Dan MIHĂESCU ■
Motto: „Nu-mi permit să urăsc pe nimeni. Nu am atâta timp.” – Akira Kurosawa
În linii mari “Mihail, câine de circ” poate fi interpretată ca o melodramă a celui mai bun prieten al omului. Inteligența și devotamentul pe care acest animal le dovedește față de stăpânii lui nu sunt întotdeauna răsplătite cum se cuvine. Acesta e tristul adevăr pe care Mihail îl învață pe spinarea sa.
Descifrat într-o cheie mai realistă romanul lui Jack London narează aventurile terrierului irlandez Mihail, un câine plictisit de viața lâncedă și monotonă dusă în vila soților Kennan din Insula Stewart, fuge să se plimbe pe malul mării unde este găsit de Dag Daughtry, steward pe nava Makambo. Acesta îl aduce pe vapor sperând să-l vândă cu 20 de dolari la o cârciumă din Sydney dar viața îi ține împreună astfel că Dag și Mihail trec prin întâmplări neprevăzute, mai ales că Mihail are un talent ascuns…îi place să țină isonul la cântec, cu schelălăieli, când i se dă tonul cu muzicuța și astfel devine vedetă de circ!
Diferența dintre cele două chei perceptive, prezentate mai sus, ale aceleași narațiuni este precum paradoxul semantic dintre substantivele feminine inflexiune versus inflexibilitate: același prefix, aceași rădăcină, doar că postixurile schimbă complet semnificația.
La fel este și în viață. Iată, cazul lui Mihail Neamțu. Fostul țucălar al lui Traian Băsescu, în 2012, și companionul Monicăi Macovei din celebra scenă a ferestrei veceului PDL din Modrogani, dus de val în PMP, PNL, M10 (Monica Macovei), Noua Republică, Alianța România Dreaptă (ARD) și PNȚCD, filozoful dreptaci tocmai ce s-a accidentat grav. A alunecat pe banană și s-a oprit tocmai în AUR.
Cine nu aflase despre mizera sa existență până acum ar putea fi tentat să ia de bune doar informațiile biografice coafate pe Wikipedia
care ni-l relevă pe tânărul profund studios Mihail Neamțu de 46 de ani, scriitor, teolog și om politic de dreapta din România. A fondat Partidul Noua Republică și este membru al Partidului Mișcarea Populară (PMP), licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea Ludwig Maximilian din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctor în teologie la King’s College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre „The Nicene Christ and Desert Eschatology” (2008). Studii post-universitare la Woodrow Wilson International Center for Scholars, Washington DC.
Privit din această perspectivă omul este ilustrarea perfectă a arhaicului concept de la curtea Țarului Nicolae I: „Prea multă minte strică („слишком много ума портит”), transpusă în satira socială a lui Aleksandr Griboedov. În rest, pendulările sale partizane și lichelismul politic ilustrate chiar și de CV-ul incomplet îi transformă lesne numele în renume și creează faima ce precede personajul.
După aflarea veștii care mi-a creat o satisfacție majoră, căci nu-i așa, cine se aseamănă se adună, am identificat că și alți oameni, pe care-i prețuiesc, au ținut să marcheze evenimentul și redau mai jos opiniile postate pe Facebook.
„De fapt, tânărul și neliniștitul și derutatul moral-politic și ambiguul doctrinar, Mihail, este congruent cu sine însuși. Congruent și autentic.
Da! Absolut!
Dincolo de indubitabila lui erudiție, dincolo de strălucitul lui talent oratoric, dincolo de înțelegerea lui profundă a naturii Credinței Ortodoxe, dincolo de rafinamentele legate de mistica Bisericii de răsărit și de deslușirea complexului caracter al fostului președinte al SUA, dincolo de condeiul lui realmente de foarte multe ori inspirat, acest Mihail – perpetuă mare speranță a gândirii și exprimării politice conservatoare, pare că nu poate răzbi în lumea mare a politicii – cât de „mare” poate fi cloaca securisto-comunistoida de la noi – decât prin… compromisuri indezirabile moral-politic.
Extrem mulți oameni care l-au prețuit, l-au îmbrățișat, l-au susținut, l-au apreciat, l-au promovat, se simt pe bună dreptate, trădați, înșelați, mâhniți, dezgustați, pentru că nu înțeleg că la Mihail nu este nici despre morală, nici despre Credință, nici despre etică, nici despre adevăr, nici despre a aduce Binele în Cetate,nici măcar despre prietenie. La Mihail, cu tristețe și revoltă o spun, este doar despre… Mihail!
Atât și nimic mai mult!
De aceea cred că nu poate răzbi, Mihail! Și, dacă o va face cumva, nu cred că greșesc prea mult dacă afirm că o va face fără glorie și fără onoare. Vreau doar să sper că dacă și când va ajunge la limanul mult dorit, să se umple de un sincer sentiment de dezgust față de sine însuși – poate, o primă treaptă către o viitoare și atât de necesară izbăvire…
Pentru că tot ceea ce a făcut și face în spațiul public vorbește atât de tare despre ceea ce este Mihail cu adevărat, încât nimeni sau aproape nimeni nu mai aude ceea ce Mihail spune! Nimeni nu mai vrea și nu mai poate să audă ceea ce el spune.
Căci, la Mihail, supremul – ca să îl evoc pe Augusto Roa Bastos, este doar despre… Mihail și despre misecuvinismele lui!
Nu este despre ceilalți oameni, nu este despre interesul public, nu este despre mai bine în viața cetățeanului sau a Cetății, nu este despre vreun partid și nici măcar despre vreo doctrină, decât în măsura în care cetățeanul, partidul și doctrina îl pot propulsa pe „El, supremul” în vârful piramidei puterii. Atât!”
„Acum, că Mihail Neamțu și-a oficializat intrarea în AUR, pot să mărturisesc cum s-a stricat amiciția noastră.
Cu exact un an în urmă (în 31 martie și 1 aprilie 2023), am ținut ultimele conferințe împreună, la Bistrița și Piatra Neamț. Între cele două, a avut loc o discuție la care el ar fi preferat să nu particip. Își pregătea o strategie pentru a candida la Parlamentul European. L-am rugat să evite un singur lucru: colaborarea cu AUR, o linie roșie morală, intelectuală, politică și strategică pentru mine. A promis că nu va face asta. Apoi l-am lăsat să continue discuția, la care simțeam că nu sunt binevenit și am pornit înspre Piatra Neamț.
În seara în care am revenit la Cluj, după ultima conferință, cineva mi-a trimis un afiș: Mihail Neamțu lansa a doua zi o carte a lui Claudiu Târziu, la Parlament, sub egida AUR. Mă mințise cu seninătate; el își începuse deja apropierea de AUR. L-am rugat să nu se compromită, a pretextat că nu știa toate detaliile despre eveniment, și în cele din urmă s-a retras. Am înțeles instantaneu că asocierea lui cu mine era doar un paravan de onorabilitate, în spatele căruia trata cu AUR.
Peste câteva zile s-a născut (nepremeditat) discuția despre data Paștelui. Am schimbat câteva replici în scris și mi-a spus să-l scuz că nu poate sprijini poziția noastră despre unificarea datei Paștelui și că va prefera să tacă pe acel subiect. I-am răspuns că-l înțeleg; refuzaseră să semneze scrisoarea noastră către Sinod destui oameni perfect onorabili, cu care am rămas prieteni. Era de înțeles, subiectul era controversat, iar eu însumi eram cu inima îndoită, întrucât nu voiam ca gestul să fie perceput ca un atac împotriva Bisericii. Sigur, subiectul rămâne legitim și sunt convins că suntem în adevăr: cum a spus și Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol duminica trecută, sărbătorirea în duminici distincte a Învierii Unuia Domn Iisus Hristos e un scandal pentru întreaga creștinătate. Nu mai insist acum.
Nu vă ascund însă șocul și dezgustul pe care l-am trăit când fostul prieten a devenit vârf de lance al celor care ne-au sărit la beregată. Dintr-o dată, binefăcătorul său, Andrei Pleșu, cel care scrisese generos despre cărțile lui, Teodor Baconschi, sau prietenul alături de care conferențiase cu puține zile în urmă deveniseră dușmani ai ortodoxiei, „neocalendariști” care urmăreau să „eviscereze” Biserica din interior și alte grozăvii. Am înțeles imediat: Neamțu o luase deja spre AUR. Cum noi nu l-am fi sprijinit pe acest drum și nu mai puteam funcționa drept gaj de onorabilitate, deveneam utili ca țintă – la ceva tot eram buni în drumul lui spre AUR. În plus, ce putea aduce Neamțu la AUR? Doar un discus „conservator”, pe care existența altor conservatori ostili AUR îl delegitima. Pragmatic, nu mai eram utili decât ca țintă a linșajului, ironiilor și calomniilor auriste.
În anul care a urmat, Neamțu a preluat tot mai mult discursul nemilos cu Occidentul și indulgent cu Putin al AUR. În zeci de ocazii, Neamțu și liderii AUR s-au afișat împreună, mai mult sau mai puțin discret.
Ieri, într-un interviu cu George Simion pe care nu doresc să-l calific, Mihail Neamțu și-a înscenat adeziunea spontană la AUR.
Atâta a durat negocierea. Atât costă promisiunea unui loc eligibil la europarlamentare (care se poate dovedi o iluzie, căci Simion e mai viclean decât Neamțu): renegarea prietenilor și a multor valori pe care le credeam comune. Nu cred că face banii, dar asta e: fiecare cu opțiunile sale.”
Ce demagog! „Mihail Neamțu: Mântuitorul a spus imediat după înviere: români, nu vă temeți
Candidatul AUR la europarlamentare a făcut o declarație ciudată la Târgoviște. A spus că Mântuitorul, imediat după înviere a transmis: români, nu vă temeți.
„Sunt aici în fața voastră pentru a vă spune ceea ce Mântuitorul a spus-o imediat după înviere: români, nu vă temeți! Nu vă temeți, pentru că suntem puternici în credința pe care am primit-o de la strămoși. Suntem puternici în bătăliile câștigate de fiecare parte. Dumnezeu să binecuvânteze România! Dumnezeu să binecuvânteze Europa” a încheiat discursul Mihail Neamțu, pe scenă la Târgoviște.”