Acasă Cronica Marius Bațu – “Cântec șoptit” ca zborul frânt al unei vrăbii    

Marius Bațu – “Cântec șoptit” ca zborul frânt al unei vrăbii    

2361
0
1980-Geo Iatan, Dan Mihăescu, Eugen Baboi și Marius Bațu, Carmen Bălan
1980-Geo Iatan, Dan Mihăescu, Eugen Baboi și Marius Bațu, Carmen Bălan

 Luigi FRIGIOIU ■

Marius Bațu și Eugen Baboi, nu aveau încă vârsta majoratului, când și-au ciocnit chitările pe holurile Casei de Culturăa Tineretului (Casa d’Italia), pe b-dul din Constanța. Era în 1977 și amândoi visau o lume mai bună, în epoca când folk era o muzica de protest peste Ocean. Numele grupului “Poesis” e ales de Corneliu Stroe, instructor cultural, pe atunci. Marius Bațu, Eugen Baboi și flautistul Dicran Asarian își cautau încă o identitate. După mici succese (înregistrari TV-radio, spectacole locale), a venit si recunoașterea națională, în 1982: cooptarea în Cenaclul „Flacara” (la sugestia lui Alifantis).

Dic Asarian a părăsit scena pentru Teatrul de Copii din Constanta. După desființarea cenaclului, Marius „fuge” în Germania, unde a trăit ca muzician profesionist. S-a mutat apoi in Canada, dar a revenit in România și a reluat proiectele Poesis. Albumul „Cântec șoptit”, s-a lansat în septembrie 1996. După două săptamâni, Eugen Baboi emigrează definitiv, cu familia, în Canada, la Calgary. 

În noiembrie 2007, la 30 ani de la apariția grupului, apare “Babilon”, al doilea album Poesis, editat de A&A Records. Albumul e înregistrat în România (studioul Real Sound Studio) și în Canada (Joli Fou Recordings, Calgary). La album au contribuit Alexandru Andrieș, Mugurel Vrabete și Victor Panfilov. “Babilon” e un album al calatoriilor prin timp, prin spatiu, al căutarilor de sine (titlul initial „Ulise”). Textele povestesc experiențele lor personale, dar și ca cetațeni ai lumii. Titlul albumului se referă la Babilonul global în care traiește cetățeanul internațional. E o critica a confuziei, a prostiei și lacomiei, usor de găsit în societatea modernă capitalistă. Lansarea a avut loc la București, în mijlocul multor colegi de breasla și jurnaliști. Au urmat concerte de promovare la Brăila, Constanța (cu Mircea Vintilă, invitat special) și Bistrița.

1980-Geo Iatan, Dan Mihăescu, Eugen Baboi și Marius Bațu, Carmen Bălan la Festivalul Ancora de Aur-Constanța

La edițiile 2008 și 2009, Poesis e la festivalul FolkYou din Vama Veche, iar în 2009 cântă pentru comunitatea românească din Canada, cu Mircea Vintilă. În aprilie 2012, la Teatrul Excelsior din Capitală, Poesis lansează al treilea disc, “Creanga de aur”. 

Marius Bațu a fost unul dintre cei mai populari interpreți ai genului acustic. N-a mai plecat convins că, atras de mirajul mării, nu poate sta departe de România. Romantic și sensibil, a venit dintr-o familie aromână veche, din Cogealac. Rudele sale și muzica lor arhaica, cunoscută de mic, au fost descoperite și aduse pe scena de Grigore Leșe cu mare succes.

Marius a continuat să fie un reper al scenei, colaborând cu o lista lungă de nume mari din folk-rock (Pasărea Colibri, Ducu Bertzi, Holograf). Piesele Poesis s-au dat la radio, Marius le-a cantat in concertele și lumea nu le-a uitat. A colaborat cu Holograf la: “69% Unpluged”, “Supersonic”, “Undeva departe” și “Holografica” (chitară acustică și backing vocal). Îl regăsim alături de nume ca Ducu Bertzi pe albumele „Dor de ducă”, „Sufletul meu” și „Poveste de iarnă”; Mircea Vintilă – albumul „Madama de pică”, Ovidiu Lipan Țăndărică – „Renașterea”, Dinu Olărașu – „Vis-a-vis”, Stepan Project – „Sensul vieții”, Compact – „5.Compact”.       În ciuda trecerii anilor, Marius Bațu și-a continuat “alergarea” artistică. Până sâmbătă, 23 noiembrie, când urma să susțină un concert la Casa de Cultură “Traian Grozăvescu” Lugoj. La nici o lună de când a împlinit 65 ani (născut pe 30 oct 1959), inima lui obosită de Babilonul existenței a încetat să mai bată. Poate sus, Marius va avea liniștea în care să șoptească un cântec trist.

Odată am ucis o vrabie,
Am tras cu praștia-n ea și-am lovit-o
Și-apoi o zi și-o noapte întreagă,
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat,
În mâna țineam o bucatâ de pâine                                                
"Degeaba", mi-a spus, "degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne. "
Mai târziu am crescut flăcăiandru,
M-am îndrăgostit nebunește de-o fată
Și nu știu de ce într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
De mult nu mai trag cu praștia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare 
Soarele apune după niște neguri
Și răsare-n flăcări din mare.
Uneori pe la ea mai trec și pun o floare,
Frumoasa ca un suflet călător, 
Degeaba sunt păsări, zăpăda si soare,
Sincer și eu aș vrea să mor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.