C.M. VLAICU ■
Vineri, pentru că am prins o fereastră de timp consistentă între două programări la cabinetele medicale din Ambulatoriul nr.2 al Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Constanța ca oricare mamă supraaglomerată dar responsabilă am zis să-mi ofer puțin timp de calitate și pentru mine așa că am traversat strada și… Deconectată de la orice interferențe și surse de parazitare de poluare ambientală m-am abandonat total în vizitarea galeriei celebrilor maeștrii în arta tranșatului, dezosatului și filetatului de pe aleea galantarelor măcelărești din hipermarket Kaufland ICIL Constanța.
Ce să vă povestesc, din prima am fost extaziată. Nu mai văzusem așa ceva până atunci. Mama îmi povestise dar n-am crezut-o. Ziceam că exagerează doar ca să mă determine să fac și eu pasul în expoziție. Și a avut dreptate sărăcuța, o raritate de exponate dar valoarea lor, sincer, depășea orice imaginație. Pe mine, cel puțin, m-a dat pe spate o scumpete de natură moartă.
Am stat mult în fața vitrinei din sticlă securizată și am admirat-o pe îndelete fiind sigură că nu o să mai văd așa ceva… decât poate la Lidl, peste drum?! În fine eticheta descriptivă de pe rama casetei zicea “Dayseaday”, dar luându-mă după miniaturile din vecinătate și mai ales gugălind, am prins de veste că-i vorba despre niscaiva talent olandez, la mijloc. Mi-am zis să nu mă duc după fentă și să nu pic în plasa primei impresii căci așa că n-am jucat-o pe aia cu impresionismul flamand. Am mai stat, m-am mai uitat, am cugetat și mai ales am înghițit în sec și până la urmă mi-am zis: “Cu certitudine n-are nimic de-a face cu europenii. Sigur e operă de artă din școala Wagyu-Kobe, ce reflectă realismul nipon, după valoarea de adjudecare afișată 996 lei/kg”.
Pe etichetă scria că exponatul e antricot, dar nu mai conta, putea să fie la fel de bine vrăbioară, nucă sau capac de pulpă, tonurile intense de umbrin, siena arsă și doar pe alocuri ocru, transmiteau de la sine că filonul artistic este imuabil în oricare cultură.
Se crease un fel de punte sentimentală, o chimie intimă între mine și bulgărele acela maroniu din vitrina de sticlă securizată, prețuit la greutatea lui în aur, dar până la urmă mi-am dat seama că pot pleca liniștită în treaba mea căci aveam să-l regăsesc à la longue în expoziția de la Kaufland la cât era de neprețuit!
[/responsivevoice]
