Valentin M. IONESCU ■
Devalorizarea bruscă a leului față de euro și dolarul american, începând cu 5 mai, plus mișcarea ascendentă a dobânzilor, este răspunsul pieței valutare și a titlurilor de stat la evoluția politică ce tinde să împingă Romania în afara lumii libere.
Deși, momentul în care s-a produs căderea cursului și saltul în randamentele titlurilor de stat coincide cu demisia guvernului, nu acest eveniment a fost cauza. Este de necontestat că fostul guvern a avut derapaje fiscale semnificative și nu a știut sau a nu vrut să procedeze din timp la o corecție, astfel încât nevoia de finanțare să nu ajungă la 232 mld lei în acest an și cu un deficit bugetar care ar putea ajunge la 9%. Totuși, cât a funcționat acest guvern nu s-a produs o cădere a cursului și nu a existat un refuz din partea băncilor de a finanța statul. Pe de altă parte, Banca Națională a menținut cursul Leu/Euro la 4,97 prea mult timp, dar nu cred că se află la originea căderii acestuia, deși în piață circula acest zvon. Mă îndoiesc că Banca Națională ar fi riscat să arunce în piață 2 mld eur0 ca să susțină moneda națională pentru a face un joc politic de moment.
Cursul de schimb leu/Euro, leu/US$ a luat o pauza de weekend, dar nimeni nu știe ce se va întâmpla în aceasta săptămână și dacă Banca Centrală mai este dispusă să arunce euro că să susțină un curs care să nu treacă de 5,2 lei/1 euro.
În condițiile în care creditele acordate populației sunt la aprox. 173.9 mld lei, la care se adaugă 15,1 miliarde euro, din care 10,8 mld euro la locuințe, orice creștere de curs afectează ratele credit la zeci de mii de persoane, din zona clasei mijlocii, care conform sondajelor nu are înclinații politice extremiste. Electoratul anti-european este mai degrabă un amestec între clasa mijlocie inferioară (“low middle class”) cu zona pauperă și lumpenproletariat, ce nu este afectată de mișcarea cursului de schimb leu/euro la ratele de împrumut (canalul creditului). Prin urmare, prin canalul creditului cei ce au de suferit sunt din zona clasei mijlocii care locuiesc în țară. Persoanele care au rămas în țară și primesc bani din străinătate (remitentele migranților din diaspora) sunt în câștig la evoluția negativă a monedei naționale.
Cursul leu/euro și leu/dolar american are impact asupra firmelor exportatoare. Pentru produsele finite pe care le vând în exteriorul țării firmele importă în prealabil materii prime, subansamble și piese (50% din exporturi depind de importuri), separat de firmele care vând numai în România și care la rândul lor importă.
Cursul de schimb leu/Eur și leu/US$ are influență în prețurile bunurilor de import alimentare și nealimentare, ceea ce afectează atât populația în integralitatea ei, cât și firmele deopotrivă. Deocamdată, creșterea bruscă a cursului leu/euro și leu/dolar american nu a avut impact semnificativ în prețurile bunurilor de import alimentare și nealimentare, întrucât în piața de retail (vânzări cu amănuntul) încă sunt stocurile vechi, cu mici excepții (de ex. carne din țară și legume din import). Dar, în sectorul retail (comerț cu amănuntul) mă aștept să vedem majorări de prețuri în cel mult două săptămâni. Nu trebuie ignorat factorul psihologic, respectiv așteptările firmelor asupra inflației, care ar putea să ajusteze prețurile la unele bunuri chiar mai rapid de două săptămâni.
Pe piața creditului ROBOR a înregistrat niște salturi uriașe în câteva zile. Luni, 5 mai 2025, ROBOR era 5,9% la 3 luni, 6% la 6 luni și 6.09% la 12 luni. A urcat în fiecare zi și a ajuns vineri, 9 mai la 7,31% la 3 luni, 7,45% la 6 luni și 7,46% la 12 luni. Este adevărat că, dacă un credit pentru o persoană fizică este calculat la IRCC este mai convenabil decât unul calculat la ROBOR, dar nu am o statistică pentru a vedea câte credite din total au fost calculate în ROBOR. Dacă ratele dobânzilor urmează un trend crescător, creditele persoanelor fizice calculate la IRCC vor fi afectate mai târziu. Rămâne impactul cursului de schimb leu/euro.
ROBOR afectează deocamdată finanțarea între bănci. La ROBID (rata medie a dobânzii la depozite atrase) s-a produs același trend, cu un nivel de 7.01% la 3 luni, 7,11% la 6 luni și 7.12% la 12 luni.
Piața titlurilor de stat (obligațiuni + certificate), unde statul se împrumută și unde și-a acoperit deocamdată 40% din necesarul anual de 232 mld lei, înregistrează cele mai mari creșteri ale randamentelor din ultimii ani. Curba randamentelor (dobândă) la ofertă(“bid”) a trecut de la 6,3% la 8.2% la 6 luni, de la 6,6% la 8,3% la 12 luni, ceea ce înseamnă că așteptările investitorilor pe termen scurt nu sunt optimiste. Randamentele ajung la ofertă la aprox.8,4% la 3, 5 și 10 ani. Mă îngrijorează rata de referință la titluri de stat care la ofertă a ajuns la 8,45% la 6 luni și 8,55% la 12 luni. Dacă randamentele la titluri pe terme scurt sunt egale sau mai mari decât cele pe termen lung, asta indică fie încetinirea economică, fie recesiunea.
Termenele scurte mă interesează mai mult atât ca să observ evoluția economiei, cât și presiunea asupra plăților pe care statul le are de făcut anul acesta și la anul din buget. Din păcate, statul se împrumută la un cost foarte ridicat, iar lichiditatea acestei piețe scade, concomitent cu majorarea datoriei publice.
Ipoteza 1
În situația în care populația României își exprimă majoritar un vot “suveranist ” costul de finanțare al statului va fi peste cel actual. Probabil că, România va fi retrogradată în zona “junk” care ne duce spre faliment. Cu toate acestea, țara va găsi o posibilitate de finanțare ca să evite încetarea plăților, dar la un cost ridicat pe care îl vom plăti în anii următori. Datoria publică va ajunge la un nivel nesustenabil. Dacă băncile locale vor fi dispuse să finanțeze statul la un cost ridicat, efectul de evictiune va fi devastator pe termen scurt și mediu, în sensul că, cu cât băncile vor finanța mai mult statul, cu atât sectorul privat va fi mai puțin creditat. Ponderea autofinanțării în firme va incepe sa creasca mai mult decat in prezent.
Cursul de schimb nu va putea fi menținut la 5,2 lei/1 euro, dar nu pot susține că va ajunge la 6 lei/1 Eur, cum se speculează prin presă. Creditele având ca sistem de referință moneda euro vor avea un cost ridicat și probabil că o parte dintre acestea nu vor mai putea fi susținute de debitori, ceea ce înseamnă că ponderea creditelor neperformante va crește. Prețurile nu vor putea fi controlate decât prin majorarea ratei dobânzii de Banca Centrală, ceea ce va scumpi finanțarea firmelor și a persoanelor private, inclusiv refinantarile. Costul ridicat al creditelor va constitui o frână pentru investiții. În condițiile unei recesiuni pe termen scurt, veniturile fiscale se vor reduce și statul va fi nevoit să majoreze impozitele și să reducă drastic cheltuielile, dacă acționează rațional, nu după o logică politică. Strategia fiscală negociată cu Comisia Europeană probabil că se va renegocia în termeni mult mai duri decât în prezent, astfel încât deficitul fiscal să fie ținut sub control. O negociere cu FMI este posibil să nu fie evitată.
Ipoteza 2
În cazul unui vot “pro-european” vom avea parte de un program de austeritate pentru echilibrarea bugetului de stat, dar la un impact mai redus decât cel din 2010. Guvernul va aplica Strategia fiscală negociată cu Comisia Europeană, astfel încât deficitul fiscal să nu depășească 9%. Guvernul va fi nevoit să-și reducă cheltuielile și să majoreze cel puțin TVA. O negociere cu FMI va fi evitată dacă guvernul demonstrează că poate reduce deficitul bugetar și cel al balanței comerciale. Cursul de schimb va fi relativ stabil, fără fluctuațiile înregistrate la începutul lunii mai, cu un nivel care nu cred că va depăși 5,11 lei/1 euro. Guvernul va reuși să se finanțeze și să reducă nivelul randamentelor. Inflația va decelera la aproximativ 3,8 – 4%, astfel încât Banca Centrală să nu fie nevoită să majoreze rata dobânzii peste 6,5%.
[/responsivevoice]
