Dan MIHĂESCU ■
Am aflat din ziarul Libertatea cuvântului, editat la Cernăuți, povestea dramatică a românului nord-bucovinean Kostiantyn Pepelia, combatant în Marele Război de Apărare a Ucrainei, cum un duel cu grenade față-n față cu asaltatorii ruși l-au lăsat infirm de o mână și captiv în încercuirea inamicului, timp de nouă zile. Nouă zile cu mâna ruptă, înconjurat de inamic. Evacuare sub focul inamicului – cu ajutorul unei drone. Acesta nu este scenariul unui film de aventuri, ci o istorie reală a unui militar bucovinean cu indicativul „Pele”.
Militarul bord-bucovinean Kostiantyn Pepelia, alias „Pele”, din Cernăuți, înainte de război, a lucrat în diverse locuri: a fost constructor, vânzător și asistent medical. Are trei fii și consideră că nu ar mai putea putea să-i privesc în ochi dacă s-ar fi ascuns de concentrarea în rândurile armatei. „Dacă toată lumea se va ascunde, cine ne va apăra pământul?”, se întreabă el, potrivit sursei citate.
În armată, Kostiantyn a primit aproape imediat indicativul „Pele”, pentru că îi plăcea să joace fotbal. Nu avea experiență militară, așa că a trebuit să învețe totul de la zero, dar s-a deprins repede. A început să tragă cu precizie, să se mascheze cu măiestrie și să acorde primul ajutor pre-medical. Toate acestea l-au ajutat pe linia frontului, dar competențele morale au fost decisive.
„Prima dată am petrecut pe poziție 17 zile, apoi 23 iar a treia oară – aproape trei luni. Din cauza bombardamentelor constante nu a fost posibilă rotația. Ai noștri ne aruncau mâncare și apă, dar s-ar putea să nu se fi salvat nimic. Ultimele două-trei săptămâni, inamicul a distrus complet zona împădurită. Nu mai erau copaci, era foarte greu sub cerul liber. Dar am rezistat. Dacă nu am fi ținut poziția, nu am fi ieșit de acolo. Ne-a ținut dorința de a trăi și de a-i apăra pe ai noștri… Înregistram mesaje vocale pentru soția mea – monologul ăsta a fost singurul meu sprijin ca să nu o iau razna de tot”, rememorează eroul român, nord-bucovinean.
„Pele” din Cernăuți zice că cel mai puternic în memorie i-a rămas primul contact armat cu inamicul. El era cel mai în vârstă pe poziție iar rușii se apropiau atât de mult încât le auzea poșii și gâfâiala. Apoi au apărut motocicliștii lor. Kostiantyn avea o mitralieră și a tras o rafală și în câteva secunde toți ocupanții au fost distruși. În timpul unuia dintre următoarele asalturi, inamicul a reușit totuși să ajungă în tranșeea apărătorilor ucraineni și s-a declanșat lupta mortală unu la unu și duelurile cu grenade.
„Un rusnac a intrat în buncărul nostru, iar eu îl scot afară. Aruncă în mine cu o grenadă, eu i-o arunc înapoi. Cât am mers după armă, el deja trăgea rafale spre mine. Între noi doi erau 15-17 metri. Deodată văd: aruncă din nou o grenadă. Am sărit în spatele parapetului din saci astfel că doar talpa bocancilor mi-a fost ciuruită de schije. M-am gândit să-l iau prizonier, dar nu s-a predat și a continuat să reziste. Ei bine… și-a ales singur soarta. Ar fi putut trăi”, rememorează „Pele”. Nici încercuirea prelungită, nici presiunea constantă a inamicului, nici epuizarea fizică nu i-au oprit pe ostașii Gărzi Naționale Ucrainene.
Mitraliorul îi „secera” cu pricepere pe ruși și echipamentele lor, nelăsând nicio șansă de străăungere. În timpul respingerii unui alt asalt, Kostiantyn a fost grav rănit la mână. O grenadă rusească a explodat la câțiva centimetri de capul său. „Mi-a fost smulsă mâna, am încercat să pun garoul mai aproape de rană, dar nu a mers. Așa că a trebuit să-l ridic mai sus. Am făcut totul pentru a supraviețui. Când am plecat în rotație, i-am spus soției că mă voi întoarce cu siguranță. Nu puteam să nu mă întorc”, deapănă „Pele”.
Din cauza încercuirii, evacuarea a fost improbabilă până în ultima clipă. Cu ajutorul unei drone „Pele” a fost evacuat într-o poziție vecină. Acolo, camarazii i-au dat să mănânce prima dată după aproape o săptămână luptătorului român și i-au tratat rana. Medicamentele necesare au fost lansate din dronă. Luptătorul a ajuns la medici abia după nouă zile și deabia atunci bărbatul a conștientizat gravitatea rănii.
„După operație, medicii mi-au înfășurat mâna și am văzut că a mai rămas un ciot. La început mi-a fost frică. Dar viața continuă. Și vom repara mâna”, nu-și pierde optimismul Pele.
Povestea eroică de pe front a militarului nord-bucovinean cu pseudonimul Pele a fost făcută public pe rețelele de socializare.
[/responsivevoice]
