Luigi FRIGIOIU ■
E greu Primaru lu’ Constanța, mai ales, dacă toată viața ai fost ApV-ist (Armată pă Viață) popotar prin unitățile Marinei de cafteală la cârciumă (Militare). N-aveai grețuri: potol, țoale, hogeac etc. totul moca. Timpul trece, solda merge, noi ne facem că muncim. În Primărie e deranj mare, toți trag de tine, te călăresc găștile politice. Jupânii roșii Stroe și Dumitrache pe de-o parte, gălbejiții pe de alta. Plus investitorii strategici din Stejaru-Tulcea fără culoare politică doar cu semn electoral – oaia merinos.
Însă, dacă nu curge pică; ai borcanul de miere în mână, te lingi pe degete, nimic de zis. “Speciala”-i corespunzătoare, se indexează mereu. Doamna soție Simona e mulțumită dar, ca orice femeie, nu poate înțelege că între mărirea pensiilor și cea a penisurilor nu există nici o legătură.
Prin oraș, merge ca pe roate: Constanța a devenit un șantier uriaș unde nici o investiție nu se finalizează. Mulți se învârt degeaba, nimeni nu știe ce are de făcut. Sub lozinca “Cine-i harnic și muncește ori e prost, ori nu gândește”, haosul a devenit total, general, absolut. Când se părea că și 2025 va trece fără să se întâmple nimic, s-a găsit ministrul dezvoltării, Attila Cseke, să se afle în treabă. Cum pălinca-i mai tare ca vinul de Murfatlar, Attila Baci le-a dat viteză restauratorilor. A schimbat muzica lentă de geampara cu ritmul alert de ceardaș și a terminat renovarea Cazinoului.
N-arată rău, dar problema e alta: primarul nu mai poate să sforăie liniștit în vila din Eforie. Și nici să mai țină ședințe on-line în care consilierii mânjiți votează în unanimitate hotărâri împotriva interesului cetățenesc. Musai să iasă din pijamale și să organizeze inaugurarea Cazinoului. Partea bună e că se pot sifona niște bani publici și cu acest prilej. Dacă se poate, cât mai mulți.
Constanța are valori deosebite în toate domeniile artistice care ar presta aproape gratuit la un astfel de eveniment. Dar nu-i nici o sfârâială, nu iese cashu’. Banu’ trebe să circule, sifonare la maxim! Cineva a avut ideea genială să cheme austrieci că, deja, ne-am obișnuit să le oferim tot: pădurea, râul, ramu, petromu … Ei ne-au dat, la schimb, varianta austriacă a plăcuței suedeze: rima de la cuie sub formă de veto la aderarea în spațiul Schengen.
Așa că Răsăuțeanu – “băiatul” lui Dumi-penalu de la Partidul Stroe Dumitrache (PSD) ajuns, între timp. viceprimar, a fost trimis să bată palma cu ambasadorul Austriei, Ulla Krauss-Nussbaumer. Se pare că Filaromica dă pă Vienica va concerta la deschiderea Cazinoului. E adevărat și al nostru Teatrul Oleg Danovski are orchestră, dar nu prea are sediu. Ruina în care funcționează se dezintegrează ușor-ușor iar, în loc, se poate ridica o cășărie cipănească.
Valsăm pe bani publici, Johann Strauss ar fi fericit. Compozițiile sale servesc unui scop nobil: umflarea buzunarelor camarilei de la butoane! Până la urmă, ce mai contează dacă aruncăm bugetul orașului în Marea Neagră, în Dunărea albastră sau pe apa sâmbetei? Important e ca biștarii spălați să ajungă la băieții dăștepți din Primărie!
Bătrâna faleză e aproape pustie, constănțenii belesc ochii și pu…nga prin Mall-uri. Din clădirea Cazinoului răsună muzica balurilor Curții Imperiale din Viena. Boschetarii ce-și fac veacul în zonă ies din canalizări ca-n Thrillerul lui Michael Jackson. Apoi își invită, cu eleganță, partenerele boschetărițe la dans. Ce poate fi mai minunat…
În același timp, pe terasa vilei din Eforie, bătrânul matroz servește cina în tihnă: un șnițel și un ecler, ca desert. Ambele vieneze. Digestia îi e tulburată de o apariție ciudată, decupată din desenele animate. Cu nas de Pinochio și mers de Charlie Chaplin, zici că-i Păcăliciul jocului de cărți al copilăriei. Vocea neînfricatului Amiral răsună ca o salvă de tun spre mare.
“-Cine mizda-păsii îndrăznește să-mi strice seara? Măndelule, tu erai, sclavule? Bă-băiatule să nu te recunosc. Pantaloni mulați, pensat, gelat, ferchezuit alea-alea. Parcă ești bulangiu, doar nu te-ai dat cu progresiștii de la USR. Știi că sunt dușmanii mei…”
Păcăliciul a replicat cu glas tremurat:
“-Stăpâne, treaba-i nasoală. Ovanesianca e tare, tare-n gură și tare-n legi. Le are. Le halește! În instanță ne-a tocat ca pe algele marine comestibile. E musai să ținem ședințele de Consiliu Local la Primărie cu prezență fizică în persoane, deși era mișto de mișto pe online-ul din bucătărie, la cafeluță cu tan’ Simona. Care-i porunca?”.
Dintr-o dată, Amiralul s-a înstrăvezit pe barosăneală. S-a încruntat, în timp ce marea se învolbura iar cerul se acoperea cu nori. După o lungă perioadă de procesare, a emanat din puțul gândirii o cugetare adâncă, parafrazând hitul lui Conect-R. O urare din birturile portului adresată Păcăliciului dar și tuturor constănțenilor:
“-Mai du-te ancora mea, fraier coclit!”
