Regină făcută și nu născută

🔊 Ascultă articolul

Dan MIHĂESCU ■

Motto: “Dacă albinele ar dispărea de pe Terra, omenirea ar avea aceeași soartă în patru ani; cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulți oameni.” Albert Einstein

Astăzi, pe 20 mai, de Ziua Mondială a Albinei, omenirea celebrează  cea mai importantă ființă vie a planetei care asigură securitatea alimentară globală, albina, care ar fi apărut în lanțul trofic al ecosistemului nostru cu mai mult de 100 de milioane de ani în urmă.

Ființă fragilă, mică, aproape insignifiantă; ca și nevăzută pentru mulți dintre noi, simbol literar al hărniciei, al abnegației, atașamentului de grup, e singura ființă de pe Terra care aduce beneficii planetei fără a face rău nimănui, plantă sau animal. Cu toate astea, recunoașterea meritelor sale indiscutabile s-a realizat destul de târziu, în anul 2017, în cadrul celei de-a 40-a conferințe a FAO (Agenția Națiunilor Unite – Organizația pentru Alimentație și Agricultură) . Prima celebrare mondială a albinei  fiind pe 20 Mai 2018.

Conform estimărilor recente ale FAO, în 2023 existau aproximativ 102,1 milioane de colonii de albine gestionate la nivel global, ceea ce reprezintă o creștere de 47% față de anul 1990, informează Statistisches Bundesamt.

Dacă avem în vedere că fiecare colonie de albine poate conține între 10.000 și 60.000 de indivizi, în funcție de sezon și de condițiile locale, rezultă că numărul total al albinelor, la nivel mondial poate fi estimat între aproximativ 1 trilion și 6 trilioane de indivizi.

Este important de menționat că aceste cifre se referă doar la albinele gestionate de apicultori. Există, de asemenea, populații de albine sălbatice, al căror număr exact este dificil de estimat din lipsa de date. Cu toate acestea, unele studii sugerează că densitatea coloniilor de albine sălbatice poate fi similară cu cea dinaintea introducerii parazitului Varroa (The Apiarist+1Wikipedia+1).

Distribuția coloniilor de albine la nivel global variază semnificativ. În 2023, cele mai multe colonii se aflau în Asia (45,4 milioane), urmate de Africa (18,4 milioane) și Europa (25,4 milioane) potrivit Statistisches Bundesamt.

Deși numărul coloniilor de albine gestionate a crescut în ultimele decenii, există îngrijorări legate de declinul speciilor de albine sălbatice și de impactul acestuia asupra polenizării și biodiversității, aspecte ce subliniază importanța conservării habitatelor naturale și a promovării practicilor agricole durabile.

În Uniunea Europeană (UE), România deține al doilea cel mai mare număr de stupi, peste 1,8 milioane. În UE, 78% din flora autohtonă și 84% din culturi depind parțial sau pe deplin de polenizatori precum albinele, ce asigură reproducerea plantelor, pentru hrănirea noastră cu alimente sănătoase. În martie 2021, Comisa Europeană a lansat „Pollinator Park” – o platformă cu ajutorul căreia, prin realitate virtuală de poate experimenta o lume distopică, fără polenizatori.

Data de 20 Mai, aleasă să celebreze miraculoasa ființă, coincide cu ziua de naștere a lui Anton Janša (1734-1773), cel care în secolul al XVIII-lea a fost pionierul tehnicilor moderne de apicultură în Slovenia natală, lăudând capacitatea albinelor de a munci atât de mult.

Pe glob, aproape 90% din speciile sălbatice de plante cu flori, peste 75% din culturile agricole din lume și 35% din terenurile agricole globale, depind de polenizarea realizată de albine.

Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai conține viespile și furnicile, care se hrănesc cu nectarul florilor (ca sursă de energie grație conținutului de zaharuri) și cu polen (ca sursă de proteine, folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea florilor și, în unele cazuri, cu producerea mierii și cerii. Polenul pe care albinele îl pierd, în mod inevitabil, în deplasarea de la o floare la alta, este important pentru polenizarea încrucișată a plantelor. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare și interdependența între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă pentru ambele părți.

Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere și albinele fără ac adună mari cantități de miere, caracteristică ce este exploatată de apicultori, care recoltează mierea pentru consumul uman.

Albinele mai ascund un secret uimitor. Când stupul își pierde regina – singura care poate da viață coloniei și menține ordinea în societatea perfect organizată – totul pare pierdut. Viața din stup încetinește. Fără ouă noi, viitorul dispare. În doar câteva săptămâni, colonia riscă să se stingă.

Dar albinele nu intră în panică. Nici nu așteaptă salvarea din exterior.

Într-o demonstrație de inteligență colectivă și instinct profund, declanșează o procedură de urgență spectaculoasă, greu de imaginat pentru o lume guvernată de insecte.

◆ Transformarea începe cu o alegere simplă, dar esențială

Albinele lucrătoare selectează câteva larve obișnuite – aceleași care, în mod normal, ar fi devenit simpli muncitori. Nu sunt speciale. Nu s-au născut diferit. Dar acum, destinul lor se schimbă complet.

Ele sunt alese să primească o hrană specială: lăptișorul de matcă. O substanță rară, produsă de albinele doici, bogată în proteine, vitamine și compuși bioactivi. Este hrană regală în sensul cel mai pur.

Larva care este hrănită exclusiv cu această substanță nu mai urmează calea obișnuită. În doar câteva zile, corpul ei se dezvoltă diferit. Ovarele i se activează. Corpul devine mai mare, mai puternic. Durata de viață crește de aproape 20 de ori.

În loc de muncă, va domni. În loc de rutină, va da viață.

◆ Regina nu este aleasă după gene. Este creată.

Ceea ce face ca acest proces să fie cu adevărat fascinant este faptul că albinele lucrătoare și regina provin din același cod genetic. Nu ADN-ul hotărăște destinul. Ci nutriția. Îngrijirea. Decizia stupului.

Este ca și cum, într-o societate umană, ai putea lua un copil obișnuit și, oferindu-i hrana potrivită, mediul potrivit, susținerea potrivită, l-ai transforma într-un lider cu totul excepțional. Fără operații genetice. Fără intervenții artificiale. Doar prin sprijin și viziune.

◆ Un lider se naște din criză

Această metamorfoză nu salvează doar larva. Salvează întreaga colonie.

Odată ce noua regină este gata, ea preia conducerea stupului, începe să depună ouă, reface ordinea și dă un nou ciclu de viață colectivului. Dintr-o amenințare de dispariție, colonia renaște mai puternică, mai organizată, mai echilibrată.

◆ O lecție tăcută, dar profundă

Albinele ne arată, fără cuvinte, că în cele mai mari crize nu e nevoie de disperare – ci de claritate. De un plan. De alegerea potrivită. De grijă și direcție. În lumea lor, o regină nu este născută. Este susținută. Hrănită. Ghidată. Și poate, la fel ca în stup, și în viață – nu este vorba despre cine ești la început, ci despre ce primești, cum ești îngrijit și ce decizii iau cei din jur în momentele de cumpănă. Pentru că uneori, în cele mai grele momente, se naște cel mai puternic lider. Nu din noroc, ci din criză, viziune și transformare. Mult timp, oamenii de știință au spus că, teoretic, albina n-ar trebui să poată zbura. Conform calculelor clasice, aripile ei sunt prea mici pentru a susține corpul relativ greoi. Dar albina zboară. Explicația a venit abia târziu, când tehnologia a permis observarea în detaliu a mișcării aripilor. Nu bate aripile ca o pasăre, ci le rotește într-un mod special, de sute de ori pe secundă, creând un curent care o ține în aer. Albina e un exemplu simplu și frumos că uneori viața funcționează dincolo de reguli. Sau, cel puțin, dincolo de regulile pe care le înțelegem noi acum.

Mierea conține o substanță care ajută creierul uman să funcționeze mai bine fiind totodată singurul aliment de pe pământ care poate susține singur viața umană. O linguriță de miere este suficientă pentru a susține viața umană timp de 24 de ore. Propolisul produs de albine este cel mai puternic antibiotic natural. Mierea nu are dată de expirare. Pentru a produce un kilogram de miere, o albină trebuie să viziteze între 2 și 5 milioane de flori, adică să parcurgă o distanță egală cu circumferința Pământului, respectiv 40.000 de km. Mierea adevărată nu se strică niciodată!

Veninul albinelor este benefic pentru sănătate. În anumite țări se folosește injectabil, după ce a fost purificat, sau ca un unguent ce poate ameliora mai multe simptome. Cea mai bătrână albină din lume are 100 de milioane de ani și este conservată într-o bucată de chihlimbar ce a fost descoperită în Myanmar.

• Știați că albinele pe care le observăm seara odihnindu-se pe flori sunt, de fapt, albine bătrâne sau bolnave. Ele nu se mai întorc în stup la sfârșitul zilei și își petrec noaptea pe flori, iar dacă dimineața următoare sunt încă în viață, își reiau munca, adunând polen și nectar pentru colonie. Fac acest lucru instinctiv, simțind că sfârșitul li se apropie. Nicio albină nu își petrece ultimele momente în stup, pentru a nu deveni o povară pentru tovarășele sale.
• expresia „Luna de Miere” provine din folclorul nordic, acolo unde tinerii căsătoriți consumau timp de o lună o ceașcă de mied, băutură ce era îndulcită cu miere.

• mierea este singurul aliment complet, care poate susține singur viața; conține glucide, vitamine, minerale, antioxidanți, apă și enzime; propolisul este o substanță  produsă de albine din rășina copacilor și plantelor.  este folosit pentru a căptuși stupul împotriva infiltrării apei, dar și pentru a-l steriliza; se știe că propolisul are puternice proprietăți anti-bacteriene; ceara  este produsă de niște glande speciale aflate în abdomen, apoi secretată în stomac și mestecată de albine; producerea ei consumă multă energie;
• albina lucrătoare se poate întoarce cu nectar stocat în stomacul special, rășină pentru propolis, polen cules pe picioarele păroase sau apă; pentru a aduce în stup 100 g de apă o albină trebuie să facă 3000 de zboruri; albinele lucrătoare nu trăiesc mai mult de 6 săptămâni în sezonul cald; majoritatea mor de epuizare!
• Polenul albinelor poate avea peste 1.500 de culori și nuanțe.
• Știați că trupurile marilor împărați ai lumii au fost îngropate în sicrie de aur și apoi acoperite cu miere pentru a evita putrezirea
• Știați că albinele sunt SINGURELE insecte care produc hrană pentru oameni?
• Știați că mama (regina) pune de două ori greutatea ei în ouă într-o zi?
• Știați că albinele dau din aripi de mai mult de 11.000 de ori pe minut?
• Știați că singura miere care poate fi savurată de oamenii alergici la produsele apicole este mierea de manuka.
• Știați că mierea de manuka este cea mai bună miere pentru femei?
• Știați că mierea de salcâm nu se îndulcește?
• Știați că o albină trăiește mai puțin de 40 de zile, vizitează cel puțin 1000 de flori și produce mai puțin de o linguriță de miere, dar pentru ea este o viață.
• Știați că păstura de albine este cel mai sănătos aliment de pe pământ?

Atunci când caută hrană, albinele colectează polen dintr-o varietate de flori și îl depozitează în spatele picioarelor din spate, în coșurile de polen (sau pantaloni de polen), pentru a-l transporta înapoi la stup. Polenul poate avea o varietate de culori, de la multe nuanțe de galben, alb, portocaliu, roz, albastru, gri, verde și chiar violet. După cercetări aprofundate, nu a existat nicio dovadă concludentă că culoarea polenului atrage hrănitoarele sale – mai degrabă, deciziile de hrănire ale unei albine se bazează pe culoarea și mirosul florii, în special nectarul dulce.

Cercetătorii au descoperit că albinele pot efectua calcule matematice complexe pentru a determina cea mai scurtă rută între flori, rezolvând „problema comis-voiajorului” mai rapid și mai eficient decât computerele.

1. Gândire în zbor – inteligența nevăzută a albinelor

Albinele sunt cunoscute de milenii pentru hărnicia, organizarea socială și rolul lor vital în polenizare. Însă în ultimele decenii, cercetătorii au început să descopere ceva și mai uimitor: aceste mici insecte posedă abilități cognitive remarcabile, care depășesc ceea ce s-ar fi crezut posibil pentru un creier de dimensiunea unei semințe de susan. Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este că albinele pot efectua calcule matematice complexe, demonstrând că natura a creat forme de inteligență extrem de rafinate, dar adesea invizibile.

2. Ce este „problema comis-voiajorului”?

Așa-numita „problemă a comis-voiajorului” (Travelling Salesman Problem) este o provocare clasică din matematică și informatică: cum poate o persoană (sau entitate) să viziteze un număr de locații diferite o singură dată, folosind cea mai scurtă rută posibilă și revenind la punctul de plecare? Problema devine exponențial mai dificilă cu cât sunt mai multe locații. Chiar și cele mai puternice computere moderne au dificultăți în a găsi rapid soluția optimă când numărul de opriri crește semnificativ.

3. Albinele – matematicieni naturali în zbor

Într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Londra, s-a demonstrat că albinele reușesc să rezolve această problemă aproape instant, atunci când zboară din floare în floare pentru a colecta nectar. În loc să viziteze florile în ordinea în care le întâlnesc, albinele sunt capabile să analizeze distanțele relative, să învețe și să ajusteze traseul în timp real, optimizând drumul pentru a reduce consumul de energie și timp.

4. Fără GPS, fără hartă – doar instinct și eficiență

Spre deosebire de oameni sau computere, albinele nu folosesc hărți, senzori GPS sau algoritmi programabili. Totuși, în cadrul testelor, s-a observat că după doar câteva zboruri de recunoaștere, albina stabilește cea mai eficientă rută între mai multe puncte de interes – o performanță care i-a uluit pe matematicieni și biologi deopotrivă. Cu un creier care conține mai puțin de un milion de neuroni (față de 86 de miliarde la om), albina efectuează o optimizare spațială care pentru noi necesită software complex.

5. Cum funcționează această capacitate?

Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, cercetătorii cred că albinele folosesc o combinație de memorie vizuală, estimări ale distanței și capacitatea de a învăța din experiență. Albina explorează mai întâi mediul, memorând poziția florilor și estimând costurile de zbor între ele. Apoi, ajustează ordinea în care le vizitează, până când găsește un traseu optim. Este un exemplu clar de inteligență emergentă, în care complexitatea nu vine din cantitatea de resurse, ci din eficiența procesării informației.

6. Implicații uriașe pentru tehnologie

Această abilitate a albinelor a inspirat inginerii să dezvolte algoritmi de optimizare bazate pe inteligență de roi (swarm intelligence). Aceste metode sunt deja folosite în domenii precum:

• logistică și livrări rapide, unde rutele optime economisesc combustibil

• rețele de telecomunicații, pentru distribuția eficientă a semnalului

• robotică autonomă, unde dronele sau roboții trebuie să navigheze spații complexe fără hartă

Astfel, albinele devin modele biologice pentru viitorul inteligenței artificiale și al automatizării.

7. O lecție de umilință științifică

Faptul că un creier atât de mic poate rezolva în câteva secunde o problemă care pune în dificultate supercomputere ne forțează să regândim ce înseamnă „inteligență”. Nu este vorba doar despre calcul puternic sau raționamente abstracte, ci și despre adaptare, eficiență și evoluție. Albinele nu „știu” că fac matematică, dar comportamentul lor are rezultate matematice remarcabile – o dovadă a cât de fin reglată este viața în natură.

8. Admirabil și fragil – protejarea acestor minuni vii

Pe lângă fascinația științifică, această descoperire atrage atenția și asupra necesității protejării coloniilor de albine, care se confruntă cu amenințări grave din cauza pesticidelor, pierderii habitatelor și schimbărilor climatice. Pierderea acestor polenizatori înseamnă nu doar un risc alimentar pentru oameni, ci și dispariția unei forme de inteligență naturală pe care abia începem să o înțelegem.

[/responsivevoice]