Sorin-Ionel PETRESCU ■
Ce vă trece prima dată prin minte când vedeți fotografia de mai sus cu George Simion la dreapta ‘Tatălui’, Marius Lulea zis ‘Spătaru’? Privind această imagine mi-am amintit o lecție de viață pe care am deprins-o în facultatea de inginerie, la Brașov. Atunci, când prezentam un proiect tehnic, profesorii noștri se uitau mai întâi la desen. Fără să deschidă partea de calcule, știau deja dacă proiectul avea sens, sau nu.
De cele mai multe ori insistam că e corect, că toate cifrele se potrivesc, dar ni se cerea să refacem calculele. Și invariabil, greșeala ieșea la iveală.
De aceea, v-am întrebat ce simțiți când vedeți poza – pentru că, uneori, instinctul spune adevărul înaintea demonstrației. Iar în cazul celor doi inși, oricât am relua calculele, rezultatul rămâne același: ceva îi separă profund de adevăr, sinceritate, de respect, de ideea de dreptate.
Ce urmează mai jos este o demonstrație, având la bază un inventar documentat al ipocriziei, al traficului de influență, al drenării banilor publici sub flamura unui naționalism de fațadă. Pentru că în spatele tricolorului și al sloganurilor populiste, AUR a devenit o mașinărie cinică de sifonare a banilor publici.
De ani buni, partidul AUR se prezintă ca bastionul patentat al luptei împotriva corupției, o tribună națională a poporului obidit, călcat în picioare de vechile partide și de statul captiv.
În spatele discursurilor naționalist-patriotarde, a steagurilor fluturate și a sloganurilor zbierate în pieţe și în fața instituțiilor publice, se conturează realitatea cinică: AUR este aidoma partidelor sistem pe care le blamează. Ba chiar mai abitir, a ars etapele precum comunismul în Rusia și Mongolia autogenerând cel mai mafiot mecanism de drenare a banilor publici în buzunarele celor doi lideri, „frați pătați”.
Potrivit unei anchete recente a RISE Project, AUR funcționează ca structură financiară închisă, în care banii publici intră în conturile partidului și sunt apoi transferați către firme nou-înființate, controlate de apropiați ai liderilor George Simion și Marius Lulea.
Mai exact, o rețea de firme și apropiați ai liderilor AUR s-a alimentat direct din subvenția primită de la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) – adică din banii poporului pe care pretindea că îl apără.
Iată cu arată harta deturnării fondurilor publice, documentată de RISE Project:
⤵ sediul partidului AUR este într-o vilă din Tunari; ↔ acolo locuiește George Simion; ↔ tot acolo pare că se întorc și banii contribuabililor – „spălați” prin contracte opace, servicii greu de dovedit și prețuri umflate.
↔ firmele sunt legate direct de Marius Lulea zis „Spătaru”, vicepreședintele AUR;⤴ prin ele, subvențiile se întorc în cercul restrâns al conducerii partidului.
Acele companii, deși au o activitate opacă cu istoric recent, reușesc să „câștige” contracte grase din bugetul partidului, transformând rapid subvenția publică în profit privat. De exemplu: firma Ideal Proiect AE, controlată de Lulea „Spătaru”, cu sediul în vila unde locuiește și Simion, a încasat bani de la AUR în timp ce derula proiecte imobiliare în aceeași curte cu sediul partidului.
Acest mecanism de îmbogățire se dovedește premeditat, parte a unei strategii bine gândite, încă de la început. Banii sunt plimbați într-un circuit închis: statul virează milioane în contul AUR iar partidul îi trimite înapoi în bugetele firmelor apropiaților celor doi lideri. Profit privat, zero transparență.
În prezent, partidul structurat pe fundamente e, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) este anchetat acum pentru că ar fi plătit 1,5 milioane de dolari unei firme de lobby din SUA, ca să-i promoveze pe Simion & Co în presa și viața politică de peste ocean. Cu ce bani? Cu banii de la AEP, adică de la bugetul de stat.
În 2020, AUR colecta donații în conturile personale ale lui Simion și ale colegilor săi. Nu în conturile partidului, deși acestea existau, de unde rezultă că sume necunoscute, de bani, au ocolit orice control public și legal.
Conform anchetei RISE Project, în campania din 2020, AUR a declarat oficial un buget de doar 85.100 lei, dar a cerut rambursarea a 1,5 milioane lei de la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP).
E de notorietate că AUR practică o ipocrizie crasă dar mascată de o retorică populistă agresivă. Pretinde că „refuză subvenția de la stat”, dar în realitate primește milioane lunar și le redirecționează către propriul cerc de influență. O schemă care sfidează bunul-simț, dar mai ales ideea de transparență și responsabilitate publică.
În fond, AUR a devenit un partid cu buzunarele doldora, în care liderii se comportă ca niște patroni de SRL. Ei se folosesc de mitul „omului simplu” pentru a-și justifica atacurile împotriva „sistemului”, dar în realitate reproduc exact aceleași metehne ale sistemului pe care pretind că îl demască: trafic de influență, bani negri, clientelism și deturnarea fondurilor publice.
În acest context, se dovedește că AUR nu este doar o primejdie ideologică ci mai ales este o amenințare financiară la adresa integrității fondurilor publice ce funcționează ca o societate comercială cu obiect de activitate politic (SRL) care “împachetează” bani publici și livrează minciună.
Nu e un partid anti-sistem, e sistemul în cea mai cinică formă care eludează faptul că subvenția de partid nu e fond de investiții pentru prieteni sau propagandă, și astfel George Simion își burdușește pușculița.
AUR trebuie oprit acum, până nu devine o nouă caracatiță după forma și asemănarea născătoarei saleș PSD – drapat în tricolorul național și cu icoane de sfinți la portofel.
Dacă justiția și instituțiile de control nu acționează ferm, riscăm ca sub masca indignării populare, să creștem o nouă promoție de profitori politici, mai periculoasă, tocmai pentru că se ascunde sub mantia „patriotismului”.
[/responsivevoice]
