Luigi FRIGIOIU ■
O poetă talentată și frumoasă nu poate fi niciodată singură. Pentru că, în însingurare, rămâne cu ea însăși. Joi, 16 octombrie, la Club Doors, Amelia Stănescu ne-a propus o tulburătoare carte despre cum o ipotetică singurătate poate deveni un spațiu universal în care te miști liber. Poemele sunt note dintr-un jurnal liric, mici parabole cu rezolvări pe cât de imprevizibile, pe atât de spectaculoase.
Amelia Stănescu oferă o poezie a transparențelor, creațiile ei lirice au fragilitate și luminozitate corect controlate. O poezie care ne propune să ne facem credit la “băncile de fabricat starea de bine”. Pentru această purificare își construiește textele poeta. Problema libertății interioare o frământă permanent în clarificarea ei poetică. Țelul personal e construirea de sine prin libertatea poeziei: “Hei, voi, oameni / lăsați-mă să fiu cum sunt”.
Poezia Ameliei Stănescu dialoghează continuu cu sine însuși, e o meditație despre singurătate și întâlnirea așteptată sau căutată mereu. Este despre lumea de azi înstrăinată în gadgeturi care-ți dau iluzia unei realități fictive. În timp ce realitatea concretă plânge discret.
„Nu mai e la modă să scrii, nici versurile nu mai sunt de actualitate / Ia telefonul și înregistrează-te cum râzi / așa din senin sau forțându-te”. „Să ies din realitate pe ușa din dos” își propune poeta căutând locul de refugiu în cuibul cuvintelor.
În “Cea mai frumoasă singurătate”, Amelia Stănescu ne vorbește și despre singurătatea în doi: “Cu tine iubesc până la limita gândului, până la pragul de sus al limbajului / Simt rarefierea cuvintelor și ultimii tăi pași tăcerea adiacentă / Cu tine am trăit cea mai frumoasă despărțire în fiecare zi / până se nășteau noi constelații și se umplea clandestin cerul de stele”.
Uneori, poeta pare, chiar, resemnată: “Nimeni n-are chef de tristețile tale / În general, nimeni nu are chef de tristețile nimănui / Fiecare cu tăcerea și singurătățile sale / Minciuna are prioritate – o ficțiune livrescă / Lumea e plină de falsuri – s-a creat chiar o academie de fake-news și e poate oportun așa Măcar să o facem cu metodă / Toți în jurul tău o fac, preocupați de cotidian și mai puțin de firesc / Luna e la fel de departe, nesigur de rece, posibil frumoasă”.
Dar, de fapt și de drept, Amelia Stănescu nu are motive reale de tristețe sau de însingurare. În Club Doors a fost înconjurată de nenumărați prieteni de suflet dornici să-i afle gândurile poetice. La atmosfera creată a contribuit și maestrul Dorian Pârvu care ne-a purtat într-un univers de vis pe clapele sale magice. Aplauzele, florile și autografele au reprezentat ingredientele unei seri muzical-poetice de neuitat.
[/responsivevoice]
