Marina CUȘA ■
Sentimente în coajă/ Sentimientos en cascara ( Ex Ponto, 2024) își intitulează recenta carte de poezie Ottilia Ardeleanu, poetă, prozatoare, eseistă cu o prezență marcată în revistele literare românești și străine, semnatară a douăsprezece volume de versuri ce s-au bucurat de numeroși cititori. Se poate observa din titlu că este un volum bilingv român-spaniol, traducerea datorându-i-se Laurei Cătălina Dragomir.
Textele din Sentimente în coajă/Sentimientos en cascara ne poartă în lumea iubirii și cea a mării, cu ale ei valuri, stabilopozi, pescăruși, Cazinou, un decor familiar și drag constănțenilor și de fapt oricui. Citind, îți ostoiește dorul de mare și de trăire intensă, căci poeta știe să facă auzite ca într-o cutie de rezonanță tonurile și semitonurile celui mai complex dintre sentimente, de la dor, împlinire, fericire extatică, la înstrăinări inexplicabile, premoniții neliniștitoare, recăderi în monotonia propriului eu.
Cei doi eroi lirici, vom descoperi că au mai multe ipostaze, uneori complementare, alteori antitetice, după cum în viața reală fiecare ființă e un cumul de euri. Sentimentele sunt deseori ,,în coajă’’, formulă sugestivă găsită de autoare și cu totul incitantă, căci ne putem gândi atât la unele imposibil de împlinit în totalitate, cât și la cele profunde și necontrafăcute, după cum semințele în coajă sunt mai savuroase.
La fel ca marii trubaduri ai iubirii, începând cu Dante și Petrarca și până la Eminescu, Vasile Voiculescu sau Nichita Stănescu, pentru a-i omagia pe scriitorii noștri, iubirea e mai mult decât o trăire, este însuși principiul universal. Ottilia Ardeleanu intuiește că iubirea ,,mișcă sori și stele”, cum spunea Dante și ne impresionează cu imaginile de o transparență și strălucire aparte, prin care transpune această idee: ,,e multă iubire pe cer/ culoarea ei/ e nelipsită/ trec pe sub ea ape și pajiști/ uneori copaci și/oameni//acel albastru maritim / nu cunoaște tristeți/ doar îngăduința păsărilor/ să-l răscolească/ e un fel de suflet al lor…” (p.32). Urmărind firul ideii de mai sus, contopirea îndrăgostiților e adevărata ,,nuntă în cer”, proces al trecerii celor doi spre veșnicie: ,,vortexul colorat al simțurilor/ un răsărit printre copaci mii de păsări/ cu penaj extravagant/ mii de suflete iubindu-se întru marea pace//noi doi flirtând cu anotimpurile/ într-o rotire completă a celor patru zări// ochiul de lumină/ cel ce se vede în el este raza care promite/ unul altuia cedăm culoarea cea mai frumoasă a sufletului/ de roșu ținem amândoi rămânem pe partea dreaptă a inimii/ când se face verde trecem de mână/ apoi albastrul ceresc ne absoarbe/ și dispărem undeva…” (p.18)
Contemplând prezentul, poeta ne avertizează la începutul volumului că ,,nu mai e timp de iubit/ se scurge prin teascuri/ prin sucul de roșii/ prin dorul strivit între roțile unui vas de inox” (p.6), omul fiind pe punctul de a pierde unicul paradis care i-a fost dat. De aceea își încheie cartea cu un îndemn puternic, formulat glumeț spre a fi înțeles de oricine: ,,dragostea nu se ține la naftalină/ lasă moliile să te ciupească de piele/ până când în roiul acestora/ ai să-ți pierzi capul/ cum poetul în colonia de nori” (p.62).
Sentimente în coajă/Sentimientos en cascara prilejuiește întâlnirea cu poezia adevărată, dar și cu iubirea atât de dorită și evanescentă. Și ce poate fi mai plăcut în miez de vară decât vinul poeziei și al iubirii?! Lectură plăcută!
Dar și poezia vinului. Mulțumesc, am servit.