Dan MIHĂESCU ■
Zilele acestea se împlinesc 83 de ani de la internarea primilor basarabeni și bucovineni în gulagurile sovietice în cadrul genocidului etapizat pus la cale de Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, și executat prin structurile NKVD-iste care au instrumentat mecanismul identificărilor, arestărilor și deportărilor din rândul populației majoritare după invadarea celor două provincii românești.
Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, genocidul basarabean din timpul primei ocupaţii sovietice a dus la internarea în lagărele de muncă forțată prin dezmembrarea familiilor după cum urmează: în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane. Numărul victimelor primei serii de deportări fiind estimat, după unele surse, la 30.000 de suflete.
Potrivit datelor de luare în evidență a populației din Basarabia, Bucovina de Nord și RASS Moldovenească (din cadrul Ucrainei), la 22 iulie 1940, numărul total al locuitorilor fusese stabilit la 3.939.646 cetățeni din care 2 milioane erau români – reprezentând un procent de 48,7% din totalul populației.
În urma celor trei valuri de deportări din teritoriile românești anexate, dispuse de la Moscova: pe 12-13 iunie 1941; 6 iulie 1949 şi 31 martie – 1 aprilie 1951 – aproximativ 71.000 de cetățeni români, reprezentând 3,5 % din totalul componentei etnice majoritare, au fost expulzați în gulagurile din Kazahstan, Djambul și Aktiubinsk, Kzâl-Orda, Uzbekistan, regiunile Omsk, Novosibirsk, Kransnoiarsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk, Komi, până spre Cercul Polar.
Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar – în unele sate – în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri.
În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.
Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau, Kazahstan.
Cei deportați în Siberia sau, Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în industria silvică, sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă erau remunerați cu un minimum necesar pentru trai.
Ca bază legală a deportării a fost invocat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia, conform căruia românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și trădaseră, astfel, patria sovietică. Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetățenia sovietică, iar basarabenii n-o avuseseră, ca să o redobândească.
În acest context, și prof. univ. Sorin Ilieșiu a transmisl un apel către Parlamentul European și către Adunarea Federală a Rusiei pentru recunoașterea genocidului prin înfometare făcut de Uniunea Sovietică (URSS) în anii 1946-1947 împotriva poporului român din Moldova Sovietică, pe care-l redăm integral.
Apel către Parlamentul European și către Adunarea Federală a Rusiei pentru recunoașterea genocidului prin înfometare făcut de Uniunea Sovietică (URSS) în anii 1946-1947 împotriva poporului român din Moldova Sovietică
În atenția:
Președintei Parlamentului European — Roberta Metsola
Președintei Comisiei Europene — Ursula von der Leyen
Președintele Federației Ruse — Vladimir Putin
Președintele Dumei de Stat — Viaceslav Volodin
Președintele Consiliului Federaţiei Rusiei — Valentina Matvienko
Prim-Ministrul Federației Ruse — Mihail Mișustin
București, 23 august 2024, la 85 de ani de la semnarea la Moscova a Pactului dintre cei mai mari criminali din istorie — Stalin și Hitler—, pact condamnat unanim la nivel internațional. Genocidul a cărui recunoaștere o solicităm reprezintă una dintre consecințele Pactului.
Excelențele voastre,
Am convingerea că vă scriu în numele românilor din cele două state românești, Republica Moldova și România. Având în vedere raportul anexat, documentat științific și extrem de edificator, vă solicităm să adoptați o rezoluție de recunoaștere a genocidului prin înfometare făcut de către Uniunea Sovietică (URSS) în anii 1946-1947 împotriva poporului român din Moldova Sovietică (RSSM), genocid care a dus la moartea a sute de mii de români și la îmbolnăvirea altor sute de mii, dintre care mulți au decedat în anii care au urmat.
Urmările acestui genocid se resimt și azi având în vedere, în primul rând, cazurile de canibalism care au existat atunci.
Subliniem că poporul român nu culpabilizează poporul rus pentru acest genocid, considerând că responsabilitatea este a regimului politic sovietic și a liderilor lui din acei ani.
Întrucât rezoluția a cărei adoptare o solicităm are un subiect aproape identic cu „Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2022 referitoare la 90 de ani de la Holodomor [1932-1933]: recunoașterea ca genocid a uciderii în masă prin înfometare”, solicităm suplimentar următoarele (preluând fragmente de text din Rezoluția referitoare la Holodomor):
— să acționați pentru ca „toate țările și organizațiile internaționale să recunoască și să condamne acest genocid”;
— să acționați pentru ca „toate statele să aducă la cunoștința opiniei publice acest genocid și alte crime” comise de regimuriletotalitare comuniste, incluzându-le în manuale școlare și „programe de cercetare, pentru a preveni tragedii similare în viitor”;
— „să condamnați în termenii cei mai fermi toate formele de totalitarism; să acționați pentru ca marile crime comise de regimul sovietic să fie evaluate din perspectivă juridică, pentru ca autorii lor să fie aduși în fața justiției istoriei, întrucât crimele totalitarismului sovietic nu au fost niciodată condamnate de comunitatea internațională; să acționați pentru o evaluare cuprinzătoare, istorică și juridică a regimului sovietic și o dezbatere publică transparentă cu privire la crimele comise de acest regim, ceea ce este extrem de important pentru construirea unei istorii și a unei memorii istorice europene comune /…/, pentru a preveni repetarea unor crime similare”.
— să acționați împotriva manipulării și falsificării memoriei istorice;
— „Federația Rusă și celelalte țări apărute în urma dezmembrării Uniunii Sovietice să își deschidă arhivele privind foametea deliberată” din Moldova Sovietică din anii 1946-1947;
Asemenea Holodomorului, genocidul prin înfometare împotriva românilor din Moldova sovietică trebuie recunoscut inclusiv din următoarele considerente: 1. „a fost planificat cu cinism și pus în aplicare cu cruzime de regimul sovietic pentru a impune cu forța politica Uniunii Sovietice de colectivizare a agriculturii și pentru a suprima poporul” român din Rep. Moldova; „dovezile arată că regimul sovietic a confiscat deliberat recoltele de cereale”; 2. „Uniunea Sovietică a exportat cereale de pe teritoriul” Moldovei sovietice în anii 1946-1947, „în timp ce populația de acolo murea de foame”; 3. „crimele sovietice nu au primit o evaluare juridică și morală clară din partea comunității internaționale”.
***
Subliniem că acest genocid a fost posibil datorită anexării forțate și nelegitime de către Uniunea Sovietică a teritoriului românesc Basarabia, în urma semnării la Moscova, la 23 august 1939, a Pactului Molotov-Ribbentrop, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler. Consecințele Pactului au fost condamnate unanim la nivel național și internațional, prin următoarele declarații sau documente:
1. Rezoluția 148 a Senatului SUA din 28 iunie 1991 subliniazăcă „Guvernul Statelor Unite și-a declarat în mod repetat refuzul de a recunoaște confiscarea forțată a teritoriului în conformitate cu termenii așa-numitului Pact Stalin-Hitler”.
2. Declarațiile liderului suprem al Chinei Mao Zedong, făcute în anul 1964, care a condamnat public politica expansionistă a URSS, arătând că „pământuri cucerite [nejustificat] de sovietici sunt foarte multe. /…/ Ei și-au declarat teritoriu propriu o parte a României”; Mao a dat exemple de politică expansionistă a URSS și față de alți vecini precum China, Japonia, Mongolia, Polonia și Finlanda; în același an, ambasada Chinei de la București a difuzat o hartă a României care includea teritoriul anexat de URSS ca urmare a Pactului Hitler-Stalin;
3. Hotărârea Congresului deputaţilor poporului din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) — actuala Dumă de stat a Federației Ruse —, adoptată la Moscova în 24 dec. 1989, privind condamnarea Pactului Stalin-Hitler și a consecințelor sale;
4. Hotărârea parlamentului Rep. Moldova din 23 iunie 1990 pentru condamnarea consecințelor Pactului Stalin-Hitler;
5. Declarația Parlamentului României – din 24 iunie 1991 – privind Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele acestuia;
6. Declarația de la Chișinău din 28 iunie 1991, adoptată de Conferința internațională asupra Pactului Molotov-Ribbentrop [Stalin-Hitler] și consecințele sale pentru Basarabia;
7. Declarația de independență adoptată de Parlamentul Rep. Moldova din 27 August 1991;
8. Declarația președintelui SUA George W. Bush, din 7 mai 2005, Riga, Letonia, pentru condamnarea consecințelor Pactului Hitler-Stalin;
9. Declarația Parlamentului European din 23 sept. 2008 privind proclamarea datei de 23 august ca Zi europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului;
10. Declarația președintelui Federației Ruse Vladimir Putin din 1 sept. 2009, Polonia, pentru condamnarea consecințelor Pactului Hitler-Stalin;
11. Rezoluția Parlamentului European din 19 sept. 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei.
Anexăm un înfiorător Raport despre genocidul a cărui recunoaștere o solicităm. Citindu-l, veți afla până unde a putut ajunge neomenia în Europa postbelică.
În numele românilor din Republica Moldova și România,
Prof. univ. dr. Sorin Ilieșiu
