C. M. VLAICU ■
Uneori, o comunitate își dezvăluie valorile prin „marile sale alegeri”. Alteori, și le dezvăluie simplu, prin doar numele pe care le pune unui parc, unui patinoar sau unei alei. În România, această a doua categorie oferă adesea material mai bogat pentru sociologi decât un congres de științe sociale.
În Sectorul 4 al municipiului București, cetățenii au fost invitați să voteze numele extinderii Parcului „Tudor Arghezi”. O inițiativă democratică, participativă și, după cum s-a dovedit, involuntar comică. La început, administrația anunțase că noul parc ar putea purta numele lui Donald Trump, în onoarea celor 250 de ani de la semnarea Declarației de Independență a Statelor Unite.
Motivația inițială era aniversarea a 250 de ani de la semnarea Declarației de Independență a Statelor Unite. O idee care ridică, inevitabil, câteva semne de întrebare. Nu faptul că Bucureștiul dorește să marcheze un moment important din istoria americană este surprinzător, ci felul în care s-a ajuns de la Jefferson și Părinții Fondatori direct la Donald Trump. Există, probabil, niște etape intermediare în acest raționament, dar ele au rămas necunoscute publicului larg.
Dar frumusețea adevărată a democrației nu stă în propuneri, ci în rezultate. Iar rezultatul a fost spectaculos.
Puși să aleagă între Donald Trump, Barack Obama, Maia Sandu, Emmanuel Macron, Jacques Chirac, François Mitterrand, Václav Havel, Helmut Kohl, Angela Merkel și Joe Biden, locuitorii Sectorului 4 au decis cu un entuziasm neașteptat că cea mai potrivită figură pentru un parc bucureștean este președinta Republicii Moldova. Maia Sandu a obținut aproximativ 60% din voturi, în timp ce Trump și Obama s-au luptat eroic pentru locurile doi și trei, despărțiți de un singur procent.
Rezultatul spune multe despre psihologia colectivă. Cei aproximativ 16% care au votat Trump sunt probabil cetățenii care au auzit că este președintele Statelor Unite și știu că pe internet circulă multe meme-uri cu el. Cei 15% care au ales Obama par să fie singurii care au interpretat sondajul ca pe o întrebare politică și au considerat că este cazul să ofere o replică ideologică mișcării MAGA. Între cele două tabere, majoritatea a ales varianta cea mai apropiată geografic și emoțional: Maia Sandu.
Iată situația în care România împacă simultan patriotismul, geopolitica și urbanismul.
Dacă noul parc va purta numele Maiei Sandu, acesta va deveni vecin cu Parcul Tudor Arghezi – ceea ce este, în orice caz, o combinație mai coerentă decât tandemul Arghezi–Trump.
În aceeași zonă administrativă, cetățenii au fost consultați și în privința numelui unui patinoar. Opțiunile principale au fost Mircea Lucescu, Doru Tureanu și Ivan Patzaichin. Rezultatul? Mircea Lucescu conduce detașat cu peste 60%.
Nu că Mircea Lucescu nu ar merita recunoaștere, doar că, dintre candidați, doar Doru Tureanu are o legătură directă cu sporturile de iarnă, fiind una dintre marile figuri ale hocheiului românesc. Se pare că relația dintre nume și obiectivul care primește acel nume este una facultativă.
Asemenea sondaje funcționează ca niște radiografii spontane ale subconștientului colectiv. Din ele aflăm ce figuri publice au rămas în memoria oamenilor, ce simboluri circulă prin societate și cât de elastică poate deveni logica atunci când este combinată cu votul popular.
Iar dacă vi se pare că un parc care trebuia să se numească Donald Trump ajunge să se numească Maia Sandu, lângă Tudor Arghezi, în București, trebuie să recunoașteți un lucru: realitatea românească continuă să aibă un simț al umorului pe care niciun scenarist nu îl poate egala.
[/responsivevoice]
