Călin MARINESCU ■
Alaltăieri-seară Biroul Electoral Central (BEC) a comunicat rezultatele finale ale alegerilor pentru Parlamentul României, consfințind ceea ce au sugerat exit-polurile.
Ca la toate alegerile de după ‘89, primul loc a fost ocupat de Partidul Social Democrat (PSD) atât la Senat cât și la Camera Deputaților.
Este o realizare deosebită, fară discuție, după trei ani de guvernare cu realizări discutabile în domeniul economic, pe trendul de creștere permanentă a prețurilor având ca efect scăderea nivelului de trai al populației și emigrarea unui număr mare de conaționali spre vest. Cu o strategie politică bine gândită social-democrații au pus în aplicare un program de manipulare a alegătorilor prin măsuri care mai de care mai populiste în special prin creșterea veniturilor pensionarilor și a salariaților din sistemul de stat.
Iar salariile din sistemul privat, practic ale celor care susțin de fapt economia românească, au crescut ușor prin Hotărâre de Guvern pentru majorarea salariului minim, dar mult mai puțin decât celelalte categorii.
După dușul rece al alegerelor din turul 1 al prezidențialelor, activul de partid s-a mobilizat mai bine, iar Marcel Ciolacu ne-a livrat o telenovelă, cam carpetă persană cu răpirea din seray, adică de prost gust, dar eficientă pentru poporul pesedist după câte s-a văzut.
Totuși, deși au ocupat primul loc, social-democrații nu pot fi mulțumiți. Este cel mai mic scor al partidului și cel mai mic scor al unui candidat socialist la președinția României, de când s-a înființat partidul.
Pe locul doi, la circa patru procente de PSD, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a cules mai toate voturile nemulțumiților, a celor care așa cum zic ei, doresc o schimbare. Adică, în accepțiunea suveraniștilor lui Georgel, o creștere a nivelului de trai spre o viața normală, fără grija zilei de mâine, cum se zice.
Din păcate promisiunile electorale ale AUR, autodeclarat partid conservator, antisistem, suveranist, care dorește Reconstruirea României prin 15 măsuri puerile, nu vor putea fi realizate, în condițiile economiei românești de astăzi; frumoasele promisiuni de mai bine vorba aceea, să nu fie de mai rău.
Sucesul deosebit obținut de suveraniști, respectiv AUR, SOS, Partidul Dianei ȘoȘoacă și Partidul Oamenilor Tineri (POT-da’ nu vreau), care împreună dețin peste 35% din mandate atât la Cameră cât și la Senat, chiar dacă nu le asigură accederea la guvernare, le conferă o poziție extrem de importantă în noul Parlament. Doar să știe ei cum să-și folosească puterea încredințată de popor prin votul democratic!
De menționat, POT ca susținător al lui Călin Georgescu la președinție, a reușit să depășească pragul de 5% și să intre în Parlament.
Un partid cu puțini membrii, fară un program politic, manifestă susținerea aproape fanatică a unei părți a electoratului pentru candidatul suveranist Călin Georgescu.
Pe locul trei, cu circa 10% mai puțin decât PSD se află Partidul Național Liberal (PNL), formațiune tradițională care, cu ajutorul PSD, a decontat cea mai mare parte a nemulțumirilor acumulate de popor după o guvernare mai mult decât discutabilă după alegerile din 2020. Tot în capul liberalilor s-au spart și nemulțumirile acumulate în ultimii 10 ani în rândul populației din cauza comportamentului prezidențial inadecvat al lui Klaus Iohanis. Apreciat drept omul PSD în ultimii patru ani, locatarul de la Cotroceni a înțeles să-și treacăd Președințiarepublicii pe numele său spre satisfacerea desfătărilor personale, în totală lipsă de responsabilitate față de poporul care l-a înscăunat.
Dacă astăzi societatea românească a ajuns în situația de a-și alege într-o manieră șovăitor-degradantă viitorul legislativ și Președintele, asta se datorează în egală măsură stilului iresponsabil în care s-au comportat atât Klaus Iohanis cât și politicienii majoritari în Parlament.
Acea adunătură arogantă și discreționară din Parlament ar fi trebuit, fară tăgadă, în urmă cu circa doi ani să hotărască și să propună suspendarea Președintelui Iohanis și cu voința poporului schimbarea acestuia pentru încălcarea Constituției prin impunerea unei voințe politice partizane.
Și uite așa, calcule policiatiniste de moment ale celor care odată ce se văzuseră cu mandatul de parlamentar în buzunar se hotărâserî să trîiască la maximum clipa într-o dolce farniene timp de patru ani, au adus țara în fundatura de astăzi, din care va fi foarte greu de ieșit.
Pe locul patru, cu nasul în fundul PNL (cum se zice) s-a clasat Uniunea Salvați România (USR), partid care la apariția sa fusese întrevăzut ca speranță a primenirii clasei politice dar care a eșuat și el lamentabil în îndeplinirea dezideratelor propuse.
Nicușor Dan, ctitorul și inițiatorul USR s-a rupt de partid și a luat luptele politice pe cont propriu, reușid să câștige Primăria Bucureștiului de două ori prin exemplul personal.
După rezultatele total nemulțumitoare de la alegerile locale, primarul din Câmpulung Muscel, Elena Lasconi, a preluat conducerea USR căruia i-a aplicat cel puțin un facelifting adecvat, partidul devenind mai prezent, mai ales în condițiile în care candidata sa a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale. Această performanță i-a conferit și un scor neașteptat la alegerile palamentare.
Alte două suprize ale noului legislativ sunt Partidul Oamenilor Tiner (POT) și SOS. “One woman show” Diana Șoșoacă, mama și tata SOS, ne frăsunește deja cu intenția de a de a reveni ca senator în Casa Poporului, spre a relua luptele de hipopotami în călduri, cu aliat-adversarul său George Simion.
Probabil că ceastă manevră i-ar da un sens în viața politică liderului AUR dar ar ferici-o și pe Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, care a supendat-o din pe Șoșoacă timp de 10 zile cu tăierea indemnizației, după primul scandal în plen, cu avertismentul suspendării pe perioade mai lungi de timp, dacă nu-și strânge șatra.
Organizația etnică Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) a fost bine înțeles votată de ai ei, care constant, la toate alegerile libere și-au asigurat reprezentarea politică și identitară în parlament cu un scor constant de 6,5%. Asta a calificat UDMR drept perpetuu partid balama, o formațiune frecventabilă cu identitate doctrinară, membră a PPE, cu politicieni pragmatici, dispuși întotdeauna să ajute dar nu fară a avea în vedere permanent interesul populației de etnie maghiară.
O dată cu definitivarea alegerilor au început presupunerile privind posibilile aranjamente politice de coagulare a unei majorități pentru formare unui guvern cât mai stabil, cu susținere rezonabilă în Parlament.
Înainte de începerea campaniei electorale atât PSD cât și PNL și-au declarat intențiile de continuare a colaborării pentru formarea unui Guvern, ceea ce se poate realiza dacă sunt cooptați UDMR și reprezentanții minorităților, în vedereea unei majorități confortabile.
Bineînțeles că prim-ministru va rămâne Marcel Ciolacu; nu avem ce face, dacă nu a ajuns Președinte, nu poate covrigaru să rămână pe afară.
Mai e și ideea cooptării USR într-un guvern de uniune națională al partidelor proeuropene și transatlantice, o claborare greu imaginabil că ar rezista probei timpului.
Într-o variantă realistă însă eu îi văd în opoziție pe suveraniștii și USR, care e greu de crezut că vor forma pot forma o opoziție comună, contrapondere a puterii.
Circulă și aluzii despre un posibil guvern suveranist minoritar, susținut prin înțelegeri punctuale de PSD, dar pentru mine este greu de crezut a fi realizabil. În primul rând AUR se pare că evită să se înhame la guvernare în condițiile economice ale anului 2025, iar votanții PSD, mai ales primarii se vor simți trădați pentru periclitarea accesului la fonduri bugetare, oricât de puține ar fi ele. Presiunea fiind similară și din partea pletorei de aleși locali ai liberalilor
Evident că în special pentru PNL, rămânera în opoziție ar fi o soluție salvatoare echivalentă cu un katarsis pentru primenire dar pentru un partid cu tradiție trebuie să prevaleze interesul național.
Cu toții însă, până la urmă, așteptăm rezultatul alegerilor prezidențiale de duminică 8 decembrie, deși eu cred că indiferent cine va fi ales, noul Președinte nu va putea trece peste deciziile partidelor. Ce-i drept poate încerca să le influențeze, așa cum a făcut Iohannis.
Să nu uităm că Uniunea Europeană a suspendat programul PNNR pentru Bulgaria din cauza bâlbâielilor actorilor politici privind reformarea statului și reducerea corupției, măsură cu un efect major pentru economia țării.
Pentru România, care are în desfășurare mai multe investiții majore în special în infrastructură, o asemenea decizie ar fi dezastruasă și de asta politicienii noștri, așa cum sunt, trebuie să-și cântărească foarte bine pașii pe care-i vor face, în legatură cu viitorul țării.