Acasă VREM O ŢARĂ CA AFARĂ ! România – Câte șosele tot atâtea aiurele

România – Câte șosele tot atâtea aiurele

10377
0

Leonard MOCANU ■

Încep prin a-mi cere scuze pentru ”licența poetică” din titlu, dar, vorba aia, ”n-am găsit altă rimă”. Cine circulă pe șoselele din România, că sunt drumuri naționale, drumuri expres sau autostrăzi, precum și pe cele de interes local, nu poate să nu observe multitudinea de reguli și restricții, unele dintre ele fără nicio noimă. Este încă o dovadă a faptului că și în acest domeniu totul este reglementat arbitrar, după bunul plac și inteligența unor neaveniți, ajunși în funcții pe baza unor criterii greu de explicat.

Să luăm, de exemplu, autostrada A2. Nici nu ieși bine din București, și dai de o restricție, provocată de lucrările din zona în care se va face racordarea cu A0 – Șoseaua de Centură. Neclaritatea vine din limita de viteză impusă – 60 Km/h, în condițiile în care se poate circula pe două benzi pe sens, doar banda de urgență fiind indisponibilă. În contrapartidă, la Stația de taxare de la Fetești și trecerea peste Brațul Borcea, circulația este restricționată la câte o bandă pe sens, doar pe firul spre București, dar se poate circula cu 80 Km/h. Ca să nu mai vorbim că, în zonele de preselecție pentru aceeași stație de peaj, în condiții normale, limita de viteză este de 50 Km/h. Și, ce să vezi, condițiile restrictive au impus reducerea limitei la…80.

Foarte recent aflam că limita rutieră a Constanței se va extinde către Ovidiu până la strada Kiev (aflată undeva în câmp), iar șoferii vor rula pe această porțiune de drum cu 50 Km/h, pentru că reprezentanții Poliției Rutiere și ai Comisiei de profil a Primăriei așa l-au consiliat pe dom’ primar. Motivul? Pentru fluidizarea traficului și reducerea pericolului de accidente. Au domnii respectivi vreo statistică să justifice ceea ce susțin? Că doar vorbim de o arteră rutieră cu câte două benzi pe sens, cu separatoare de trafic și care ”curge” mai mult prin afara localității. În antiteză, pe Bulevardul Aurel Vlaicu, arteră flancată pe ambele părți de blocuri, complexe comerciale și alte categorii de imobile, fără separator de trafic și cu sensuri giratorii la fiecare 200 de metri, limita de viteză este 70 Km/h. Iar ca tacâmul să fie complet, în stațiunea Mamaia limita de viteză e de 60 Km/h în plin sezon.

Un alt aspect demn de semnalat este sensul giratoriu de la capătul Autostrăzii A4, la Agigea, unde intersecția în T este foarte vag luminată, existând riscul unei ieșiri în decor, în cazul în care cei ce nu cunosc zona uită să ia piciorul de pe pedala de accelerație, mai ales că în jumătate din zilele anului banda de urgență este ocupată de camioane și bene cu cereale, care obturează accesul vizual la indicatoarele rutiere. Asta în condițiile în care sensul giratoriu de la intersecția A4 cu DN39, dar și podul Apolodor de peste Canalul Dunăre-Marea Neagră, ambele la mai puțin de un kilometru distanță, sunt iluminate a la giorno.

Și, pentru că tot vorbim de indicatoare rutiere, să ne uităm puțin pe tronsonul Agigea – Eforie Nord al DN 39 (E87): la circa jumătate de kilometru de Agigea, astă vară s-au făcut lucrări la carosabil și, evident, au fost impuse restricții de viteză. Numai că lucrările s-au terminat dinainte de începerea sezonului estival, iar indicatoarele sunt tot acolo. Dacă un întreprinzător și-ar propune să colecteze toate indicatoarele rutiere ”uitate” pe șoselele patriei, în special cele de restricție și interzicere, și ar încerca să le valorifice ca deșeuri, probabil că ar avea bani de cel puțin un autoturism electric ultramodern.

Mă întreb, deci cum ar fi dacă CNAIR, în cooperare cu Direcția Poliției Rutiere, ar realiza un soi de algoritm prin care să recomande limitele de viteză pe anumite sectoare, în funcție de un set de criterii, astfel încât să nu mai apară anomalii precum cele de mai sus. Acum, dacă tot vorbim tot mai des de inteligența artificială pusă la treabă să scrie romane și să compună simfonii, poate i s-ar găsi o întrebuințare de Doamne-ajută și în acest sens, în pană de inteligență umană naturală.

Și poate că, înainte de a semna contractele de achiziții de noi indicatoare rutiere, directorului CNAIR i-ar tremura mâna când va fi solicitat să semneze procesele verbale de dare la scădere a celor vechi, uitate pe drumurile țării.

În încheiere, o nedumerire: oare șefii și șefuții din această țară, de la președinte până la cel mai neînsemnat bugetar cu îndemnizație de conducere, nu circulă pe aceleași drumuri? Sunt oare așa orbiți de girofarurile antemergătorilor, încât nu mai văd nimic în jur? Sau geamurile limuzinelor sunt prea fumurii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.