Călin MARINESCU ■
Ce ne poate face un Președinte!
Încă buimăcit după aflarea ezultatului din primul tur al alegerilor prezidențiale, am încerat să găsesc explicație la ceea ce s-a întâmplat cautând printre unoscuți votanți ai candidatului Călin Georgescu.
Cu mare surprindere am găsit chiar lesne preopinenți printe cei apropiați, vechi prieteni.
Astfel am aflat că motivul principal al susținerii candidatului Călin Georgescu a fost dezamăgirea față de calitatea celorlalți candidați, în special reprezentanții partidelor aflate la putere, PSD și PNL.
Constat astfel o terbilă eroare dar și inconștiență, voturile fiind acordate unei persoane cvasinecunoscute, despre a căror convingeri și atitudini s-a aflat numai după ce a apărut în lumina reflectoarelor ca principal câștigător al primei runde a alegerilor.
Una dintre motivații a fost aceea că nefiind susținut de nici un partid cu pretenții parlamentare va sta izolat la Cotroceni, într-un soi de carantină autoimpusă, de unde v-a arată cu degetul către actorii politici în ideea controării unui nivel rezonabil al activității parlamentului și guvernului.
Nu îmi propun să mă alătur linșajului mediatic declanșat împotriva lui Călin Georgescu de ieri, nu că nu aș fi acord, dar mi-am propus altceva.
Vreau să demonstrez ce poate face un Președinte în funcție, conform drepturilor pe care i le conferă Constituția.
Conform Capitolului II din Constituție, articolele 80 și urmatoarle, Președintele își poate manifesta propria voință în mai multe ocazii cu efecte importante asupra situației interne și externe a țării.
În primul rând este persoana care reprezintă statul român în relațiile interne și internaționale, ceea ce înseamnă că va participa în numele României la Consiliul European unde se iau cele mai importante hotărâri privind politicile Uniunii și unde orice cârtiță care sapă gelerii putiniste în fundația organizației este tratată și vânată ca atare.
Președintele republicii poate încheia în numele României tratate internaționale pe care apoi le supune aprobării Parlamentului pentru ratificare.
Tot Președintele, conform Constituției, numește un prim-ministru și miniștrii; este adevărat, după ce sunt aprobați de legislativ, dar poate refuza numirile stabilite de Parlament.
Președintele, poate lua parte la sedințele de guverm pe care le prezidează și unde își poate impune propriile politici.
Dar cele mai sensibile sau periculoase drepturi ale unui Președinte impropriu intereselor poporului sunt în domeniul apărării, ordinii publicii și securității neționale în calitatea de Președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării. CSAT decide politica de apărare a țării, ativitatea serviciilor de informații, dotarea sistemului de dotare cu armament, precum și relațiile cu partenerii în domeniul apărării.
Locatarul de la Cotroceni este Comandantul suprem al forțelor armate, poate da ordine privind activitatea acestei organici. El trebuie să ia măsuri operative în cazul unei agresiuni armate împotriva României, poate decide cu celeritate sau tardiv instituirea stării de asediu sau de a acționa treptat și preventiv, după caz.
Dar cel mai periculos, zice Constituția, după consultarea cu Parlamentul dar nu aproparea forului legislativ, Președintele poate să ceară poporului a se exprima prin referendum cu privire la probleme de interes național. Cu alte cuvinte poate declanșa un referendum pentru ieșirea României din NATO sau UE, dacă el consideră, așa cum a opinat deja Călin Georgescu, că României i se potrivește mai bine statutul de neutralitate decât cel de membră NATO și UE, de exemplu. Așa cum am aflat deja, un referendum poate fi tratat prin metoda tik tok, testată deja de Călin Geogescu care a ajuns astfel principalul favorit la fotoliul de Președinte și poatee trece fără probleme.
Orice om cu judecată normală își dă seama că în contextul politic și strategic actual România nu poate fi o țară neutră, așa cum ne îmbâlsămeză preopinentul la președenție și că așa cum ne-a mai arătat-o istoria și în celelate ocazii suntem sortiți a ne alinia cu una dintre puterile continentale, adică NATO sau RUSIA.
Eu unul am participat în 1989 la mișcarea de eliberarea de comunism; pentru europeni comunism însemnă Rusia, chiar dacă actualmente Rusia practică un comunism cosmetizat încât de atâtea operații estetice i-a ajuns buricul gropiță-n barbă. Ca atare, nu pot accepta întoarcerea la totalitarismul mârșav al Kremlinului.
Sunt mândru ca cetățean al țării care prin propriile forțe și prin folosirea unor momente favorabile a reușit să se poziționeze pe partea vestică a Cortinei de Fier ce s-a deplasat mult spre est și pe care putinismul rusesc încearcă să o împingă înapoi până la Berlin și chiar mai departe, dacă se poate, recuperând pozițiile din 1989.
Cred că numai un răuvoitor nu recunoaște creșterea calității vieții poporului român după aderarea la Comunitatea Europeană (CE). Cele 100 de miliarde de euro pe care ni le-a livrat UE de-a lungul anilor, după aderare, sunt evidente în infrastructură, digitalizare, ajutoare în domenii sensibile precum ar fi agricultura sau susținerea socială a presoanelor vulnerabile, cu venituri mici.
Oare ce ne poate oferi Rusia, o țară cu o economie măcinată de războiul contra Ucrainei, o țara care solicită ajutorul țarilor cu regimuri totalitare cu care are parteneriate China, Corea de Nord, Iran și alte țări foste membre a Uniunii Sovietice.
Suntem într-un moment de mare cumpănă al nației noastre, când poporul român trebuie să-și apere democrația, libertatatea, bunăstarea țării de intențiie expansioniste ale Moscovei, care prin războiul hibrid a reușit să ne împingă din nou în pragul prăpastiei pentru a desăvârși ceea ce nu i-a reușit la Revoluția din 1989.
Românule, ieși la vot, apără–ți dumocrația, independența tării; nu mai pleca urecheia la câtecul de lebadă neagră al celor care promovează forțe ostile insulei de românism izolată intre liftele slave.
