Dan MIHĂESCU ■
Motto: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres”. Constantin Brâncuși
Nu știu dacă la vremea respectivă studentul Vasile Gherghilescu conștientizase acest lucru dar, reflexul natural l-a îndemnat să aleagă cale devenirii actoricești asemeni altui artist român consacrat sub simbolul propriei autenticități, după ce a refuzat să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, maestrul său!
Tot așa, și Vasile Gherghilescu, din spiritul de autoconservare neaoș al copilului născut la țară care a izbândit în viață doar prin afișarea instinctuală a autenticității sale fruste, a intuit la momentul oportun cum să evite consecințele Efectului Pigmalion, în anii de studii la Clasa profesorului Dem Rădulescu, cunoscut cu psudonimul de scenă „Bibanu„. O fi fost bine sau o fi fost rău, să facă doar ce zicea maestrul său nu și cum făcea el, mărturisește chiar Lică Gherghilescu, invitat la Potcovăria lui Dan.
În esență, povestea vieții și a destinului artistic a lui Lică Gherghilescu este asemănător, în linii mari și evident păstrând proporțiile meridianelor geografice, cu cea a actorilor ce au cunoscut succesul pe Broadway sau la Hollywood plecând ca fii ploii din cine știe ce colț de lume..
Cum a ajuns adolescentul absolvent al unui liceu de construcții din Constanța să fie admis pe primul loc din cele cinci scoase la concurs în 1980 la Institutul de Teatru și Artă Cinematografie (IATC) din București, fără să fi făcut vreo pregătire de specialitate, vă spune tot protagonistul.
Și dacă vreți să mai știți la ce vârstă a debutat, când a cunoscut pentru prima dată consacrarea pe scenă, cine la remarcat ca artist în devenire și cine s-a oferit să-i fie mentor sau cum evaluează relația cu studenții săi de la Facultatea de Arte a Universități Ovidius din Constanța, aveți șansa să aflați din acest podcast!
🔴 Nu uita să te abonezi la canalul nostru de YouTube pentru mai multe episoade! http://www.youtube.com/@potcovaria
