ține supărare pe alegătorii care-l dojenesc, că n-are caracter sau că are da-i mizerabil plus că-i imoral, pentru că a divorțat fictiv de soție ca să-și pună sub acoperire agoniseala, probabil nejustificată, că taie de două ori și măsoară o singură dată, Iuri mi-a replicat că el tot pe amiralul de la apelul bocancilor îl votează. „Ce mă, nu mi-ai împuiat tu capul acum patru ani cu Chițac? Lasă astea, ce-mi zici acum, dacă termină tot ce a început până la alegeri eu n-am motive să nu îl votez”, mi-a trântit-o cumătrul lui Ferentino. Și stau și mă gândesc și eu acum ce va conta în realegerea lui Chițac: pragmatismul sau etica și morala? Cât despre contracandidați, aceeași calamitate ca în agricultura dobrogeană – e secetă endemică!
Nu regret. A fost decizia corectă atunci dar acum regret că am rămas tot la stadiul ăla, adică pe piața ofertelor electorale nu avem variantă și ne refugiem resemnați în teoria răului cel mai mic, iar absurdul titlului “Borș cu ciorbă” nu este câtuși de puțin tentativa de parodiere a celebrei comedii cu Louis des Funes – “Aripioară sau picior” ci markerii existențiali ai Primarului Vergil Chițac. Este pura definiție a identității sale politice căci vorba aia, așa cum se spune, îi place și să “mănâncă borș”, dar le și servește tuturor “ciorbă-de-limbă” – în termeni argotici însemnând un fel de gargară, dar mult mai gregară.
Dovada a făcut-o chiar recent pe pagina sa de socializare: Vergil Chițac – politician, pentru care și-a cumpărat 33.000 de urmăritori, echivalentul a 1/10 din locuitorii municipiului, populație care scăzut cu vreo 20.000 de suflete conform recensământului realizat în mandatul său de primar.
Deghizat sub sloganul: „Alege Constanța proiectelor noastre”, Vergil Chițac dovedește că alege impostura comunicatorului accesibil în relație deschisă cu oamenii, îndată respondent la nevoile tuturor, alea-alea, alea-alea… și trântește următorul text de maximă ipocrizie empatică, pentru care îi spun că „mănâncă borș”:
De ce-l cataloghez astfel? Pentru că exact în aceeași zi l-am sunat pe mobil, l-am apelat și pe WhatsApp, apoi pe Signal, fără succes, ba încă am descoperit că mi-a și blocat numărul de telefon ca să nu-l mai deranjez. I-am scris mesaje pe amândouă platformele de mesagerie dar tot așa. Ioc!
Voiam să-i spun, din propria constatare, că în Constanța au apărut primii țânțari și m-am gândit să-l atenționez că poate o ia înaintea proliferării lor. Dar ți-ai găsit, aroganța amiralului e maximă. Decât să vorbească la telefon mai bine citește din Sentinela ce vreau să-i zic. Bine și așa dar dacă face pe supăratul, pentru nenumăratele sugestii trimise anterior prin gazeta Sentinela, îi transmit să aibă grijă să nu-i sară ochelarii de pe ochi când o să afle ultimele noutăți despre el.
Cât despre cel de-al doilea marker al precarei sale existențe „ciorba-de-limbă”, este exact așa cum just am apreciat-o: fără nicio stea Michelin, fără nici măcar steaua de pe epoletul său, vai steaua lui. E ciorbă-de-limbă-de-lemn!
