Acasă VREM O ŢARĂ CA AFARĂ ! Postură și impostură la Administrația Prezidențială și Guvern

Postură și impostură la Administrația Prezidențială și Guvern

12073
1
Sursa: Administraţia Prezidenţială
Sursa: Administraţia Prezidenţială

Leonard MOCANU ■

Motto: “Te poți împodobi cu penele altuia dar nu poți zbura cu ele. Păsările știu asta, oamenii nu.”Lucian Blaga

Ca să nu am o seară liniștită, m-am apucat să verific ultimele noutăți de pe rețelele de socializare și am dat acolo de o postare a unui distins coleg în ale milităriei și gazetăriei, Marin Neacșu, ale cărui articole din publicația electronică ”În cuiul cătării”, dar și în alte publicații, sunt bine documentate și argumentate. Distinsul confrate prezintă un demers către președintele României, prin care solicită concret și explicit, în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informațiile publice, lămurirea umor dileme, răspunsurile pe care le așteaptă trebuind să fie măsurabile și cuantificabile.

Prezint mai jos textul solicitării, fără niciun fel de comentariu, întrucât acesta vorbește de la sine:

”Subsemnatul Neacsu Marin, …..în baza Art 31 din Constituția României și a prevederilor exprese din Legea 544/2001, va rog să puneti la dispozitie spre informarea publiculului interesat, urmatoarele informații privind activitatea domnului președinte Klaus Werner Iohannis:

1. Câte solicitări de întâlnire din partea reprezentanților asociațiilor militarilor activi și/sau în rezervă a primit și au fost înregistrate la Cancelaria Prezidențială în perioada celor două mandate ?

– Cu câți reprezentanți ai asociațiilor militarilor s-a întâlnit personal domnul președinte în timpul celor două mandate și care au fost solicitările și modul de rezolvare a acestora?

2. Câte inițiative de comunicare/întâlnire cu reprezentanții militarilor activi sau în rezervă a avut domnul președinte, pe parcursul celor două mandate, unde și când s-au desfășurat?

3. Ce persoană sau birou din cadrul instituției prezidențiale a ținut legătura cu reprezentanți ai asociațiilor militarilor pe parcursul celor două mandate, având în vedere atribuțiunile domnului reședinte ca președinte al CSAT?

4. Câte vizite a efectual domnul președinte în teatrele de Operațiuni în timpul celor două mandate și cum a apreciat cu aceste ocazii activitatea militarilor români dar și dotarea și condițiile de trai ale acestora în zonele vizitate ?

5. Câte vizite de lucru și cunoaștere a situației din Armata României și discuții cu militarii de rând (alții decât miniștri ai apărării și comandanți de unități/departamente, structuri ale MApN) a avut pe parcursul celor două mandate domnul președinte Iohannis, în afara evenimentelor oficiale desfășurate cu ocazia unor activități datorate unor aniversări naționale, depuneri de coroane, numiri în funcție, bilanțuri? Pe ce criterii și sub ce program s-au desfășurat aceste activități?

6. Ce propuneri, intervenții, inițiative a avut pe parcursul celor două mandate de președinte domnul Ionannis, privind salarizarea, calitatea vieții, drepturile, moralul, aspecte sociale ale militarilor, și cum s-au concretizat?

7. Care a fost preocuparea domnului președinte pe parcursul celor două mandate și cum s-a manifestat aceasta, în ceea ce privește problemele militarilor și grija sa față de armată?

8. Care au fost criteriile pe baza cărora a apreciat și aprobat/avizat numirea în funcție a miniștrilor Apărării Naționale și Șefilor Statului Major al Apărării?

9. Cu care din Asociațiile militarilor s-a consultat și a colaborat cel mai mult pe timpul celor două mandate având în vedere angajamentul luat la investire de a păstra legătura, a se consulta cu ONG urile și reprezentanții societății civile, prin societatea civilă înțelegând întreaga societate, nu doar cea nemilitarizată.

10. Ce părere are domnul președinte Iohannis despre dispozițiile Directivei 2003/88 privind dreptul fundamental la o limitare a timpului maxim de lucru și la perioade de repaus zilnic și săptămânal consacrat în mod expres la articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene? Este acest drept interzis militarilor?

11. Consideră domnul președinte că interdicțiile privind asocierea în sindicate, dreptul de a candida la alegeri, dreptul la opinie politică, care se aplică militarilor români prin statut, respectă prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului și Constituției României?

12. Ce atitudine și reacție a avut domnul președinte, ca președinte al CSAT față de media și clasa politică, atunci când militarii au fost denigrați, s-a cerut cu insistență desființarea pensiilor militare considerate și denumite ”nesimțite” sau când armata a fost învinuită că a organizat o lovitură de stat în 1989?

13. Ce măsuri a propus personal pentru dezvoltarea industriei proprii de apărare?

14. A primit domnul președinte raportul privind prăbușirea celor două nave aeriene, din Dobrogea din data de 02.03.2023 ? Cum apreciază faptul că familiile celor decedați și opinia publică nu cunosc nici până în prezent, la 2 ani de la decesul militarilor, condițiile și cauza prăbușirii celor două aeronave? Când va vor fi publicate concluziile anchetei ?

Rog respectuos răspundeți la solicitare în termenul prevăzut de lege.

Rog de asemenea să trimiteți documentul în format electronic pe adresa de e-mail.

Neacșu Marin 15.03.2024”

Solicitarea a fost făcută prin mijloacele de poștă electronică, iar răspunsul s-a cerut a fi transmis pe aceeași cale. Totodată, petentul a respectat în întregime prevederile Art. 6 din legea buclucașă, desemnând explicit persoana căreia i se adresează, și-a prezentat numele, prenumele, a semnat solicitarea și a fost foarte clar și concis în ce privește datele solicitate (cât, cine, când, unde).

În termenul limită prevăzut de lege, tras puțin de păr (11 zile, față de 10, cât impune Art. 7 (1)), domnul Marin Neacșu a primit următorul răspuns stupefiant:

”Petitia nr.9395

Data: 26-03

Domnule Marin Neacsu,

În referire la petiţia dumneavoastră adresată Preşedintelui României, domnul Klaus-Werner Iohannis, înregistrată cu nr. DSN/289 din 21.03.2024, vă comunicăm următoarele:

Preşedintele României, în virtutea prerogativelor sale constituţionale şi legale, este preocupat în mod constant de soluţionarea problemelor securităţii şi apărării naţionale, inclusiv de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale militarilor.

Încă de la debutul mandatului, Preşedintele României a iniţiat, în ianuarie 2015, consultări cu partidele politice parlamentare pentru încheierea Acordului privind creşterea bugetului alocat Ministerului Apărării Naţionale la nivelul de 2% din Produsul Intern Brut, conform angajamentului asumat de România în cadrul NATO.

Respectarea procentului de 2% este esenţială pentru credibilitatea strategică şi profilul României în NATO. Asumarea partajării responsabilităţilor („burden sharing”) este, încă de la Summitul NATO din Ţara Galilor din anul 2014, una dintre priorităţile majore la nivelul Alianţei Nord-Atlantice şi a fost unul dintre punctele centrale al Summit-urilor ulterioare ale NATO. Mai mult decât atât, după invadarea Ucrainei de către Federaţia Rusă, în februarie 2022, Preşedintele Klaus-Werner Iohannis a avut iniţiativa creşterii bugetului apărării ţării la 2,5% din PIB, spre a putea aborda mai eficient toate provocările la adresa securităţii naţionale.

În cadrul şedinţelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-au luat decizii privind creşterea capacităţii operaţionale a forţelor armate, revigorarea şi eficientizarea industriei naţionale de apărare, întărirea apărării şi securităţii la nivel naţional, industriei naţionale de apărare, consolidarea profilului Romà ¢niei de pilon de securitate regional, coordonarea activităţii instituţiilor sistemului securităţii naţionale pentru consolidarea statutului României în cadrul NATO, al Uniunii Europene şi al celorlalte organizaţii internaţionale.

Viziunea Preşedintelui României cu privire la politica de securitate naţională este materializată în Strategia Naţională de Apărare a Ţării, document programatic care defineşte profilul pe care ţara noastră şi-l construieşte pentru perioada fiecărui mandat prezidenţial în parte, pe baza conceptului de securitate naţională extinsă. Strategia răspunde nevoilor şi aşteptărilor societăţii şi priveşte, deopotrivă, cetăţeanul, societatea în ansamblu, precum şi instituţiile statului.

Preşedintele României a vizitat mai multe unităţi militare, cum sunt bazele militare de la Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii şi Deveselu, batalionul de infanterie de la Caracal, contingentul românesc din Afganist an, a participat la activităţi în cadrul principalelor exerciţii militare multinaţionale organizate în România şi s-a informat în permanenţă despre modul în care sunt puse în practică hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării care vizează starea de operativitate a armatei, dotarea acesteia cu noi categorii de tehnică militară, stabilirea şi execuţia bugetului pentru instituţiile din domeniul securităţii naţionale.

De asemenea, pentru Preşedintele Klaus-Werner Iohannis este foarte importantă menţinerea unei legături stabile şi funcţionale cu toate categoriile de militari şi soluţionarea problemelor sociale ale personalului militar şi ale militarilor în rezervă şi retragere, în mod deosebit ale veterinarilor, văduvelor şi invalizilor de război, ale căror solicitări sunt soluţionate cu mare atenţie şi solicitudine.

Ca o dovadă a interesului acordat creşterii atractivităţii profesiei militare, recent a fost apro bată o ordonanţă de urgenţă a Guvernului ce vizează stabilirea unor drepturi specifice pentru militari şi adoptarea unor măsuri privind retenţia şi atragerea personalului în acest domeniu.

Preşedintele Klaus-Werner Iohannis a decorat drapelele de luptă ale mai multor unităţi militare, inclusiv ale instituţiilor de învăţământ militar, demonstrând, încă o dată, interesul său deosebit pentru procesul de educare şi formare a tinerei generaţii.

Cu stimă, Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu”

Deși răspunsul poate suscita numeroase comentarii, legate de limbajul de lemn folosit, de grația cu care sunt ocolite întrebările și de caracterul generalist al textului, în care doar întrebarea legată de vizitele președintelui în teatre și în unități militare are un anume grad de concretețe (când e vorba de vizite, lucrurile par a fi clare pentru Herr President), nu voi aborda în articol decât câteva aspecte tehnice, legale și de bun simț legate de Administrația Prezidențială și de persoana care conduce România de aproape zece ani, iar acum dorește o demnitate uriașă, la cârma NATO.

Astfel, încă din primul rând al răspunsului se poate observa că solicitarea domnului Neacșu a fost înregistrată greșit, ca petiție, deși din primul paragraf rezultă foarte clar în baza cărei legi se cer informațiile publice. Ca unul care a avut de-a lungul ultimelor două decenii responsabilități în ambele domenii (informare publică și soluționarea cererilor petițiilor și reclamațiilor), fac precizarea că solicitarea de informații de interes public nu este petiție, așa cum micul-dejun nu este cină, sau funcția de primar al Sibiului nu este același lucru cu cea de președinte al României, chiar dacă sunt legate efemer de aceeași persoană și sunt rezultatul votului cetățenilor.

Spuneam mai sus că datele solicitate sunt cuantificabile și măsurabile, iar cineva care dorește să-l concureze pe Sisif nu are decât să caute pe pagina web a Președinției toate informațiile care fac referire la acest subiect, pentru a putea răspunde concret. În loc, solicitantul a primit o ”poveste a vorbei”, pentru care și Anton Pann ar fi invidios. Documentul este semnat ”cu stimă” de un consilier de stat, care, conform lămuririlor de pe aceeași pagină web este coordonatorul Compartimentului Probleme Cetățenești. Adică ar trebui să coordoneze cu totul și cu totul altceva decât activitatea de informare publică.

Și pentru că legea mai are unele prevederi pe care onor președinția le tratează cu multă lejeritate, am luat la puricat pagina de Internet a onorabilei instituții și am găsit (mai bine zis nu am găsit) următoarele:

– nu există explicit o persoană responsabilă cu furnizarea informațiilor publice, conform Legii 544, așa cum prevede Art. 5, litera c). Aici e parțial explicabil, pentru că se solicită ca instituția publică să comunice din oficiu ”numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice”, iar responsabilii au citit doar prima parte, după care, asemenea șefului lor, au obosit și s-au lăsat păgubași. Pentru a vedea cum se conformează alte instituții, am aruncat o privire pe paginile de Internet ale mai multor instituții reprezentative pentru democrația noastră originală. La Ministerul Educației, lucrurile par mai clare, deși nici aici nu este nominalizată persoana responsabilă, dar măcar există o adresă de e-mail dedicată special solicitărilor de acest fel. Ministerele Apărării, Afacerilor Interne sau Afacerilor Externe au o câte secțiune distinctă dedicată informării publice, iar persoanele responsabile sunt prezentate explicit pe paginile de Internet.  La Camera Deputaților și la Senat, deși există secțiuni speciale dedicate acestei activități, există adrese de e-mail și date de contact speciale pentru activitatea de informare publică, persoanele responsabile nu sunt nominalizate. O situație aparte este pe pagina de Internet a Guvernului României, unde nu există nicio referire la modul în care se solicită și se oferă informații publice sau la L. 544;

– pe pagina web a Președinției există o secțiune dedicată transparenței instituționale, care conține o subpagină dedicată informațiilor ce se comunică în conformitate cu Legea 544, dar nu se face nicio referire la persoana responsabilă. La această secțiune putem găsi Rapoartele anuale de evaluare a implementării L. 544, până în anul 2022. Am fost curios să aflu câte informații de interes public a furnizat, la cerere Administrația Prezidențială în anul 2022 și am aflat că au fost adresate 132 de solicitări, dar că 71 dintre acestea au ținut de resortul Compartimentului Probleme Cetățenești și numai 61 de resortul Compartimentului de Informare Publică. Dintre acestea, doar 99 au primit răspunsuri favorabile, deși am suspiciuni că multe dintre acestea arată ca și cel de mai sus.

– tot de pe pagina de Internet a Președinției, aflăm că există un Departament de comunicare publică, având drept coordonator un consilier și constând în trei servicii/compartimente, dintre care cel de Comunicare și Relații cu Mass-media are vag în responsabilități oferirea răspunsurilor la solicitările de informații publice, formulate de reprezentanții instituțiilor de presă. Cu alte cuvinte, doar reprezentanții mass-media au cale deschisă spre informațiile de interes public, conform Legii 544, în timp ce solicitările ”oamenilor de rând”, cetățeni contribuabili ai României, sunt catalogate drept petiții și primesc răspunsuri bombastice sau în doi peri. Ce e interesant, deși Serviciul Comunicare și Relații cu Mass-media are în responsabilitate informarea publică, ”eșalonul” superior, Departamentul Comunicare Publică nu are stipulată explicit această atribuție.

În concluzie, putem aprecia că situației prezentate în articol i se potrivesc două proverbe românești: ”Cum e turcul și pistolul” și ”Sub lampă e întuneric”, iar brambureala care domnește în cele două instituții ale puterii executive denotă foarte clar lipsa de profesionalism, rezultat al angajărilor întâmplătoare și al tendințelor autocrate, în dispreț față de lege, ale șefilor vremelnici cocoțați la vârf.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.