Paloma PETRESCU ■
Motto: Imaginați-vă un profesor virtual care nu obosește niciodată și știe exact unde te-ai blocat/Ionuț Eugen Ioniță
Cum putem înclina balanța spre obținerea de beneficii
Ideea articolului mi-a venit după ce am ascultat cu mare interes podcastul de aici, susținut de doi specialiști IT. Discuția lor profesională m-a ajutat să-mi validez idei legate de rolul, beneficiile și provocările inteligenței artificiale, dar și să mă gândesc la pașii care ar trebui să fie parcurși pentru a înclina balanța spre beneficii.
Inteligența artificială (IA) a depășit de mult stadiul de curiozitate tehnologică. Astăzi, ea este o realitate care își pune amprenta nu doar în tehnologie, economie și medicină, ci și în felul în care învățăm, predăm și gândim despre educație. Pentru unii, IA este o promisiune de progres; pentru alții, o sursă de anxietate; sunt însă și unii care vor să fenteze propriul efort doar pentru a câștiga timp pentru hobyurile personale; aceștia sunt superficialii, cei care stimulează și promovează superficialitatea. Dincolo de frică și fascinație sau șmecherie, adevărata miză este cum putem transforma IA într-un aliat al calității, echității și incluziunii educaționale.
De la instrument digital la partener educațional
Inteligența artificială nu înlocuiește profesorul, ci îl redefinește și îl sprijină să-și exercite rolul de facilitator de învățare, dacă o folosește cu responsabilitate. IA poate deveni un asistent pedagogic capabil să individualizeze, chiar să personalizeze învățarea, să ofere feedback în timp real și să propună resurse adaptate ritmului și stilului dominant de învățare al fiecărui elev. În același timp, poate automatiza sarcinile administrative și repetitive, oferind profesorului mai mult timp pentru interacțiunea directă cu elevii, reflecție și dezvoltarea personală. Profesorul, asistat de IA, devine designer al experiențelor educaționale și ghid în explorarea responsabilă a cunoașterii.
Educație personalizată și șanse egale
Unul dintre cele mai mari avantaje ale IA este capacitatea de individualizare, personalizare. Algoritmii pot sprijini elevii să învețe în funcție de propriul ritm, pot adapta conținuturile pentru cei cu dificultăți de învățare și pot compensa inegalitățile de acces la resurse educaționale.
IA poate deveni un motor al incluziunii. Exemplele internaționale arată că tehnologia, atunci când este integrată într-o strategie educațională coerentă, poate aduce șansa unei educații de calitate și pentru cei din comunități dezavantajate. Pentru România, provocarea este de a transforma experiențele fragmentare din perioada pandemiei de Covid 19 într-o politică sustenabilă de învățare digitală echitabilă.
Învățarea responsabilă: etică educațională
Una dintre ideile centrale promovate de Salman Khan, fondatorul Khan Academy, este aceea că elevii trebuie să fie învățați nu doar să folosească IA, ci să o folosească etic. Platforma Khanmigo, bazată pe inteligență artificială (încă neutilizabilă în afara SUA), este un exemplu de cum tehnologia poate fi integrată în mod responsabil, ca partener de dialog și reflecție critică.
Aceeași logică ar trebui să se regăsească și în sistemul educațional românesc: nu prin interzicerea IA, ci prin formarea discernământului digital, prin dialog despre limite, surse, verificarea informațiilor și impactul deciziilor tehnologice asupra lumii reale.
Profesorii – cheia echilibrului între uman și digital
Pentru ca IA să aducă beneficii reale, este esențială resetarea formării inițiale și continue a profesorilor. În prezent, majoritatea programelor pedagogice acordă puțină atenție competențelor digitale avansate și aproape deloc competențelor etice legate de utilizarea IA.
Chiar Raportul TALIS 2024 arată că profesorii români au autonomie de învățare și practică peste media OCDE (peste 85% față de media OCDE 81%), dar autonomia nu este întotdeauna dublată de mecanisme clare de sprijin și formare și lipsesc forme instituționalizate de evaluare formativă a deciziilor pedagogice, ceea ce poate limita calitatea aplicării acestei libertăți.
În opinia mea, formarea inițială și continuă a profesorilor nu trebuie să mai ignore existența și valoarea IA, iar din acest punct de vedere formarea profesorilor trebuie să se concentreze pe trei direcții esențiale:
- Competențe digitale aplicate – înțelegerea modului în care funcționează instrumentele bazate pe IA, cum pot fi folosite în predare, evaluare și sprijin educațional.
- Etică și responsabilitate – dezvoltarea capacității de a gestiona riscurile legate de dezinformare, bias algoritmic și confidențialitatea datelor elevilor.
- Gândire pedagogică augmentată – învățarea modului în care IA poate fi integrată creativ pentru a susține competențele secolului XXI: gândirea critică, colaborarea, abordarea transdisciplinară a învățării, empatia și autonomia învățării.
Formarea continuă ar trebui să devină un spațiu de practică și reflecție colectivă, unde profesorii experimentează, împărtășesc experiențe și dezvoltă împreună modele inovatoare de integrare a IA în activitățile didactice. Comunitățile profesionale de învățare – susținute instituțional și conectate la cercetare – pot deveni nucleul unei culturi educaționale moderne, reflexive și etice.
Provocări care cer soluții sistemice
Transformarea digitală aduce și riscuri reale: diminuarea gândirii critice prin dependența de instrumente automate, confuzia între cunoaștere și generare de conținut, nevoia de regândire a evaluării progresului școlar. Aceste provocări nu pot fi abordate izolat, ci printr-o viziune sistemică: politici educaționale bazate pe studii de impact, examene centrate pe evaluarea de competențe și management educațional profesionist, eliberat de presiuni politice. De asemenea este necesar un cadru legal și procedural adecvat pentru utilizarea responsabilă, creativă și etică a inteligenței artificiale în educație.
Inteligența artificială nu trebuie privită ca o amenințare la adresa școlii, ci ca o șansă de a o adapta nevoilor și nivelului actual de dezvoltare.
Viitorul nu aparține tehnologiei, ci relației dintre oameni și tehnologie. Iar cheia acestei relații se află în mâinile profesorilor – cei care pot transforma IA dintr-un simplu instrument într-un catalizator al cunoașterii, al echității.
Inteligența artificială nu trebuie privită ca o amenințare, ci ca o oportunitate de a augmenta învățarea, de a o face mai interactivă permițând elevilor să experimenteze concepte în mod practic – vizualizarea unui schelet 3D, explorarea unor reacții chmice etc. – cu condiția ca deciziile privind utilizarea IA să fie luate în spiritul responsabilității, incluziunii și al calității.
În opinia mea:
- Elevii nu trebuie să fie „victime” ale IA, ci participanţi informaţi şi critici — să ştie când şi cum să o folosească, dar şi când să spună „nu” sau „stop”.
- Profesorii trebuie să facă saltul de la „interzicerea IA” la „înţelegerea şi integrarea IA”, astfel încât elevii să dezvolte mind-setul potrivit pentru o lume în schimbare.
- Utilizarea IA presupune responsabilitate: conştientizarea datelor, a algoritmilor, a confidenţialităţii, a impactului asupra echităţii şi a societăţii în ansamblu.
- Nu se va schimba ce învăţăm, ci doar cum învăţăm, accentul punându-se pe gândire critică, creativitate, adaptabilitate, şi mai puţin pe memorare mecanică.
- Ghidul de utilizare a IA promis de ministrul educației e bun dar cred că un cadru legal și procedural este prioritatea numărul 1.
Așa cum reiese și din reflecțiile exprimate în podcastul „Inteligența artificială, între fascinație, frică și speranță”, viitorul educației nu va fi al tehnologiei, ci al relației dintre oameni și tehnologie. Nu IA ne va face mai buni, ci felul în care alegem să o folosim pentru a construi o lume în care educația rămâne profund umanizată.
Dacă ne facem că nu vedem ce poate aduce IA în viața noastră și în loc să o folosim constructiv, lăsăm ca fiecare să decidă când, de ce și cum utilizează IA, ne putem aștepta ca ea, IA, să devină o amenințare; oamenii au început deja să-i ceară sfaturi medicale în loc să meargă la doctor, să acționeze fără să verifice corectitudinea informațiilor generate de IA, să o considere un companion de încredere chiar pentru găsirea de potențiale soluții împotriva sa sau a altora (crimă, suicid). Așadar e momentul să acceptăm dezvoltarea tehnologiei, dar și să fim capabili să ne folosim noi de ea și nu invers.
[/responsivevoice]
