Cătălin BORANGIC ■
De două zile, informația care ne dă fiori este că americanii au decis să-și reduc programele de ajutor militar pentru armatele țărilor europene vecine cu Rusia. Presimt că și România va intra în listă, deși nu mai suntem chiar vecini, dar nici departe nu ne aflăm. Yankeii pleacă zicând că războiul ăsta nu e al lor și n-au de ce să cheltuie pe el impozitele americanilor.
Or avea dreptate, ce să zic, dar dacă așa stă treaba oare de ce războaiele din Serbia sau din Afganistan ar fi fost și ale noastre, ale românilor? Pentru cine au murit cei 27 de militari români în Afganistan? Pentru ce? Nu era frate războiul nostru dar am trimis acolo oameni care au murit crezând că o fac pentru patrie, pentru aliați, pentru pace.
Și pentru că, la nevoie, reciproca ar fi funcționat, ne-ar fi ajutat și pe noi americanii, cică. Sau așa ni s-a spus.
Să mai amintim însă și responsabilitatea politicienilor români, care au ales să-i urmeze pe americani și, la final, ca de obicei noi ne-am ales cu muya.
Și să mai pomenim nu doar despre ticăloșia americanilor, care și pe noi, ca pe toți europenii ne-au sedus și abandonat, ci a tuturor acelora care atunci când sunt chemați la datorie fac un pas în spate, fără jenă.
Să mai amintim că: nu există corectitudine politică decât atunci când îi convine celui care o invocă, sau onoare, ori parteneriate și alte aiureli birocratice. Există doar interese și prostia celor care încă mai cred în baliverne.
Poate că toată povestea asta seamănă cu fabula scorpionului care-i cere ajutor broaștei să treacă râul și îi promite că nu o va înțepa. Broasca îl crede, dar la mijlocul apei e totuși înțepată.
„De ce?”, întreabă ea. „Pentru că asta e natura mea”, răspunde scorpionul.
Așa și cu marile puteri: promit parteneriate și reciprocitate, dar la nevoie rămâne doar interesul lor. Și prostia noastră, că am mai crezut o dată că va fi altfel.
[/responsivevoice]
