Călin MARINESCU ■
Pentru-că am auzit și varianta că Președintele H2O nu putea face mare lucru fără de Parlament, trebuie să contrazic această opinie și vă propun să discutăm câteva scenarii.
Să vedem ce zice Constituția!?
Conform prevederilor art. 85 al. 1 Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul.
Conform prevederilor art. 89 al. 1 După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a două solicitări de investitură.
Deci Președintele H2O putea solicita Parlamentului numirea în funcția de prim-ministru a lui George Simion, care ar fi trebuit să încerce să construiască o majoritate dar, în conformitate cu declarațiile și angajamentele partidelor proeuropene, nu ar fi putut-o realiza astfel că propunerea ar fi fost respinsă.
Atunci Peședintele H2O ar fi solicitat Parlamentului numirea în funcția de prim-ministru a senatoarei Diana Șoșoacă care, evident nu ar fi putut realiza în mod normal o majoritate pentru a o susține iar astfel Parlamentul ar fi fost din nou în situația de respinge propunerea. Atunci, Președintele H2O avea cale liberă să dizolve Parlamentul urmat de declanșarea alegerilor anticipate și uite așa România intra în spirala instabilității politice care macină de câteva luni lumea politică a Bulgariei, spre exemplu.
Pe urmă, să nu uităm că Președintele H2O, dacă prindea locul ce se vacantează, urma să reprezinte România la întâlnirile Consiliului European unde alături de ungurul Victor Orban și slovacul Peter Pellegrini ar fi consolidat grupul susținătorilor intereselor Rusiei. În acea situație ar fi fost grav afectate relațiile României cu Comisia Europeană cu efect asupra subvenționării țării noastre prin diversele programe dintre care substanțial este Planul Național de Reredresare și Reziliență, celebrul PNRR.
Pentru Ungaria, percepută la ora actuală drept “calul troian” al Rusiei în Comunitatea Europeană, PNRR este suspendat iar pentru Bulgaria temporar suspendat.
Pentru economia României această situație ar fi fost catastrofală pentru că suspendarea PNRR vine la pachet cu reducerea încrederii băncilor și a investitorilor care practic finanțează uriașul deficit bugetar al țării noastre.
Atitudinea Președintelui H2O față de NATO, o organizație slabă în accepțiunea sa dar care consideră România, pion important în sistemul de descurajare a imperialismului rusesc, ar fi creat permanente fricțiuni cu aliații, mai ales dacă începea cu prostii de genul reconsiderării importanței și eficienței sistemului de apărare antiaeriană american din care face parte și unitatea de la Deveselu.
Din păcate autoritățile românești, începând cu Președinția, serviciile de informații, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă au clacat și s-au dovedit inepte în îndeplinirea oblilgațiilor legale și constituționale pentru apărarea țării de un atac rusesc asupra integrității procesului electoral românesc, parlametar și prezidențial.
Bine gândit, impecabil planificat pe parcursul mai multor ani, generos finanțat și în mod strălucit executat, atacul serviciilor secrete rusești pentru influențarea rezultatului alegerilor parlamentare și prezidențiale din România a făcut necesară intervenția aliaților NATO, în special ale SUA, care remarcând inacțiunea autorităților române au pus piciorul în prag și au cerut imperios declanșarea de urgență a mecanismelor statului pentru protecția Constituției.
Acțiunea de război hibrid a Rusiei a fost pusă în discuție și la Organizația Națiunilor Unite (ONU) la inițiativa SUA, spre supărarea reprezentanților Rusiei.
În atare situație putem spune, fără exagerare, că ne-a trecut glonțul pe lângă ureche și că am fost foarte aproape să fim învinși de planul strategic declanșat de Rusia cu mulți ani înainte.
Marea lor greșeală, a rușilor, a fost că l-au ales ca vector pe Călin Georgescu cu care aveau, se pare, relații mai vechi după unele zvonuri agronomul fiind o veche conservă a KGB. Omul însă și-a dovedit lesne impostura debitând o groază de inepții într-o perioadă scurtă de timp iar prin așa zisul său program a dovedit că nu a înțeses nimic din ce se întâmpla în țara de la care aștepta cel mai bine plătit loc de muncă din sistemul bugetar.
Fară discuție, Călin Georgescu, folosit ca vector pentru exploatarea nemulțumirilor unei importante părți a conaționalilor noștri, într-un război hibrid dezvoltat prin mijloace de comunicare moderne și rețele de socializare, a reușit să depășească în rândul electoratului penetrația mijloacelor clasice mass-media.
Operațiunea de penetrare în masă a poporului prin rețele de socializare controlată de la Moscova, se pare prin 33 de alte state, o organizare demnă de “războiul stelelor”, a fost o premieră pentru un atac cibernetic de asemenea anvergură, o acțiune de manual.
Comunitatea Europeană a dispus rețelei Tik-Tok să păstreze toate mesajele legate de alegerile din România pentru ca fenomenul să fie studiat și bine înțeles pentru a fi stabilite procedurile de urmărire și de contracarare a unor astfel de atacuri hibride, pe viitor.
Eu nu l-am înghițit din prima clipă pe acest Călin Georgescu care în afară de declarațiile sale mirobolante, pline de momente cu evlavie religioasă, evident false, sunt sigur că în trecut nu prea trecea pe la biserică, mai ales când era în grația securității și se plimba, în timpul teribililor ani ‘80, prin Europa și America.
M-a frapat că avea permanent o atitudine defensivă, și de aceea am considerat că avea ceva de ascuns, ceea ce s-a dovedit a fi adevărat.
Consider că activitatea Președintelui H2O trebuie dovedită în final ca un act de spionaj și de trădare de țară și pedepsit ca atare, împreună cu cei care l-au susținut și ajutat fie chiar și prin inacțiune.
În același timp autoritățile române, noi toți cei care ne iubim țara și dorim să ajungem în rândul țărilor europene dezvoltate, trebuie să fim foarte atenți în continuare căci Moscova nu va ceda chiar dacă a pierdut o luptă. Rușii în mod sigur consideră că nu au pierdut războiul, se vor replia, își vor activa vreo nebănuită conservă cu care vor încerca în continuare să destabilizeze viața politică a țării. Ăsta-i jocul permanent în lumea democrată.
Toate problemele majore cu care se luptă guvernele din Olanda, Belgia, Franța, Germania nu par a fi întâmplătoare, Rusia și-a desăvârșit sistemul de atac hibrid iar europenii din păcate sunt cu un pas înapoi, pe acest front.
Una din acțiunile de succes ale războiului hibrid rusesc a fost ieșirea din Comunitea Europeană a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, acțiune care îi costă pe englezi peste 170 de miliarde de euro.
Aman, aman, să pățim noi așa ceva, ne desființează!!!
