Paloma PETRESCU ■
Motto: „Experiența este izvorul adevăratei cunoașteri.” Albert Einstein
Recunoaștere pentru învățarea din viața reală
De mai bine de un deceniu specialiștii Institutului de Științe ale Educației au prezentat într-un raport sinteză beneficiile educației nonformale și informale, pentru asigurarea competențelor cheie.
În fiecare zi, învățăm fără să ne dăm seama, din ceea ce facem, din deciziile luate, din reușite și greșeli. Și pentru că zilnic mediul social ne este profesor iar viața sala de clasă, de acum România face un pas uriaș în recunoașterea acestei învățări imperceptibile, transformând experiența de viață în valoare oficială și oportunitate reală pentru fiecare cetățean.
Învățarea are multe fațete. În școli, universități și centre de formare, învățarea formală ne oferă structura, rigoarea și certificările necesare pentru a construi cariere și profesii solide. Instituțional, ea urmează planuri de studiu, are standarde clare, creează o bază comună de cunoștințe și se finalizează cu diplome și certificate recunoscute. Sigur, este un parcurs la care toți cetățenii au dreptul conform Constituției, dar, mulți dintre ei, din motive pe care nu le aprofundăm acum, nu se pot dedica acestui drum lung, costisitor și mai ales anevoios.
Învățarea dincolo de bănci, coronițe și note
La fel de valoroasă este și învățarea nonformală și informală, care se întâmplă în afara băncilor școlii: în proiecte de voluntariat, la locul de muncă, în comunitate, în călătorii și chiar în provocările de zi cu zi. Este o învățare liberă, spontană și profund personală, care formează competențe practice, deprinderi, adaptabilitate și profesionalizare.
Adevărata putere a educației apare atunci când cele trei contexte de învățare (formală – în școală, nonformală – la locul de muncă, activități de voluntariat, informală – familie și mediu social) se întâlnesc. Astfel, experiențele din viața reală sunt recunoscute și puse în valoare alături de studiile formale. Acest echilibru între structura academică și învățarea din viața reală creează cetățeni flexibili, motivați și pregătiți pentru o lume aflată în continuă schimbare.
Calificarea la locul de muncă îți asigură un certificat de competență
Într-un context în care numai 46% dintre adulții europeni au nevoie de recalificare, iar validarea și recunoașterea competențelor pot fi parte a unei soluții accesibile și eficiente, Ministerul Educației și Cercetării a adoptat recent Ordinul 4.837/2025, care introduce sistemul național de validare a competențelor dobândite prin experiențe non‑formale și informale până la nivelul de calificare 3. Această măsură este un pas esențial spre recunoașterea valorii reale a abilităților practice, dobândite în afara școlarizării formale. Prin acest demers, România se aliniază direct la recomandările strategice ale Comisiei Europene și CEDEFOP (Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale) privind economia modernă și învățarea pe tot parcursul vieții.
Experiențe europene cu impact similar
În ghidurile publicate în 2023, Comisia Europeană și CEDEFOP pun accent pe flexibilizarea mecanismelor validării competențelor formate în context nonformal, respectiv informal, lăsând la latitudinea țărilor membre identificarea soluțiilor optime, adaptate contextelor naționale și grupurilor vulnerabile.
Iată câteva exemple de practici europene :
- Franța – VAE („Validation des Acquis de l’Expérience”): permite obținerea unei diplome bazate complet sau parțial pe experiență profesională documentată. Acest mecanism acordă echivalență academică formală și este prevăzut în legislația educațională franceză.
- Belgia (comunitatea francofonă): utilizează sistemul Certification Per Unit, care validează competențe treptat, contribuind la reducerea abandonului școlar și facilitând reintegrarea în sistemul educațional.
- Norvegia: schema „Certificate of Practice” oferă trasee alternative de calificare profesională prin validarea competențelor practice. Aceste certificate pot conduce apoi la un certificat de meserie acceptat oficial.
- Irlanda – E2C (Second Chance Schools) și sistemul LCA (Leaving Certificate Applied): permit acumularea de credite prin metode non‑formale, oferind o cale către calificări recunoscute și reintegrare socială.
- Proiecte specifice în domeniul voluntariatului și ocupării tinerilor: inițiative precum EU4Youth / Youthpass sau dyvo documentează și recunosc competențele dobândite prin voluntariat, cu impact în Europa de Est.
- În Finlanda, validarea competențelor dobândite în afara sistemului formal este reglementată printr-o serie de legi sectoriale, toate asigurând dreptul individual la recunoaștere a competențelor indiferent de locul sau contextul în care au fost dobândite.
Prin această abordare flexibilă a validării și recunoașterii competențelor dobândite în practicarea efectivă a unor meserii și profesii (calificare la locul de muncă), pot fi identificate avantaje complexe:
- Acces pe piața muncii și răspuns la cererea de locuri de muncă — oferă alternative concrete celor care au acumulat competențe în afara sistemului formal.
- Flexibilitate și inclusivitate — persoanele fără calificări formale pot accede la certificate și/ sau credite recunoscute – grupuri vulnerabile: tineri NEET (Not in Education, Employment, or Training), adulți cu calificare redusă, imigranți.
- Recunoașterea transnațională a calificărilor și asigurarea dreptului de mobilitate socio-profesională.
- Orientare spre învățarea pe tot parcursul vieții — compensează inegalitățile prin oportunități adaptate adultului și îi stimulează pe aceștia să continue să învețe.
În august 2024 de UNESCO evidențiază nevoia unui sistem incluziv dedicat migranților și refugiaților, prin care să fie recunoscute acestora competențele dobândite anterior, sprijinind incluziunea socială și accesul la muncă decentă și educație continuă UNESCO.
Provocări și riscuri
Să fim conștienți însă că implementarea corectă și eficientă a procesului de recunoaștere și validare a competențelor dobândite în contexte non‑formale și informale aduce cu sine mai multe provocări, ce trebuie să fie adresate de către decidenți. Mă refer la standardizare astfel încât să fie eliminat subiectivismul evaluatorilor, digitalizare și interoperabilitate, formarea inițială și continuă a evaluatorilor, corelarea acțiunilor cu cadrul național al calificărilor pentru ca recunoașterea să aibă valoare oficială, cooperarea interinstituțională. O intervenție importantă și necesară este informarea populației referitor la această oportunitate de recunoaștere oficială a experienței profesionale, a competențelor dobândite prin voluntariat sau auto‑învățare și practicare. De asemenea cred că este necesară evitarea formalismului prin parcurgerea reală a procesului de validare și recunoaștere a competențelor dobândite, nu doar emiterea de certificate. La intervale de timp rezonabile, prin monitorizare și măsurare a impactului pe piața muncii, procedurile pot și trebuie să fie ajustate, dacă este cazul.
O societate mai incluzivă și mai flexibilă
UNESCO oferă un cadru global comprehensiv și coerent privind recunoașterea, validarea și acreditarea învățării non‑formale și informale. Scopul său este ca fiecare stat membru să poată crea sisteme naționale incluzive, echitabile și de calitate, care să valorizeze competențele dobândite în diverse contexte de viață — de la muncă și voluntariat la experiențe cotidiene — și să le transforme în recunoaștere formală, în beneficiul indivizilor și al societății.
Inițiativa Ministerului Educației marchează începutul unei transformări educaționale profunde. Recunoașterea competențelor dobândite prin experiență, prin învățare la locul de muncă, deschide drumul către o societate mai incluzivă și mai adaptabilă, în care fiecare cetățean are șansa de a-și valorifica potențialul. România își consolidează astfel poziția printre țările care transformă învățarea din viața reală într-un capital recunoscut oficial, în beneficiul individului și al economiei naționale.
[/responsivevoice]
