Dan MIHĂESCU ■
Anul ăsta, de Halloween, urgisiții copii ai culturii constănțene de la Biblioteca Județeană I.N. Roman cât pe ce să aibă parte de o tratație specială. Nu cu bomboane, nuci sau mere ci cu decizii de șomaj. Și nu pe îndelete, la toată lumea, ci de unde a fost mai lesne, că și ăștia se întinseseră la cașcaval ceva de speriat… Auziți! Unde s-au mai văzut așa hulpavi; din 51 de salariați aproape 42 erau bibliotecari? Cum să nu bată la ochi? Și atunci, haț, taie de acolo? Dar de ce, în loc de bomboane și mângâieri pe cap, reduceri de organigramă și șomaj? Pentru că așa a înțeles candida muză, picată ca musca-n lapte din postura de hostess de club cultural în cea de manager de scenă al celui mai mare club de carte din județ. A luat-o ca pe-o aluzie când președintele, într-o discuție informală pe teme profesional organizatorice ar fi întrebat-o cum stau lucrurile pe la biblioteca județeană? “Ai grijă că noi nu risipim banii pe tăietori de frunze la câini” și “cine nu performează pleacă acasă, eu nu am parti-pris cu nimeni”, i-ar fi spus președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi.
Uite așa, pentru că nu știa să refuze apropouri, blonda muză cu strungăreață ce pe vremuri se îngrija candidă, să ne acomodeze la mese, la soirée culturale din clubul de pe str. Traian, a înțeles că trebuie s-o joace pe hârcă chiar de Halloween și să de-a cu mătura cea vrăjită prin organigrama și statul de funcții al bibliotecii.
Și uite așa s-a alterat finalul basmului cel frumos cu muza poeziei iar Amélie a îmbrăcat straiele vrăjitoarei.
Credul din fire, am zis că-i vreo eroare de greșeală la mijloc și de vină poate să fi fost pălăria prea mare pusă pe capul ei la înscăunarea ca manager, de către garderobierul abilitat, așa că am sunat-o ca să mă lămuresc dar, ce să vezi… Cotoroanța își lepădase cu adevărat masca de muză a poeziei și prin strungăreața șic de vino-ncoa’, a stropit cu venin în locul versurilor duioase. Am întrebat-o de ce a făcut-o, cum a decis, ce s-a stabilit, care a fost procedura? A dat în bobi, a citit în stele, i s-a impus, i s-a cerut, ce-a avut nu cu oamenii ci cu funcțiile în cadrate cu oameni? De ce nouă și nu 10, sau doi? Sau nuci unul că oricum nu-s destui la volumul de muncă existent. Pe ce s-a bazat analiza? Dacă reducerea de personal era prevăzută în proiectul de management cu care și-a câștigat dreptul de a ocupa postul, că dacă nu…e nasol!? Dacă a ținut cont de normele din legea bibliotecilor cu anexele aferente și mai ales dacă a luat în calcul faptul că în realitate populația județului Constanța care beneficiază de serviciile acestei instituții de cultură fondată pe 7 noiembrie 1943, este multiplicată permanent de cei peste 30.000 de studenți ce învață aici? I-am cerut să văd pe ce argumente se bazează nota de fundamentare prin care a solicitat Consiliului Județean Constanța să ușureze Biblioteca Județeană I.N. Roman de povara celor nouă bibliotecari și…nimic.
Invariabil și impardonabil m-a trimis să cer informațiile de la Consiliul Județean și apoi m-a moralizat cum că ar fi ponegrit-o ziariștii în cadrul unei campanii deșănțate, pline de mistificări și minciuni și că toți “au scris fără să consulte trei surse“, conform eticii profesionale. Într-un final, sâsâind de furie mi-a trâbtit-o pe aia și că „n-are motive să dea explicații”. Marfă, ce să zic. Un ghem de contradicții în termeni. Ce silă mi-e mie de avortonii ăștia care-și învață părinții cum se fac copii!
În fine, om vedea cum rămâne cu onoarea ei nereparată a demoazelei dar și cu cea a președintelui, pusă temeinic la încercare în acest context.
[/responsivevoice]
