Dan MIHĂESCU ■
Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mămițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai, își începea I.L. Caragiale schița Domnul Goe ce reliefa, pe lângă năravurile epocii și carențele educaționale și comportamentale ale personajului principal, un mic tiran grobian ajuns în această ipostază din cauza atitudinii permisive a aparținătorilor.
Extrapolând, pentru ca astăzi Marele Goe să nu ajungă să experimenteze și el, din amuzament, trasul semnalului de alarmă, ori să repete cu locuitorii planetei pățaniile călătorilor din trenul accelerat al micului Goe, vineri 10. 10. 2025 am cerut ajutorul AI ca să-i oferim flotantului de la Casa Albă o compensație morală față de ratarea Premiului Nobel pentru Pace.
Bine, acuma se știe că norvegienii ăia sunt oameni reci, da și el parcă a fost prea insistent, totuși… Și nici regulamentul nu l-a ajutat defel iar războaiele, când le număra pe degete tot nu-i ieșeau, iar socoteala de acasă nici acum nu s-a potrivit cu aia din târgul de la Oslo.
Nu-i nimic, n-a intrat timpul în sac. De acum are jocul în picioare, după ce a făcut antrenament la zid cu mingea timp de 10 luni…Sunt precis că amicul Putin nu-l lasă la greu să se facă de râs singur și e dispus să-l consoleze cu Premiul Internațional Lenin pentru Pace. Bun și bronzul cum ar veni, doar că amânarea asta îi încurcă planul de anexare a Groenlandei.
Scriu despre caraghioslâcul ăsta provocat de mofturile Marelui Goe și-mi vin în memorie versuri ale copilăriei ce-l caracterizează perfect pe Donald Trump, al 45-lea și 47-lea președinte al Statelor Unite ale Americii:
………………………………..
“Deci, cum spuneam, cu prințul miorlăit[/responsivevoice]
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
și-n loc de baloane
voia tromboane,
și-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar niște bomboane
cu gust de baloane,
și-n care să sufle
ca-n niște tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Și prințul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare... Dar prințul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva știut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!” / Nina Cassian, Prințul Miorlau.
