Netaniahu între exodul, epurarea sau exterminare palestinienilor

Călin MARINESCU ■

Într-o știre de ultimă oră, Armata Israeliana (IDF) a anunțat succesul operației speciale care a dus la anihilarea unei grupări Hamas într-o zonă din centrul Fășiei Gaza în urma căreia a eliberat patru ostateci israelieni din cei circa 250 răpiți de Hamas în octombrie 2023.

Pâna acum liderii Hamas s-au bazat foarte mult pe presiunea opiniei publice israeliene asupra guvernului pentru a negocia eliberarea ostaticilor.

Guvernul Netaniahu nu a acceptat această modalitate de a încheia conflictul cu Hamas și ca rezultat circa doua milioane de palestinieni sunt în prezent ostatecii unei situații grave, oarecum fară ieșire, cu pierderi uriașe.

Probabil viața în Fășia Gaza nu va mai fi niciodată cum a fost înainte de atacul terorist asupra Israelului.

Așa cum am susținut de la începutul acestei tragedii, Israelul a pierdut și pierde în continuare în fața țărilor musulmane din cauza unei inexplicabile dezorganizări interne privind în primul rând securitatea țării dar și modul în care duce acțiunea militară împotriva Hamas.

Beneficiind de o dotare incomparabil superioară față de Hamas, Israelul totuși nu reușește să ducă la bun sfârșit lupta pe care a început-o pentru eradicarea grupării teroriste.

Pe de o parte faptul că acest Hamas este un nume trecător al unei stări de spirit inoculată populației palestiniene din copilărie, ura împotriva Israelului face parte din ființa fiecărui palestinian; pe de altă parte ideea de a desființa organizația este irealizabilă chiar dacă IDF ar reuși să anihileze toți luptătorii Hamas de astăzi căci  mâine și mai mulți le vor lua locul.

Din motive care îmi scapă observ că IDF dovedește o totală lipsă de organizare și nu reușește să separe populația civilă (mai ales copiii, femeile și bătrânii) de luptătorii Hamas care în mod vădit se amestecă cu aceasta pentru propria siguranță.

Ori de câte ori IDF atacă o țintă Hamas apar multe victime printre civili, suficiente pentru a da posibilitatea unui număr mare de țări să protesteze, să considere acțiunile IDF drept terorism de stat.

În prima fază ca urmare a bombardamentelor și a acțiunii armatei israeliene se estimează că 2 milioane de palestinieni s-au refugiat în sudul Fâșiei Gaza, bineînțeles împreună cu luptătorii Hamas rămași în viață după luptele cu IDF.

Situația în zonă a fost de la început teribilă căci majoritatea refugiaților s-au adăpostit în corturi improvizate, fără niciun fel de facilități, cu aprovizionare precară cu apă de băut și cu alimente iar  ajutoarele trimise prin diferite modalități sunt controlate de IDF.

Ajungând în sudul Fâșiei Gaza, IDF a atacat cu mijloace diverse, bombardamente aeriene, rachete, artilerie, blindate și trupe terestre pozițiile Hamas, care se află în mijlocul populației civile, de cele mai multe ori în aceleași clădiri.

Speriați de spectrul atacurilor IDF un număr mare de palestinieni, după estimarea ONU circa 800.000, s-au refugiat spre zona de nord a Fășiei Gaza, încercând să își găsească adăpostul în clădirile semidemolate de aviația israeliană.

Din informațiile existente, se pare că armata israeliană controlează relativ această deplasare masivă de populație ceea ce va permite luptătorilor Hamas să fugă spre nord împreună cu populația civilă.

Evident în scurt timp în zona pe care o va ocupa populația civilă se va repeta același scenariu ca și în zonele de sud, iar când IDF va ataca pozițiile Hamas vor fi și victime civile.

Cheia acestei situații putea fi organizarea unor tabere de refugiați, eventual cu ajutor internațional, unde Israelul să trieze populația adăpostită eliminând astfel posibilitatea ca teroriștii Hamas să se ascundă printre civili.

Astfel se puteau asigura minimum de facilități, aprovizionarea cu apă potabilă și cu alimente, distribuirea coerentă a ajutoarelor internaționale, pentru a se evita situațiile în care pentru obținerea unei porții de mâncare s-au dus adevărate lupte între palestinieni.

După mutarea populației civile în tabere de refugiați în zona de sud ar fi rămas luptătorii Hamas și susținătorii acestora cu care IDF putea să se războiască.

După cum se vede nu s-a dorit această variantă, acțiunea IDF mpusă probabil de Cabinetul de Război israelian, aducând a încercare de exterminare a populației palestiniene de genul genocidului armean practicat de către Guvernul Turciei în 1915/1916.

După cum spuneam totul indică faptul că Israelul a pierdut din prima zi războiul cu palestinienii din Gaza.

 Un număr mare de state și chiar stâlpul puterii Israelului, Statele Unite, condamnă acțiunile armatei israeliene și au adoptat o politică mai flexibilă față de Hamas și față de populația palestiniană aflată într-o situație disperată.

 Dacă se va continua în același mod dezorganizat războiul va dura foarte mult, dar poate că asta se dorește.

 Să nu uităm că în perioada premergătoare atacului terorist, Guvernul Netaniahu era pe cale de a fi obligat să demisioneze din cauza unor puternice demonstrații ale populației isreliene împotriva încercării acestuia de a controla justiția.