Ionuț-Eugen Ioniță ■
Nu, nu am călătorit înapoi în timp și nici nu am intrat într-un muzeu al comunismului chinez. Doar am ales să luăm masa la un restaurant chinezesc cu totul special, care oferă mai mult decât mâncare – oferă o atmosferă. O atmosferă… muncitorească.
La Xiangzi 宽窄巷子川菜, un fel de sipet cu bunătăți, fiecare colț al peretelui te privește insistent cu afișe de propagandă din epoca maoistă. Tovarășul Mao zâmbește protector de sus, în timp ce în jurul lui tronează imagini idilice cu muncitori harnici, țărănci zâmbitoare și tineri curajoși care flutură drapelul roșu.
În surdină se aude o melodie patriotică, cu o voce solo emoționantă și gravă, care contribuie subtil la decorul propagandistic. Curiozitatea n-a întârziat: am înregistrat câteva secunde din melodie și, cu ajutorul inteligenței artificiale, am identificat piesa – „My Motherland” (我的祖国), în interpretarea celebrei soprane Peng Liyuan.
Un detaliu care merită menționat: Peng Liyuan nu este doar una dintre cele mai apreciate voci ale Chinei, ci și soția actualului președinte Xi Jinping. A fost ani la rând solistă principală a Armatei Populare de Eliberare și una dintre figurile emblematice ale artei patriotice chineze.
Mâncare autentică, servită cu porție de ideologie vizuală
La masă am fost întâmpinați de un ospătar nepalez foarte amabil, dar care nu vorbea deloc engleza. Nici nu a fost nevoie – limbajul semnelor și meniul cu poze au funcționat perfect. Din spatele tejghelei, bucătarii chinezi lucrau în ritm alert, iar aromele care ieșeau din bucătărie nu lăsau loc de îndoială: aici se gătește ca acasă — dacă acasă înseamnă Sichuan.
Restaurantul era plin, iar ceea ce ne-a atras imediat atenția a fost că toți clienții erau asiatici. Un detaliu mic, dar esențial, care transmite un mesaj clar: mâncarea este autentică.
Am testat tăiței cu vită în sos picant, un bol plin de arome îndrăznețe și echilibrate. Am continuat cu o porție de orez prăjit clasic, baozi pufoase (găluște aburite) și un preparat cu carne și legume în stil Sichuan – picant, savuros, memorabil.
Decor tematic sau manifest nostalgic?
Între linguri de supă și îmbucături de legume crocante, nu poți să nu remarci cât de bine se potrivește estetica propagandei cu servirea unui concept culinar. Te simți, pe alocuri, ca un figurant într-un spectacol regizat de Partid: disciplinat, dar bine hrănit.
Atmosfera amintește de un muzeu retro, dar cu mâncare fierbinte pe masă. Iar motto-ul de pe perete pare să încheie cercul ideologic-gastronomic:
„味 · 原自于心” – „Gustul vine din inimă”.
Verdict
Xiangzi nu este doar un loc unde mănânci bine, ci și un loc în care ieși cu zâmbetul pe buze și cu câteva poze inedite. Decorul e un deliciu vizual pentru pasionații de istorie, estetică vintage sau umor fin. Iar pentru ceilalți, rămâne cel mai „patriotic” loc în care poți cere o porție de tăiței cu vită, să fii servit de un nepalez zâmbitor în mijlocul unui restaurant plin de clienți asiatici și să descoperi, cu ajutorul AI-ului, că în boxe răsună vocea Primei Doamne a Chinei.
[/responsivevoice]
