Motto: Sentinelă la rond de seară, peste-ntins de țară
Narcis GAIDARGIU ■
De demult și dintru vechime, sau pomenit că Wall Street, ceastă denumire o purta drumul ce se strecura pe lângă zidul de apărare al olandezilor din Insula Manhattan. Dar iată, la numai șapte-sprezece stadii de cetatea Tomisului, avém și noi “Val street-ul” nostru, dar mult mai vechi decât Wall Street-ul americanilor din Insula Manhattan, pre numele său Valu lui Traian, la care primirăm post de veghe în locul unde odinioară se ținea straja.
La anul Domnului 2024 și 7532 de la facerea lumii decemvrie ziua a treisprezecea, puserăm de cale la drum de seară întrunirea sfatului fârtaților răvașului Sentinela pentru sarbătoarea de încheiere a anului de scriituri fără de prihană, la hanul Popas, în poiana liniștită din adâncul codrului de stejari ot Valu lui Traian.
Gazdele, oameni de mare cinste și vrednicie, ne primiră cu mare voie bună și bucate alese venite dirept din cuhnia locului.
Denceput întru întâmpinare, primirăm un antreu de bună seamă, cu jumări, icre de știucă, pâine pre grătar au plită, slană cu ceapă de apă, acritură de putină și drob de brânză în putinei, șoric și caș de buric și udătură cât ce se putu duce la gură, dară numa cu măsură.
Fratele Vali, cu mare sârguință, se nevoi a scrie otnoșenia răvașului Sentinela, cu bune și cu rele, să râmâie din veac în veac feciorilor și nepoților, să ne fie de învățătură, de cele bune să luăm aminte a le face mai abitir, să urmăm și să învățăm și să ne îndireptăm, iară di cele rele să ni ferim și apoi să ne socotim.
Acestea cercând cu nevoință, apoi ne ceti și ne tălmăci de unde au izvorât începătura și sau înmulțit și sau lățit cetitorii noștri, ca să nu se înnece anii trecuți și să nu se știe ce sau lucrat, și câte am pătimit de bine și câte se putea face dară numa cu mare frăție de oaste și în față și în spate și cu mare avere pusă la mezat, dară și unde de sârgu și fără zăbavă neam îndireptatu până ce la loc de fală și cinste neam descălecat.
Și peste mulți scriitori ziși mai cu fală ca noi am trecut șiam rămas ca untdelemnul ce se adună deasupra când gată fiertura și numa ce îi deasupra se vede și se alege și se pune în strachină la capul casei ca să îi dea putere pentru ziua ce va să vină după hodină.
Nicicum este a se mira oarecine de scriitorii noștri cari înlesniți cu harul Domnului au purces astă facere cu sârguință și dăruire și fiecare după putință dădu cu mare nevoință ce avu mai bun dintrânsu și fiecare a silit să nu rămâie nimic nesămnat și nedisăvârșit.
Dară apoi ce terminarăm de tras linia la ce furăm și ce făcurăm și cum ne ținurăm bine bine și fără de prihană, apoi se goli masa și se umplu la loc, iară nu numa porcul fu rege și berbecul împărat, cu friptane și cârnat, mămăligă, mititei, vin de hrubă în poloboace, afine, brânzeturi fine de la Râm și din Paris deam făcut cu toții bis și încă nu fu destul de fudul, de veniră vinuri dulci la sensibile duduci.
Taraful de scripcari, cobzari, țambalagii șio privighetoare cosânzeană, tocmai bună de noră, ne incinse întro horă nici prea mică, nici prea mare, nici prea veche, nici prea nouă, mai bine deun ceas au două.
Când numa numa să țipa cămeșa pre noi, fără tocmeală veniră cafele și dihai tăvi cu dulciuri de toate felurile pre ele.
Așa cum fu masa din toate adunate și fu bună, gustoasă și pre săturate, …
„Așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, măcară că de la Râm ne tragem, și cu ale lor cuvinte nis amestecate. Cum spune și la prédosloviia létopisețului celui moldovenescu de toate pre rându: ce fiindu țara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur venindu și discălicându, din limbile lor sau amestecat a noastră: de la râmléni, céle ce zicem latină, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro, găină, ei zicu galena, muieria, mulier, fămeia, femina, părinte pater al nostru, noster, și altile multe din limba latinească că de neam socoti pre amăruntul, toate cuvintile leam înțeleage. Așijderea și de la frânci, noi zicem cal, ei zic caval.” (Letopisețul țărâi Moldovei, de când sau descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă (1359-1594).
Las aici spre aducere aminte scriitorilor ce va să vină, să știe că pana cu cât e mai ascuțită, cu atât mai mult sabia dă înapoi : Calamus gladio fortior (Marcus Tullius Cicero).
La mulți ani, Sentinela! Ai crescut frumos, te-ai făcut mare în timp scurt. La mulți ani, sentineliști! Sunt sigură că avem resursele necesare – voință, încredere, pană, creativitate să creștem în 2025 mai mult. Să rămânem vigilenți și să apreciem, să criticăm și să promovăm idei valoroase pentru cititorii noștri. Respectul și încrederea lor sunt armele noastre, ne obligă să nu ne mulțumim cu puțin.
La mulți ani, Sentinela. Un proiect minunat care s-a născut din efortul unui ziarist experimentat care a reușit ca coaguleze o echipă de amatori care au avut câte ceva de spus despre ceea ce se întâmlă în jurul nostru și au reușit să facă Sentinela cunoscută și apreciată. Să încercăm să ne depășim performațele actuale.
La mulți ani, tuturor Sentinelelor! Dacă gazeta noastră a crescut, e semn că jurnaliștii voluntari care au scris aici, au adus adevărul mai aproape de cititorii săi și faptele cotidiene, mai aproape de adevăr… Avem mai departe datoria de a rămâne Garda Pretoriană a publicului cititor, fidel nouă astăzi și în zilele ce vor veni!
SEMPER VIGILANS!