Gabriela RADU – economist ■
Motto ”O nulitate ridicată la putere rămâne tot o nulitate.” Grigore Moisil
Am auzit de multe ori în cariera mea profesională sintagme precum: „nu mai citi atât că te va durea capul” sau „De ce îi asculți pe toți și încerci să-i înțelegi, nu are rost?” ori celebra „Trebuie să ne încadrăm în deficit, de aici pornim” încât credeam că nu mai există matrice semantice suplimentare care să-mi declanșeze instinctual sistemul imunitar de apărare și contraatac pentru protejare și supraviețuire. Și totuși iată că minunea s-a întâmplat iar îngrijorările mele au înmugurit și s-au consolidat după ce am văzut că nu unul ci doi, apoi trei, zic despre Gogomanul din fruntea Guvernului, Noaptea Minții de la Ministerul Muncii și Tăntălăul ăl mai din fruntea PNL, s-au decis să ne liniștească, fiecare separat și toți într-un cor că Legea 360/2023 a asitemului public de pensii, doar o să crească pensiile, nu va scădea niciuna. „Chiar și cele care vor trebui să fie tăiate, nu vor scădea. Toată lumea va încasa pensiile cel puțin la fel dacă nu mărite, la 1 septembrie”, se jură cei trei, la unison…și alții ca ei. Când am auzit declarațiile de fidelitate pentru cuza pensonarilor români, ale ăstora trei, principalii responsabili pentru acest dezastru, mi-am adus aminte vorbele președintelui american Ronald Reagan: „Cele mai terifiante cuvinte pe care le puteți auzi vreodată – Sunt de la guvern și sunt aici pentru a vă ajuta”. Păi cum să nu mă îngrijoreze apelul lor la calm și liniște când știu bine, că dacă fac ce zic este ilegal iar dacă nu fac ce au zis este neconstituțional?
Să vedeți de ce…
După valul de informații, solicitări de revizuiri ale cuantumurilor noi calculate, nedumeriri exprimate, opinii și clarificări primite, parcurgând destul de multe informații (că nu le putem considera decizii) cu privire la noile calcule ale cuantumului pensiilor, pare că ne aflăm în fața unui artificiu de calcul. Ce artificiu? De tipul celui pe care l-am întâlnit de multe ori la economiști cu mai puțină aplecare spre meserie, dar „propulsați” în funcții înalte și care răspund “Deci, cât trebuie să iasă?” Păi să vedem!
“Corectarea unei mari părți din inechitățile sistemului public de pensii prin eliminarea indicelui de corecție și a stagiului complet de cotizare diferit”: acesta ar fi rezultatul actualului proces de recalculare a pensiilor. Ce este însă în spatele acestui obiectiv guvernamental? Răspunsul vehiculat este: sustenabilitatea sistemului de pensii publice pe termen lung.
Declarație de intenție rezonabilă, puțin probabil să îi găsești cusur în formulare. Problema apare atunci când dorești să pui în practică intenția, sau măcar să o înțelegi.
Deci, care e bugetul în care trebuie să ne încadrăm? 9,4% din PIB? Dintr-un PIB mic, așa cum e România obișnuită, având în vedere cheltuieli foarte mari și veniturile mici. Așa pare că s-a pornit recalcularea, dincolo de cuvintele sforăitoare pe care ne-am săturat să le auzim, mai ales în ani electorali.
Să le luăm pe rând:
1. Principiul contributivității. Total de acord cu ideea unei compensații corecte în pensie în concordanță cu perioada cu care a contribuit persoana la fondul de pensii; firesc, dacă ai contribuit un număr mai mare de ani, aștepți o recompensă viitoare proporțională cu aportul tău semnificativ la PIB-ul contemporan ție. Să nu discutăm acum (deși am mari rezerve!) cu privire la praguri: de ce 25 de ani? de ce plajele între 0,5-1 punct pentru intervalele de 25-35 ani; suntem asigurați că au rezultat în urma unor calcule foarte precise și complexe. Dar cum se face că aplicarea acestui principiu, urmare acestor calcule precise și complexe dezavantajează un număr de peste 700.000 de pensionari? Norocul lor pare a fi cel că le permite Constituția să rămână cu același cuantum al pensiei în plată! Adică, acestora ce li s-ar putea spune? Că anterior li s-a calculat greșit pensia? Că acum ar trebui să mulțumească pentru pavăza constituțională că altfel ar trebui ca de la 01.09.2024 să primească – nominal, mai puțin bani? În rândul acestora sunt peste 130.000 de pensionari care au lucrat în condiții speciale de muncă. Oare au dorit acest lucru fugind de alte locuri călduțe? Așa înțeleg actualii guvernanți? Un miner sau un lucrător într-o centrală nucleară a ținut morțiș să-și pună în pericol sănătatea și chiar durata de viață, întorcând spatele unui alt loc de muncă așa-zis cu condiții normale de muncă? Probabil statul consideră că minerii din Valea Jiului ar fi avut nenumărate posibilități să se angajeze în alte domenii, nu-i așa? Statul român s-a luptat din răsputeri să oprească valurile de tineri – repede îmbolnăviți și devreme îmbătrâniți, dar nu a avut succes? Cei care au avut nenorocul să se îmbolnăvească din cauza condițiilor de muncă sau s-au născut fără posibilitatea de a citi cu mândrie prevederile mărețului PNNR și angajamentele bâiguite ale statului român, vor fi acum penalizați? Că nu s-au vindecat miraculos undeva înainte sau după limita de 25 de ani de muncă?
2. Necesitatea recalculării este dată de inechitățile din sistem, care au făcut ca mulți pensionari să se adreseze instanțelor. Ce poate fi mai penibil decât această justificare? Se recunoaște indirect că anterioarele reglementări din sistem erau generatoare de inechități. Motiv pentru care, pentru a nu aglomera instanțele, venim cu o altă reglementare; legislativă! de calcul aritmetic! Orice student în economie, chiar din anul II, poate susține că legile economice sunt precum legile fizicii; sau dacă ești mai îndrăzneț, precum legile naturii: vin după tine! Și dau de pământ cu tine dacă nu ții cont de ele.
3. Înlocuirea indicelui de corecție și a stagiului complet de cotizare anterior cu produsul dintre numărul total de puncte cu valoarea unui indicator de pensie. Formula de calcul anterioară, cu hibele ei, cel puțin se raporta atât la anii de muncă, condițiile de muncă, precum și la contribuția efectiv valorică a muncii prestate; pentru că statului nu ar trebui să-i fie chiar indiferent dacă un angajat contribuție 35 de ani la fondul de pensii din poziția unui muncitor necalificat sau din poziția unui profesor universitar, spre exemplu. Ce face de fapt actuala formulă de calcul? Preia un punctaj dintr-o reglementare despre care acum se spune că ar fi incorectă, ineficientă din punct de vedere al sustenabilității și predictibilității bugetare și modifică prin niște indicatori arbitrari (stagiu de cotizare contributiv, puncte de stabilitate, valoare punct de referință) un cuantum al dreptului de pensie. Dacă te dai puțin în spate pentru avea o imagine mai clară și holistică a tabloului pictat de guvernanți, vezi, de fapt, o indexare într-un amărât de Microsoft Excel. Problema apare atunci când prin aceste calcule se produc, din nou, inechități prezente sau viitoare. Exemplu personal: dacă valoarea de referință nu ar fi fost 81 lei, ci 82,1 lei eu aș fi “câștigat” ceva la pensie; pentru că valoarea este de 81 lei voi face parte dintre cei care mulțumesc Celui de Sus că există Constituție! Însăși faptul că jocul unei diferențe de 1,1 lei va determina ca pentru viitoare corecții în funcție de rata inflației pensia mea să crească sau nu, mi se pare o monstruozitate economico-legislativă! Și o crasă inechitate! Și mă refer la creșterea reală a puterii de cumpărare și nu doar la o creștere nominal valorică a pensiei.
4. Pentru cei peste 700.000 de pensionari care rămân cu același cuantum al pensiei actuale ar fi nevoie de un interval între 1-6 ani pentru a reintra în rândul celor binecuvântați de creșteri nominale ale pensiei! Se întreabă onor guvernanții noști actuali cam cum va arăta sistemul de pensii peste 6 ani în condițiile aplicării formulei magice de calcul de astăzi? Și a creșterilor/indexărilor ulterioare doar pentru anumite categorii de pensionari? Își imaginează cumva la vremea respectivă un posibil, cât de mic-mic dezechilibru? Generat, ca să vezi! de un model inadecvat bazat pe creșterea mai mare a pensiilor mici, chipurile! “de a putea plăti o pensie decentă”. Abia atunci vor constata că indicatorul de sustenabilitate pe termen mediu și lung chiar va indica risc ridicat, adică fix opusul demersului lăudat acum!
5. Stimularea rămânerii în activitate. Da, corect, de abordat, de pus în practică! Din păcate, guvernul nu înțelege că doar prin creșterea vârstei standard de pensionare facultativă la 70 de ani și egalizarea vârstei standard de pensionare între genuri se rezolvă un obiectiv de politică a investiției în capitalul uman foarte important și sensibil. În actuala formulă de calcul se amestecă acest deziderat. Dar pare, mai degrabă, o aplicare retroactivă a unei reglementări care vizează acest obiectiv. După 35-40 de ani de muncă, află pensionarul de astăzi că guvernul s-a gândit să-l stimuleze/recompenseze – retroactiv, că a stat în slujbă mai mult peste 25 ani! Dar ce face guvernul pentru cei care acum intră sau care mâine vor intra în activitate? Care sunt gândurile guvernului pentru tinerii mileniului III care îndepărtează cât pot de mult momentul angajării? Ce pregătește guvernul pentru cei care sunt în cel de-al 24 lea an de muncă și ar trebui motivați să depășească și al 25 lea an la slujbă? Poate ceva îmbunătățiri ale condițiilor de muncă? Poate ceva politici de personal mai flexibile, atractive, stimulatoare?
Teatrală și țâfnoasă, “Noaptea Minții” de la Ministerul Muncii precum o chirițoaică-harmzoancă și-a lăudat autoritară și afectată, slujbașii din ogradă și de pe la casele de pensii care au lucrat zi/noapte pentru a transmite milioanelor de pensionari veștile bune/rele privind recalcularea pensiilor.
Cu tot respectul pentru munca acestora și înțelegând erorile umane de introducere a datelor – că, deh! ce ți-e și cu digitalizarea asta și cu abilitarea personalului din instituțiile publice în a o utiliza, mă întreb: dacă, Doamne ferește! vreun angajat din sistem se îmbolnăvește profesional din cauza stresului, a volumului uriaș de muncă și a condițiilor de lucru, dacă acestuia i se va aplica de asemenea, o reducere a stagiului de cotizare necontributiv când va fi pensionat…va părea ca o ironie a sorții la care sunt supuși unii dintre „seniorii noștri dragi”? Pentru că alegerile se apropie și pentru că – bineînțeles! toată tevatura asta de acum nu are nici o legătură cu procesul electoral, să nu uităm că bumerangul are prostul obicei de a se întoarce!
Dar, cum spune George Carlin “Nu subestima niciodată puterea oamenilor proști în grupuri mari”, sau poate ca să ne simțim ca acasă să ne amintim vorbele lui I. L. Caragiale „În România, lingușirea și hoția sunt virtuți.”
Noaptea minții este însoțită „regulamentar” de un ghiocel ofilit care spune că „o altă majorare urmează din ianuarie, atunci când pensiile cresc după o formulă clară de calcul”. Să înțelegem că până acum a fost altfel? adică așa, mai la voia întâmplării?