George MIHĂESCU ■
Mă numesc Ghiță Cârlig, de unde și vorba că sunt predestinat să mă agăț de toată lumea, ceea ce nu e adevărat pentru că eu nu mă atârn de nimeni, doar de câte un pește când îmi cade în undiță. Și n-am decât o pasiune, pescuitul. În fiecare an merg la pescuit pe litoral, în Delta Dunării și, uneori chiar și pe Canal și de fiecare dată am avut atâtea aventuri încât vă pot spune o mie și una de povești, dar zău că nu sunt pescărești. Nu mai departe, ieri, cum am sosit la Constanța m-am și repezit la magazinul lui Gogu Giurum de pe strada Luntrei – o lgendă a comerțului ăsta de nișă, împreună cu nevasta și cei cinci copii, cu soacră mea și socru-meu, la pachet, să ne cumpărăm scule de pescuit, pentru că noi, în familie, avem aceeași pasiune.
Cer nouă vergi de pescuit din bambus, de alea tradiționale, trei ori nouă metri de strună albă de zero douăzeci și nouă cârlige numărul opt pentru care întind 200 de lei, cu nădejdea că voi primi și restul. Vergi din bambus nu avem, zise vânzătorul dar vă dau nouă prăjini telescopice sau nouă lansete cu câte nouă mulinete. În loc de strună albă vă dau alta albastră, că se poartă anul ăsta la răpitori iar cârlige – puteți să-mi cereți toate numerele de la 1 la 15 în afară de 1, 2, 6, 7, 8, 9, 10 și așa mai departe. Bine, zic, face-ți socoteala să văd cât mă costă.
Păi, zice, undițele și struna sunt ieftine. În ce privește prăjinile, aveți de ales, ori luați nouă vergi telescopice a câte două sute treizeci de lei bucata – deci în total două mii șaptezeci fix, ori nouă lansete a câte nouăzeci de lei bucata pentru care vă trebuie și nouă mulinete a câte două sute șaișpe lei bucata, deci în total două mii șapte sute cincizeci și patru fix. Vergi din bambus nu mai avem de mult! Cu alte cuvinte mi se oferea marfă pe alese iar eu trebuia să plătesc exact cât nu făcea tot peștele pe care l-am mâncat toată viața, cu toată familia mea și trebuia musai să ating vârsta lui Matusalem ca să-mi amortizez cheltuiala, din pescuit sportiv. Și poate că aș fi și făcut târgul dacă n-aș fi știut cât de sătui de povești sunt cei care-și propun să trăiască cu pește din undiță și mămăligă din râșniță.
De aceea, pentru edificarea mea, am întrebat pur și simplu, unde sunt vergile de bambus din magazin și mi s-a răspuns că acestea fiind produse de import, lipsesc, de unde am dedus că n-a apărut încă niciun întreprinzător care să ne ceară taxă pe prostie în schimbul unor vergi confecționate din trestia de Nil cultivată în Deltei Dunării.
În fine, am dat bir cu fugiții de la prăvălia lăudată și m-am oprit într-un maldăr de stuf pe malul bălții de la Agigea din care m-am făcut undițe pe mărime la tot familionul iar cu strună albă m-am servit din buretele de spălat vase al nevestei. Și uite așa, tot nu mă las de pescuit în vacanță. Data viitoare vă spun și ce-am prins.
