Valentin M. Ionescu ■
Ne confruntăm cu următoarea problemă: prețurile la multe bunuri alimentare și nealimentare sau servicii cresc, în timp ce Banca Națională a României și guvernul declară că inflația decelerează.
În luna mai 2024 rata inflației (indicele prețului bunurilor de consum – 100%) era de 5,12% comparativ cu 6.6% în decembrie 2023, iar evoluția este descrescătoare. Cu alte cuvinte, traversăm o perioadă de dezinflație, în care creșterea prețurilor încetinește. Nu este deflație, întrucât prețurile și masa monetara nu scad, ci rămân constante sau cresc ușor.
Indicele prețurilor de consum arată mai bine pe hârtie decât prețurile pe care noi le suportăm. Și atunci, care este realitatea cu privire la prețuri ? Cea calculată de Institutul Național de Statistică și BNR sau ce simțim noi în buzunar, adică „inflația personală”, cum o numește Banca Central Europeană.
Fiecare dintre noi observă că la bunurile alimentare, nealimentare și serviciile de care avem strictă nevoie și pe care le cumpărăm frecvent prețurile/tarifele cresc constant: alimente de bază, bunuri de igienă corporală, utilități (electricitate gaz, apă), benzină/motorină, precum și cheltuielile mărunte care ne umplu coșul la hypermarket sau prăvălia din colț. Doar în plan secundar, cumpărăm alte bunuri la care ne raportăm financiar în mai mică măsură. Daca ne confruntăm cu o asemenea situație, cum de se susține oficial că inflația este în decelerare? Este doar o problemă de percepție sau o minciună ? În fapt, realitatea noastră este una, realitatea din statistică este alta. Nu este o eroare de percepție din partea noastră, dar nici o minciună. Noi avem tendința de a ne raporta la prețuri numai pentru ceea ce cumpărăm în mod frecvent și atunci judecăm inflația pentru un coș de bunuri care ne afectează venitul substanțial. Prețurile (inflația fiind fenomenul) se calculează după o metodologie care ia în calcul un eșantion mult mai mare de bunuri și servicii destinate consumului direct decât cele pe care le cumpărăm în mod frecvent.
Guvernul poate influența în mod direct sau indirect prețurile exact la bunurile și serviciile de care avem nevoie ca să obțină mai multe venituri de la noi majorând tarifele la utilități publice, TVA și accize la carburanți, ori plafonând prețurile la unele alimente de bază care cauzează automat creșterea prețurilor la alte bunuri de unde se extrage TVA.
Dacă un politician declară că inflația „a scăzut” („decelerează”, mai corect), dar a doua zi se majorează TVA și acciza la carburant, pentru noi consumatorii de rând, decelerarea inflației este irelevantă, întrucât noi ne raportam la prețul carburantului, nicidecum la toate prețurile bunurilor din piață, pe care în mare parte nu le achiziționăm. Ori, ne punem problema în ce măsură, majorarea accizei și TVA la carburanți creează un efect de „antrenare”, afectând negativ prețurile în lanț.
Ori de câte ori, prețurile cresc ne confruntăm atât cu o reducere de venit, cât și cu o scădere a calității bunurilor. Când inflația este „persistentă”, ceea ce în România există din 2018, calitatea produselor scade, întrucât apare fenomenul de substituție, în sensul că un bun de calitate, dar scump, este înlocuit cu altul mai slab calitativ și ieftin, dat fiind faptul că majoritatea consumatorilor cu venituri scăzute își reconsideră opțiunile de consum. În aceste condiții, nici producătorii nu sunt interesați să aducă în piață bunuri de calitate, fie pentru că nu ar mai avea cerere, fie din cauza scumpirii materiilor prime necesare producției, producția devenind nerentabilă.
Dar cum se calculează prețurile ? Subiectul prezintă interes în măsura în care oamenii pot judeca mai bine mesajele guvernului și ale Băncii Naționale, precum și puterea acestora de a influența prețurile, comportamentul băncilor, al producătorilor, comercianților și al consumatorilor.
Institutul Național de Statistică colectează date/prețuri de la 8000 unități (magazine și furnizori de servicii) din 42 de localități, plus furnizorii de servicii/utilități, firme de stat, unde există tarife reglementate. În eșantionul mărfurilor și serviciilor sunt incluse grupa bunurilor alimentare cu 54 posturi ce cuprinde 419 sortimente, grupa bunurilor nealimentare cu 112 posturi și 1026 sortimente, grupa serviciilor ce cuprinde 50 posturi cu 475 sortimente. Prin urmare, există mii de bunuri și servicii.
La informațiile privind prețurile la bunuri și servicii obținute de la 8000 unități (magazine și furnizori de servicii) se adaugă prețurile colectate din piețele agroalimentare. Până aici lucrurile sunt clare.
Pentru calculul indicelui prețurilor de consum se utilizează niște ponderi ce rezultă din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie obţinute din Ancheta Bugetelor de Familie. Această anchetă se face pe un eşantion de 9504 de locuinţe, ca să existe o reprezentativitate teritorială. Nu este foarte clar în manualul anchetei bugetelor de familie dacă se stabilește o pondere între gospodăriile cu venituri mici și cele cu venituri medii și mari, dat fiind faptul că opțiunile de consum ale acestora nu sunt identice și asta are influență în prețuri (pe sortimente, produs individualizat). Ponderile pe cheltuieli se actualizează periodic în funcție de structura cheltueililor medii.
Indicele prețurilor de consum se calculează ca raport între o cantitate de bunuri și servicii din perioada de bază dar la prețurile curente (ex: luna mai 2024), cu aceeași cantitate de bunuri și servicii din perioada de baza și la prețurile perioadei de bază (ex: mai 2023) și apoi înmulțit cu 100. Evoluția lunară se calculează la fel. Aceasta este formula utilizată în România (indicele Laspeyres). Punctul slab este că formula folosește aceleași ponderi (să înțelegem „cantități”) de bunuri și servicii din perioada de bază cu cele din perioada curentă/de observație, ca și cum ponderile nu se schimbă, deși poate apărea o scădere a cererii pentru acestea.
Cu alte cuvinte, nu se modifică cererea pentru aceeași cantitate de carne, faină, ouă, ulei, zahar, pâine, benzină, motorină. Acestea rămân constante, doar prețurile lor sunt diferite în perioada de observație (de colectare a datelor, procesare, de ex. mai 2024) comparativ cu perioada de bază (de ex. mai 2023). În realitate, este posibil ca o modificare în prețuri să antreneze o ajustare în cantitatea de mărfuri și servicii consumate. Poate că nu este cazul la o parte din mărfurile pe care le-am dat drept exemplu (carne , oua, ulei, faina, zahar), unde cererea este relativ inelastică (cererea rămâne constanta), dar cu siguranță că cererea se ajustează negativ la alte mărfuri. De pildă, benzina și motorina (mai puțin pe termen scurt, că sunt vacanțe). Asta înseamnă că în calcul indicele prețurilor de consum poate avea o valoare mai mare decât cea din realitate. Și atunci, se poate folosi (indicele Paasche) raportul între cantitatea de bunuri și servicii din perioada de observație, la prețurile curente (ex: luna mai 2024), cu prețurile perioadei de bază (ex. mai 2023). Și această formulă are dezavantajul că subevaluează inflația, întrucât dacă prețurile cresc, exista tendința de scădere a consumului
În piață, prețurile bunurilor și serviciilor și cantitățile acestora nu se modifică cu același procent. Prin urmare va fi nevoie de utilizarea ambelor formule prezentate pe scurt mai sus (utilizând indicele Fisher) ca să se observe corelaţia dintre modificarea preţurilor şi a cantitătilor de bunuri și servicii. Deocamdată, nu cred că Institutul Național de Statistică face așa ceva. Prin urmare, IPC este o minciuna ? Nu ! Dar, este posibil pentru acuratețe ca metodologia să fie îmbunătățită. Pe consumatorul de rând, nu-l interesează metodologia de calcul a indicelui prețului de consum, care arată nivelul inflației, decât pentru motivul pe care l-am evocat, dar cu siguranță îl interesează nivelul prețurilor la mărfurile și serviciile pe care le procură în mod curent. Din păcate, guvernul influențează negativ exact aceste bunuri și servicii pe care majoritatea oamenilor le cumpără cu frecvența ridicata, întrucât acestea aduc venituri la buget.
