Sebastian CĂTĂNOIU ■
Toată lumea știe că 60 de minute înseamnă o oră, iar când vorbești de ”o oră” în ultima sâmbătă a lunii martie, nu poți decât să te gândești la…Ora Pământului.
În acest an, Administrația Parcului Natural (APN) Vânători Neamț (Romsilva) împreună cu Asociația ”Ținutul Zimbrului” și-au propus să celebreze Ora Pământului printr-o activitate educativă dedicată naturii, mai aparte, care să contribuie la reconectarea participanților cu mediul înconjurător. Așa cum rezultă din titlul articolului, dar și din afișul evenimentului am considerat că 60 de minute sunt mai sugestive pentru a ne prezenta evenimentul întrucât fiecare minut capătă greutate, poate fi individualizat, devine o invitație la prezență. Pentru că ne-am dorit nu ”să treacă o oră”, ci, precum cele bune, să se adune măcar 60 de momente de liniște, de ascultare, de echilibru!
Ora Pământului a devenit cea mai mare mișcare voluntară de mediu din lume, prin milioanele de oameni ce sting lumina timp de o oră, pentru a atrage atenția asupra problemelor de mediu. Evenimentul, inițiat la Antipozi, la Sydney, și-a dorit pentru început să contribuie prin reducerea consumului de energie electrică, la sensibilizarea opiniei publice privitor la bioxidul de carbon emis în atmosferă odată cu producerea curentului electric. În timp, stingerea luminii în ultima sâmbătă a lunii martie, s-a dovedit a fi un stindard și pentru combaterea poluării luminoase care afectează numeroase specii nocturne și pentru promovarea inițiativelor de tip ”Dark Sky”.
Ideea a pornit de la o metodă de monitorizare a speciilor de păsări criptice, adică a celor discrete sau greu de detectat, ce presupune redarea, cu ajutorul unui difuzor portabil, a cântecului unui mascul dintr-o specie țintă, pentru ”a stimula” masculii teritoriali din zonă să răspundă vocal sau să se apropie. Metoda redării cântecului se numește, cum altfel, ”playback method”, iar rezultate sunt spectaculoase în ceea ce privește păsările răpitoare de noapte. (foto 1)
Prin urmare, după ce și-au stins lumina de acasă și și-au decuplat electrocasnicele (a fost singura condiție de participare), participanții ajunși la Centrul de Vizitare al Parcului ar fi trebuit să se deplaseze în liniște, ghidați de către rangeri, în pădurea de stejari seculari aflată în imediata apropiere. Utilizarea difuzoarelor cu cântecele masculilor produce reacții sonore imediate, amplificate de liniștea pădurii, în cazul huhurezului mic (Strix aluco) sau a ciufului de pădure (Asio otus). Spre deliciul participanților, unii huhurezi nu s-ar fi limitat doar a sancționa ”verbal” posibila prezență a unui intrus, ci ar fi trecut la fapte, trecând în zbor rapid și simulând picaje asupra purtătorului de difuzor. (foto 2)
Cu siguranță cea mai spectaculoasă reacție se obținute atunci când se redă sunetul unui huhurez mare (Strix uralensis)! Pătrunzătorul și lugubrul cântec al huhurezului mare stârnește o reacție generală, amplificată. Explicația e una simplă și dramatică: Strix uralensis este o bufniță mare, dominantă, care ocupă teritorii extinse și care poate ataca sau chiar consuma bufnițe mai mici (mai ales pui sau indivizi vulnerabili). Pentru speciile mici, prezența huhurezului mare reprezintă un risc real, nu doar competiție. Am aflat astfel că în pădure, nu toate vocile cheamă, unele alungă. Cântecul huhurezului mare este de perceput de celelalte specii ca fiind dovada unui pericol, la care reacționează în cor, cu vocalize repetate, făcând un fel de ”mobbing” vocal, atenționându-și suratele să fie vigilente. (foto 3)
Viața modernă ne împiedică să avem parte de întunericul și liniștea furnizate de natură. Atunci când avem parte de ele, măcar într-o ”doză” mică, de o oră, realizăm că nu confortul sau tehnologia ne lipsesc, ci contactul cu ritmurile firești ale vieții. În absența luminii artificiale și a zgomotului continuu, redescoperim cât de prezent poate fi întunericul, cât de delicată este liniștea și cât de ușor se reașază simțurile, pe făgașul normal. Absența luminii nu face decât să ascută auzul, iar în această stare de vigilență redescoperită devin audibile detalii pe care, în mod obișnuit, le ignorăm. Astfel, liniștea aparentă se dovedește a fi doar relativă: dincolo de ea răzbate constant un murmur artificial, precum cel al traficului de pe DN 15B. Ziua, acest sunet se pierde în zgomotul de fond al activităților umane, dar noaptea, când natura își revendică spațiul acustic, el devine o prezență distinctă, aproape intruzivă. Este poate unul dintre cele mai subtile moduri în care conștientizăm amprenta noastră asupra mediului, nu prin ceea ce vedem, ci prin ceea ce nu mai putem ignora atunci când, în sfârșit, se face liniște.
Convinși că natura are întotdeauna dreaptate, am primit cu recunoștință ploaia generoasă care ne-a limitat programul outdoor și care a adăugat o dimensiune tactilă unei experiențe vizuale și auditive. Am realizat cât de nedrepți suntem atunci când spunem, cu ușurință, că ”vremea este rea”! Folosirea condiționalului optativ în rândurile de mai sus a dorit să evidențieze ”găselnița” prin care Lică Balmoj, Ionuț Lăcătuș și Ionel Mihuț, rangeri ai Parcului au reușit, bazându-se pe cunoștințele și aptitudinile lor, să recreeze experiența întâlnirii cu răpitoarele de noapte… în „Centrul de vizitare”! (foto 4)
Pentru cei mai bine de 80 de participanți au urmat momente în care liniștea, întunericul și spațiul au fost străbătute de vibrațiile generate cu virtuozitate de chitarele acustice ale copiilor de la formația ”Strune de lumină” din Agapia, de acordurile simple, deschise, venite în prelungirea lumii de afară. Un moment inedit a fost oferit de dl. Vasile Apopei, nimeni altul decât primarul orașului Târgu Neamț care ne-a dovedit a fi nu doar un iubitor de natură și un virtuoz al chitarei ! Centrul de Vizitare, luminat, ici-colo, de lumina delicată a candelelor, a asigurat cadrul proprice pentru derularea cu succes a întregului eveniment! Ceaiul cald, băut în clar-obscur, a avut parcă un gust mai bun, iar diplomele oferite de organizatori, afară de pozele realizate cu telefoanele de care chiar nu ne-am putut lipsi (…lanternă, foto și alte minciuni nevinovate), au devenit dovada unor clipe deosebite, petrecute aproape de natură! Multumiri colegelor noastre de la Asociația ”Ținutul Zimbrului”, doamnele Geanina Fedeleș și Andreea Trăsnea care, cum-necum, au găsit secretul ținerii timpului în loc! (foto 5)
Ne revedem noi, Administrația Parcului Natural Vânători Neamț (Romsilva) și Asociația ”Ținutul Zimbrului”, cu oaspeții noștri dragi, cu alte surprize, nu peste multă vreme, pe 22 aprilie, de Ziua Pământului! (foto 6)
