Manuel VLĂDUȚ ■
S-a vorbit permanent despre“războiul hibrid” purtat de Rusia și efectele sale devastatoare asupra țărilor europene, totul culminând cu ingerințele indirecte asupra ultimelor alegeri prezidențiale din România. Despre modalitățile și implicațiile acestui tip de război premergător unui conflict armat în toată regula, detaliază Raportul Comisiei pentru Securitate și Cooperare în Europa , de la Helsinki.
În contramăsură față de acțiunile subversive ale Rusiei, Uniunea Europenă propune măsuri de sancționare a unui număr de persoane și entități rusești, pentru operațiunile sale de dezinformare și alte activități de tip hibrid – potrivit Bloomberg , măsuri discutate și aprobate luni, la Bruxellles, în cadrul reuniunii miniștrilor de externe ai Uniunii Europene.
De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, campaniile de sabotaj rusești în America de Nord și Europa s-au accelerat. Campaniile calculate de război hibrid arată că politica externă antagonistă a Rusiei nu cunoaște limite. Împreună cu războiul din Ucraina, Rusia execută simultan un război în umbră împotriva NATO pentru a destabiliza, a tulbura și a descuraja alianța transatlantică de la sprijinirea fermă a suveranității ucrainene.
Eficacitatea măsurilor active ale Rusiei în interiorul NATO provine din natura sa ca mijloc de atac „sub pragul războiului”. Cu toate acestea, escaladarea recentelor campanii hibride ale Rusiei reprezintă mai mult decât simple lovituri de destabilizare. Mai degrabă, Rusia este angajată într-o poziție calculată față de alianța transatlantică pentru a se asocia cu invazia sa genocidă a Ucrainei. Campaniile hibride pot varia de la atacuri cibernetice asupra gărilor care provoacă întârzieri în programare până la tentative de asasinat și comploturi teroriste; un incident unic, negabil, nu face un război în sine, dar amploarea și natura calculată a amenințărilor hibride rusești de la granițele NATO din 2022 echivalează cu un război în umbră ascuns.
Acest raport se bazează pe audierea Comisiei de la Helsinki din septembrie 2024, Războiul în umbră al Rusiei asupra NATO, în care experții au testat eforturile larg răspândite și calculate pe care Moscova le desfășoară pentru a-și destabiliza adversarii democratici de peste Atlantic. Pentru a vizualiza amploarea eforturilor Kremlinului, personalul Comisiei Helsinki a cartografiat aproape 150 de operațiuni hibride executate pe teritoriul NATO, care au avut loc de la începutul invadării Ucrainei de către Rusia, care au fost atribuite sau suspectate de Rusia. Operațiunile hibride identificate se încadrează în patru categorii: atacuri la infrastructură critică, campanii de violență, migrație cu arme și campanii de interferență electorală și de informare.
Este esențial ca liderii NATO să fie uniți în recunoașterea intenției și amplorii operațiunilor hibride ale Rusiei. Eforturile de război hibrid prezintă amenințări reale la adresa societății și a guvernării democratice. NATO a fost înființată pentru a contracara agresiunea Rusiei, iar încercările continue ale Rusiei de a submina securitatea și stabilitatea membrilor alianței trebuie recunoscute ca un afront la fundamentele și misiunea de bază a alianței.
La optzeci de zile după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a susținut că NATO declanșează un „război hibrid total” împotriva Rusiei. Afirmația lui Lavrov că răspunsul rapid al Occidentului de condamnare unită și implementare a sancțiunilor a echivalat cu un război hibrid nu a fost doar fals în mod intenționat, ci și un exercițiu de proiecție. Din 2022, Kremlinul a executat operațiuni de război hibrid calculate împotriva societăților democratice care stau în calea obiectivelor sale imperialiste în Ucraina. În timp ce Moscova a amorsat de mult timp operațiuni hibride împotriva adversarilor săi, Rusia și-a escaladat campaniile hibride în interiorul granițelor NATO, ca răspuns la sprijinul unificat pentru suveranitatea și victoria Ucrainei. Folosind informații cu sursă deschisă, Comisia Helsinki a creat o hartă neexhaustivă a operațiunilor hibride rusești în țările NATO de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, pentru a face lumină asupra războiului secret al Moscovei împotriva NATO.
De ce este țintită NATO?
Măsurile active ale Rusiei împotriva țărilor NATO sunt eforturi calculate de a submina valorile democratice, de a semăna neîncrederea în cadrul societăților libere și de a destabiliza unitatea hotărâtă a Alianței. NATO, ca piatră de temelie a securității occidentale și un bastion împotriva agresiunii ruse, reprezintă un obstacol direct în calea ambițiilor imperiale ale Moscovei. Războiul hibrid – un amestec de atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, operațiuni ascunse și alte măsuri active – oferă Moscovei o metodă ieftină, negabilă și extrem de perturbatoare de a contesta stabilitatea și solidaritatea Occidentului. Aceste tactici permit Rusiei să exploateze vulnerabilitățile din cadrul sistemelor democratice deschise evitând în același timp confruntarea militară directă cu NATO. Adesea deghizate în acte unice de huliganism, coincidențe periculoase sau campanii de informare robuste, aceste operațiuni hibride sunt intenționate, extinse și echivalează cu un război în umbră purtat în interiorul granițelor NATO.
Atacurile asupra infrastructurii critice, cum ar fi spitalele, trenurile și instalațiile de apă sunt un mijloc de a amenința siguranța publică și de a submina încrederea în resursele esențiale. Atacurile cibernetice de succes asupra căilor ferate de pasageri și mărfuri din întreaga Europă au dus, în general, la inconveniente, cum ar fi probleme de bilete și întârzieri de program, cu toate acestea, au fost identificate și campanii mai sinistre, cum ar fi incendierea feroviară și un complot dejucat de a deraia transportul de marfă sau arme către Ucraina. Campaniile cibernetice împotriva spitalelor au reprezentat un număr semnificativ de atacuri rusești asupra NATO în ultimii doi ani. Datele pacienților sunt adesea capturate pentru răscumpărare, iar serviciile spitalicești critice sunt uneori închise, privând publicul de îngrijiri critice. Rețelele de spitale sunt ținte deosebit de atractive datorită acoperirii lor; un atac cibernetic din februarie 2024 asupra celui mai mare asigurător din Statele Unite, a perturbat mii de farmacii din toată țara și se crede că a afectat informațiile personale ale unui număr substanțial de americani. În aceeași lună, peste 100 de instituții de îngrijire a sănătății din România au fost scoase offline în urma unui astfel de atac. Atacurile cibernetice asupra unităților medicale din ultimii doi ani reprezintă mai mult de o cincime din atacurile la infrastructura critică.
Atacurile cibernetice pot avea și ramificații fizice. O tendință alarmantă de întreruperi ale semnalului GPS care provin din exclava Kaliningrad din Rusia a afectat tot mai mult aviația europeană. Îndecembrie 2023, blocarea GPS pe scară largă a afectat zborurile din Suedia, Finlanda, Danemarca, Germania, Polonia șiȚărileBaltice. Înmartie 2024, Rusia a fost suspectată că a blocat semnalul GPS al unui avion care îl transporta pe ministrul britanic al apărării, ajungând la un nou punct de escaladare. Infractorii cibernetici afiliați Rusiei s-au infiltrate și în instalațiile de apă din Texas, Franța și Polonia, încălcând sistemele de securitate și punând în pericol accesul public la apă potabilă curată. Oficialii americani au avertizat anterior cu privire la vulnerabilitățile instalațiilor de apă, observând că „sunt un sector de infrastructură critică, dar adesea le lipsesc resursele și capacitatea tehnică pentru a adopta practici riguroase de securitate cibernetică”. Atacurile hibride asupra infrastructurii critice se extind dincolo de spațiul cibernetic până la sabotaj fizic. În august 2024, nivelul de amenințare la securitate la baza aeriană NATO Geilenkirchen a fost ridicat din cauza unei amenințări crescute de sabotaj rusesc, în urma incidentelor de securitate de la Geilenkirchen și baza militară din Köln-Wahn din Germania. În septembrie, SUA au avertizat cu privire la o intensificare a activității militare rusești în apropierea cablurilor submarine critice din Marea Baltică – ridicând îngrijorări cu privire la potențialul sabotaj al acestor canale critice pentru accesul global la internet și telecomunicații.
Campanii de violență
Campaniile de violență pot varia de la vandalism mărunt la tentative de acte de terorism. Rusia a fost acuzată că a recrutat și plătit simpatizanți dintr-o varietate de medii pentru a-și externaliza schemele de destabilizare. Actele modeste de vandalism – cum ar fi graffiti antisemite în Franța, daune materiale aduse unui oficial guvernamental în Estonia, incendiere la o fabrică de metal din Germania – capătă semnificație atunci când sunt executate într-o manieră descentralizată și calculată, creând un climat de insecuritate în întreaga Europă. Au loc și campanii mai periculoase. La începutul anului 2024, autoritățile poloneze au arestat un bărbat recrutat și plătit cu mii de dolari de către agenți ruși sau bieloruși pentru a bombarda o fabrică de vopsele din sud-vestul Poloniei. În mod similar, în iunie, autoritățile franceze au arestat un bărbat lângă aeroportul internațional Charles de Gaulle sub acuzația de fabricare de bombe, perturbând un complot de sabotaj orchestrat rusesc la nord de Paris. Încărcând și mai mult frica, o serie de amenințări cu bombă în masă, urmărite de serverele rusești, au fost trimise prin e-mail școlilor și altor instituții din State, Grecia, Macedonia de Nord, Slovacia și Țările Baltice. United Businesses și alte instituții care sprijină Ucraina în întreaga Europă au fost, de asemenea, vizate. În februarie 2024, un britanic a fost acuzat, în temeiul Legii Securității Naționale a Regatului Unit, pentru că a pus la cale un atac incendiar asupra unei afaceri legate de Ucraina, în asociere cu Grupul Wagner din Rusia. În aprilie, autoritățile germane au arestat doi bărbați care supravegheau o serie de ținte pentru potențiale comploturi cu bombe, inclusiv baza aeriană Grafenwöhr din Germania, o bază militară americană unde trupele ucrainene sunt antrenate pe tancurile M1 Abrams. Încercările de asasinare ale dușmanilor Kremlinului au fost efectuate și pe teritoriul NATO. În 2023, serviciile de informații italiene au interceptat comunicațiile Kremlinului oferind 15 milioane de dolari Grupului Wagner pentru asasinarea ministrului italian al apărării Guido Crosetto. În iulie 2024, autoritățile americane și germane au dejucat un complot de asasinare a lui Armin Papperger, un director german de producție în sectorul industriei de apărare, a cărui companie a lucrat pentru producerea de obuze de artilerie pentru armata ucraineană.
O tactică odioasă desfășurată de Rusia și Belarus este direcționarea migranților. În noiembrie 2023, Finlanda și-a închis granița cu Rusia în urma unui val de treceri a frontierei despre care se crede că ar fi instigate de Rusia; 900 de migranți ai țărilor terțe au sosit în Finlanda fără documente valabile numai în aceeași lună. În vara anului 2024, Polonia a înregistrat o creștere a aproape 400 de treceri ilegale a frontierei pe zi. Eforturile poloneze de a combate criza migrației direcționate din Belarus costă aproape 615.000 de dolari anual, dar costurile sunt mai mult decât financiare. În mod tragic, un soldatpolonezstaționat la un loc de frontieră a fostînjunghiat mortal înmai 2024. Campaniile de migrație cu arme nu se limitează la Rusia și vecinii imediati ai Belarusului. În martie 2023, guvernul italian a atribuit grupului rusesc Wagner, un grup de mercenari foarte activ în Africa, o creștere a traversărilor cu bărci de migranți peste Mediterana. Aceste crize de frontieră sunt orchestrate pentru a face presiuni asupra instituțiilor statului, pentru a epuiza resursele și pentru a alimenta retorica anti-migrantă exploatată de partidele de extremă dreapta din Europa. Autoritățile ruse și din Belarus pradă populațiilor vulnerabile și le recrutează cu falsa promisiune a unei vieți mai bune în Europa – doar pentru a fi folosiți ca pioni în campanii menite să rănească și să destabilizeze societățile democratice.
Interferența electorală și campaniile de dezinformare
Interferența electoral este un semn distinctiv al războiului hibrid al Rusiei. Răspândirea narațiunilor false și finanțarea candidaților simpatizanți cu Moscova sunt tactici omniprezente. În martie 2024, oficialii cehi și belgieni au descoperit o rețea masivă de propagandă rusă răspândită în toată Europa, care încearcă să influențeze alegerile pentru Parlamentul European, inclusiv eforturile de a mitui politicienii UE pentru a promova retorica Kremlinului. În Statele Unite, secretarul de stat al Georgiei, Brad Raffensperger, a dezmințit amenințările cu bombă făcute în mai multe secții în ziua alegerilor, atribuindu-le origini ruse. Cel puțin alte cinci state au primit amenințări false similare când americanii au mers la vot. Dincolo de alegeri, campaniile de dezinformare ale Moscovei urmăresc să spargă unitatea NATO. În 2023, guvernul suedez a acuzat „actorii de stat” ruși că au alimentat campanii de dezinformare legate de arderile Coranului care au avut loc la începutul acelui an. Demonstrațiile au avut loc în timpul tentativei stagnate a Suediei de a adera la NATO și au inflamat relațiile Turciei cu Suedia, provocând noi întârzieri în aprobarea Turciei pentru aderarea Suediei. Campaniile de informare ale Moscovei împotriva țărilor NATO urmăresc, de asemenea, să submineze sprijinul mai larg pentru Ucraina. La începutul acestui an, autoritățile franceze au eliminat o pagină falsă de recrutare a armatei care invita 200.000 de francezi să se înroleze pentru a lupta în Ucraina; site-ul se aseamănă cu campaniile anterioare de dezinformare rusești care pretindeau în mod fals că armata franceză va trimite o forță terestră în Ucraina. În mod similar, în mai, pe site-ul Agenției de presă poloneză a apărut în mod repetat un articol fabricat despre un proiect polonez, un atac cibernetic probabil orchestrat de Rusia.
Concluzie:
Harta asamblată de personalul Comisiei Helsinki indică aproape 150 de cazuri suspectate și atribuite de operațiuni hibride rusești pe teritoriul NATO din februarie 2022. Această vizualizare clară subliniază amploarea și insidiositatea războiului din umbră al Rusiei, dar probabil subestimează adevărata amploare a amenințării. . Războiul hibrid al Rusiei prosperă pe o negație plauzibilă, valorificând tactici descentralizate – externalizarea operațiunilor către infractorii cibernetici de nivel scăzut și utilizând diverse metode pentru a destabiliza fără încetare țările NATO, indiferent de rata de succes a atacurilor individuale. Pe măsură ce Rusia continuă să-și intensifice războiul împotriva Ucrainei cu lovituri de rachete balistice și trupe nord-coreene, ea escaladează simultan în războiul său în umbră împotriva NATO. Aceste două teatre – războiul cinetic din Ucraina și războiul în umbră împotriva NATO – sunt profund interconectate. Eșecul de a sprijini pe deplin apărarea Ucrainei nu face decât să încurajeze Rusia să-și continue atacurile hibride, știind că răspunsul Occidentului este inconsecvent și restrâns. Descurajarea Rusiei necesită o abordare în două direcții. În primul rând, NATO trebuie să ia în serios războiul din umbră, tratând aceste operațiuni ca amenințări reale și prezente la adresa stabilității și securității Alianței. În al doilea rând, și la fel de critic, NATO și statele sale membre trebuie să ia măsuri decisive pentru a sprijini Ucraina în lupta sa împotriva agresiunii ruse. Restricționarea ajutorului sau nerespectarea nevoilor urgente ale Ucrainei semnalează doar slăbiciune și invită la o escaladare suplimentară a Rusiei, atât în Ucraina, cât și în interiorul granițelor NATO. Scopul fondator al NATO a fost de a servi drept bastion împotriva agresiunii ruse. Acest scop este la fel de vital astăzi precum a fost la începuturile Alianței. Numai confruntând direct cu războiul hibrid al Rusiei și asigurând victoria Ucrainei, NATO poate descuraja în mod eficient noi provocări rusești și susține valorile democratice pe care a fost stabilit să le apere.
