Călin MARINESCU ■
Pierderie importante suferite de economia țării noastre, atât prin închiderea succesivă pe pierdere a Bursei de Valori București (BVB), cât și prin sumele uriașe de valută cheltuite de Banca Națională pentru a susține cursul leului față de principalele valute, mi-au amintit de o întâmplare din 1991 ce devoalează principiile finanțiștilor din economia conservativă din vest.
În 1991 eram Președintele Consiliului de Administrație al Companiei de Navigație Maritimă (CNM) Petromin S.A, cel mai mare armator român la acea vreme.
Situția financiară a societății nu era strălucită și ca atare trebuia să ne împrumutăm pentru efectuarea reparațiilor planificate ale navelor în șantierele navale. Șantierele romanești nu făceau fața solicitărilor, aveau capacități limitate în special pentru repararea navelor foarte mari și bine înțeles reparațiile treuiau plătite.
Pentru repararea a patru nave vrachiere de 55.000 tone capacitate găsisem posibilitatea de a fi primite într-un șantier naval al Hyundai, Coreea de Sud , în Portul Busan, dar pentru a fi perfectată tranzacția trebuia să facem dovada existenței fondurilor necesare, respectiv suma de zece milioane de dolari SUA.
Băncile românești, decaptalizate în acea perioadă, multe prin fel de fel de inginerii financiare, care de care mai ilegale, nu puteau asigura un asemenea împrumut, mai ales că aveam contul deschis la Bancorex S.A, singura bancă care la acea dată efectua operațiuni în valută, un credit revolving, cu care acopeream cheltuielile curente ale societății pâna la încasarea navlurilor.
Am încercat la sucursala din București a Băncii Groupe Société Générale dar am fost refuzat elegant sub motivul că banca nu avea suficientă experiența în domeniul naval și au sugerat să încerc pe piața londoneză.
După mai multe încercari ratate, printr-un broker cu care lucram la navlosirea unor nave am luat legătura cu Banca de Investiții Kleiword Benson, una dintre cele mai importante bănci de investiții din cartierul City of London – centrul financiar mondial, având o îndelungată experiență în domeniul naval.
După mai multe întâlniri la sediul băncii, unde eram primit de către o doamnă vicepreședinte al companiei, de fiecare dată fiind invitat și la business lunch, am reușit să îi conving să semnăm un contract de împrumut de zece milione de dolari, cu garanția generală a Petromin S. A, fără să gajăm nici o navă. După informațiile mele acesta era primul împrumut fară garanție guvernamentală reușit de o societate comercială românească cu capital de stat.
Împrumutul a fost foarte scump având în vedere condițiile de creditare, respectiv peste dobânda interbancară pentru împrumuturi în dolari SUA, la acea dată 1,75%, banca a aplicat un comision de 2,5% și am fost obligați să asigurăm împrumutul la o societate de asigurări financiare pentru 3% din valoarea împrumutului, motiv pentru care în circa un an am refinanțat împrumutul cu altul mult mai ieftin, obținut cu garanția unui partener norvegian, respectiv Klaveness Ship Management (KSM).
Pentru a putea începe reparațiile la cele patru nave, în Coreea, am obținut o scrisoare din partea băncii către Hyundai, prin care se garanta plata sumei de zece milioane de dolari la terminarea reparațiilor, sub rezerva prezentării documentației agreate prin contract.
Navele au fost reparate și preluate de comisia Petromin și așteptau “cuminți”, în rada portului coreean Busan, plata celor zece milioane de dolari SUA.
Numai că, între timp în Romania s-a întamplat cea de a patra mineriadă care a dus la devastarea centrului capitalei și la căderea Guvernului Petre Roman, apreciat în occident pentru măsurile de liberalizare, adoptate.
În momentul în care m-am prezentat la bancă cu documentația întocmită conform prevederilor “Contractului de împrumut”, pentru derularea creditului și transferul banilor, am fost introdus într-o cameră micuță, la parterul clădirii și după ceva timp, un consilier care a preluat documentele mi-a comunicat că banca urmează să analizeze documentele primite urmând să primim un răspus. În plus, a subliniat îngrijorarea conducerii băncii în legătură cu evenimentele care au dus la căderea guvernului de la București, ales democratic.
La insitența mea justifictă de faptul că navele așteptau în rada portului Busan, gata de plecare pentru încarcare, fiecare zi aducând pierderi importante, a dat din umeri și foarte protocolar mi-a cerut să aștept hotărârea conducerii băncii.
Situația era disperată și atunci m-am adresat repezentanței Hyundai Londra, unde am fost bine primit și au promis că vor face presiuni asupra băncii fiind în posesia scrisorii inițiale prin care banca garanta efectuarea plaților la terminarea reparațiilor.
Așa au făcut iar banca, sub presiunea Hyundai, unul dintre cei mai mari constructori de nave din lume, a efectuat plata direct către șanatier conform instrucțiunilor noastre.
Același lucru s-a întâmplat acum în România, după primul rând al alegerilor prezidențiale, când Călin Georgescu “11”, a ocupat primul loc, cu totul neașteptat, ăsta fiind evident un semn clar de instabilitate politică pe piețele financiare.
A fost întocmai efectul unei noi mineriade, “5.2”, în lumea reală a economiei și băncilor, “Suveraniada lui Georgescu” să-i zicem.
Capitalul, prin exceență este foarte fluid și dispare imediat ce apar semne ale unor condiții locale care ar putea perturba activitatea economică normală.
Anularea turului doi al alegerilor prezidențiale a stabilizat temporar piața de capital a României, în sperața că politicul va reuși să aducă totul la normal.
Atitudinea politicienilor, din ce în ce mai diletanți, activitatea sub orice critică a serviciilor secrete dar și a partidelor politice, au adus țara într-o fundatură de unde va fi foarte greu de ieșit.
Războiul hibrid al rușilor nu este o scuză, trebuiau luate măsuri adecvate și proporționale de contacarare, atât de statul român cât și de către partidele politice, primele interesate.
Foarte bun articolul.