Trei şeptari cu damă-n coadă mi-au făcut viaţa de năpastă

Diana CÎRJALIU ■

Am să vă relatez experienţa frustă despre ce înseamnă să fii cetățean în Constanța şi cum am ajuns prinsă într-un halucinant joc de-a alba-neagra autorizațiilor de construire, pe scurt: Cronica unei morți anunțate.

L-am introdus în titlu pe Gabriel Garcia Marquez ca să vă fac să suportați mai ușor cronologia seacă ce urmează. Dar fără ea nu se poate. A fost viața mea în ultimii trei ani, o viață cretină de cetățean al Constanței altfel şi acum stau şi mă gândesc că poate este doar hazardul sau că am fost pur şi simplu lipsită de şansă când am început să-mi joc şansa având cea mai proastă mână de cărţi: trei şeptari cu damă-n coadă .

În decembrie 2020 am obtinut autorizația de construire,  semnată de  actualul primar, al cărui nume îmi repugnă, odată ce mi s-a adresat cu apelativul grotesc “măi doamnă”, în audienţa la care am fost.

● La 1 martie 2021 am început lucrările de edificare.

Duminică, pe 13 martie 2021, mă sună un ”vecin”, Cristian Dumitrescu, care îmi cere, cu ton categoric și impertinent, să ne întâlnim să măsurăm cu ruleta, că are impresia că am intrat pe domeniul public. După ce îl refuz, spune scurt ”Vreți să vă opresc lucrările? Bine!”

Ton de securist bazat (după aceea l-am căutat și eu pe internet), dar, când am primit telefonul aveam un pacient în față, cu probleme mult mai mari, așa că am tras cortina peste amenințarea asta, care s-a concretizat în următoarele patru zile.

● Pe 17.03.2021 hold-up al Poliţiei Locale. Sunt invitată să mă supun unui control al poliţiei locale, departamentul Disciplina în construcții. În 23.03.2021,  urmare a “cercetărilor criminalistice” la faţa locului se redactează şi mi se transmite Nota de constatare care atestă că lucrările și documentația aferentă sunt corecte.

Între timp, pe 18.03.2021 – control al Inspectoratului pentru Situații de Urgenţă (ISU), care, de asemenea atestă că nu s-a încălcat nicio normă legală.

● 25.03.2021 – sunt invitată telefonic la o discuție ”amiabilă” cu șeful Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC),  Harry Michele Boiagian, care mă informează scurt că dacă nu opresc imediat lucrările o va face el prin intermediul prefecturii, care mă va da în judecată. Și după ce îmi va anula autorizația de construire, printr-un alt proces, îmi va demola casa. Îi cer explicații funcţionarului public și îmi răspunde textual: ”Dvs. nu aveți nicio vină, sunteți o victimă. Dar acest PUZ e greșit și vrem să-l schimbăm. Am notificat de acum doi ani Prefectura, dar nu au făcut nimic.  Dacă vă înțelegeți cu Primăria închid ochii. Vă aranjez eu o întalnire cu dl. Leu”. Bineînțeles că nu știe cine e Cristian Dumitrescu, capul răutăţilor ce mi se întâmplă.

Îl întreb ce amestec are casa mea cu PUZ și repetă apăsat că trebuie să vorbesc cu Leu, Arhitectul Şef al Municipiului Constanţa. În cursul amiezii primesc telefon cu ora la care trebuie să mă înfățișez la Primarie.

● 26.03.2021  – Prima vorbă a lui Leu este ”ce hotărâre aţi luat?” Vis-a-vis de ce, întreb eu? ”Trebuie să opriți lucrările!” De ce? În baza a ce? ” Leu își aprinde o țigară și oftează cu privirea spre cerul senin de afară. ”Problema dvs. este că sunteți primul imobil de pe strada aia” îmi zice.  Și?? Suntem primul din dreapta; dinspre stânga suntem al treilea. Sunt două case construite, una lipită de a mea și locuită. ”Vrem să schimbăm acel PUZ”, zice el. ”Nu ați ştiut asta înainte de a-mi semna autorizația? Şi cu  casele construite ce faceți, le dărâmați?” Își mai aprinde o țigară deşi prima se ardea singură în scrumieră. ”Nu sunteți compliantă, ne obligați să vă anulăm autorizația”.

Plec de la el pătrunsă de cetățenească admirație față de unirea în cuget și simțiri dintre primărie și ISC.

După numai două săptămâni, în 12.04.2021, Boiagian a semnat două ”procese verbale de control” privind chipurile legalitatea emiterii Certificatului de Urbanism și a Autorizației de Construire, pe care, după două zile, le-a și trimis Prefectului, cu propunerea de înaintare la instanța de contencios administrativ, în vederea opririi lucrărilor și anulării celor două acte. Motivul? ”Certificatul de Urbanism a fost emis cu o întârziere de cinci zile față de limita prevăzută legal, de 15 zile”. ”În planul de situație nu este figurată retragerea aliniamentului cu 5 m de la axul străzii Siutghiol, prevăzută a avea ampriza de 10 m”.

Nu am știut nimic de toată activitatea asta febrilă până în 11.05.2021, când poșta mi-a adus un pliculeț mititel prin care Leu îmi cerea (în sfârșit o adresă oficială, semnată cu trei săptămani înainte, la 16.04.2021), să completez documentația care stătuse la baza eliberării, cu şase luni în urmă, a autorizației. Drept dovadă de transparență, îmi trimitea aşa zisul proces verbal de constatare al nelegalitații emiterii autorizației de construire.  Ce cerea? Să modific planul de situație așa încât acesta să evidențieze retragerea ”aliniamentului cu 5 m de la axul străzii Siutghiol”, care chipurile ar fi de 10 m conform PUZ.

■ Așa am luat cunoștință  de monstruozitatea hidrei cu șapte capete.

Refuz și acum să cred că oamenii aștia sunt imbecili. Arhitectul Şef nu se poate să nu aibă idee de Legea 50/1991, și anume de faptul că documentația, dacă este incompletă, poate fi solicitată în maxim 5 zile de la depunerea dosarului.

Nici atât de imbecil încât să spună (deși a spus-o) că nu cunoștea problemele zonei (ce coincidență, nici Ioana Mamo de la ISC nu cunoaște zona, că doar a lucrat cu Leu, la Primăria Eforie).

Şi iarăşi, nu pot fi nici atât de imbecili încât să nu vadă că harta oficială a Constanței, cea de pe siteul Primăriei, este greșită și că în Palazu Mare sunt înregistrate mai multe străzi cu același nume.

Nu cred că pot fi atât de imbecili încât să nu vadă pe hartă că strada Siutghiol nu are nicio legătură cu terenul meu sau că adiacentă proprietății mele este o alee, care se cheamă ”alee” pentru că se înfundă și deservește câteva proprietăți, deci e un drum de categoria IV, care, conform legii drumurilor, trebuie să aibă 3,5 m.

Nu pot fi atât de imbecili încât să nu știe că regulamentul local de urbanism prevede retragerea clădirii față de aliniament și nu a aliniamentului, care este chiar limita de proprietate, aşa cum specifică clar PUZ în regulamentul local de urbanism.

Nu pot fi atât de imbecili încât să nu știe că planul de situație nu are  nicio legătură cu drumurile adiacente, oricare ar fi acelea, aşa cum nici regulamentul local de urbanism nu are nicio legătură cu ampriza străzilor.

Nu pot fi atat de imbecili încât să nu știe că legea urbanismului garantează proprietatea privată și că orice PUZ trebuie  trimis la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI), tocmai pentru a garanta că domeniul public nu se suprapune cu proprietățile private și cadastrate.

Nu pot fi atat de imbecili încât să nu știe că drumurile din cartierul Palazu Mare nu sunt cadastrate, deci nu au vreo schiță sau vreun ax la care să te poți raporta, chiar dacă ai vrea.

Şi nici nu sunt atât de imbecili, ci atât de corupți și coruptibili încât doar simulează imbecilitatea.

Am găsit totuși funcționari publici care au înțeles imediat tot ce era de înțeles, pentru că în iunie m-am dus în audiență la Prefect și la Serviciul Contencios Administrativ al Prefecturii, cu un memoriu prin care le ceream ca în calitatea de garant al respectării legilor de către instituțiile subordonate, să anuleze procesele verbale ale lui Mamo și Boiagian. E adevărat că am dovedit falsitatea asa-ziselor constatări ale ISC prin planuri, hărți, extrase punctuale din Legea 50/1991 şi legea urbanismului, pe care orice om cu o fărâmă de logică și bun simț le-ar fi priceput. Nu au avut mare lucru de făcut, pentru că nu trebuie să fii specialist, nici mare arhitect, nici inginer, nici urbanist, ca să vezi că procesele alea verbale conțin numai falsuri.

Pus în faţa evidenţei, Prefectul a zis aşa: ”Dacă drumurile nu sunt cadastrate, nu au nicio șansă!” Corect, uite un băiat care judecă, am gândit, își merită funcția.

Şefa Serviciului Juridic a zis așa:”Vai, prin ce ati trecut! Dacă eram în locul dvs. le-aș fi făcut plângere penală. O să le cerem explicații”.

Ei da, deci există dreptate până la urmă.  Așa am gândit atunci și am fost naivă (a câta oară??)

● În septembrie 2021 am primit citația, în calitate de pârât. Prefectul solicita oprirea urgentă a lucrărilor, anularea Certificatului de Urbanism, eliberat cu întârziere de cinci zile, și a Autorizației de Construire, reproducând integral procesele verbale de control ale ISC, fără absolut nicio interpretare sau punct de vedere personal.

Între timp primiseră răspuns din partea ISC, care nu menționa decât că au dreptul să efectueze controale şi al Arhitectului Şef, care nu a făcut absolut nici o referire la vreo așa-zisă retragere de la un aşa-zis drum cu o aşa-zisă ampriză care ar apărea într-o așa-zisă planșă proiectivă a PUZ.  

Asta a fost tot ce a contat, și probabil, alte afinități reciproce, semne, parole şi culoare a ochilor.

● În 2021 am depus plângere penală față de Boiagian şi Mamo. Nu știu dacă i-a deranjat cu ceva, cineva, pentru că aud că unii procurori s-au erijat în dezvoltatori imobiliari.

Între timp am aflat că bunul meu ”vecin” este prieten cu Boiagian, care este prieten cu toată cealaltă lume care contează prin Constanța și prin București. Motiv pentru care, după ce a fost expulzat din demnitatea de Şef ISC Constanța, a fost trimis disciplinar ca Şef la Râmnicu Vâlcea și după ce a făcut porcării și pe acolo, a fost mutat  în alt județ, evident tot ca șef.

După doi ani am câștigat procesul definitiv, dar, nu ştiu de ce, am rămas cu o greață cât pentru toată Constanța. Greață de corupția, incompetența, indiferența și cinismul acestor amoebe care ne-au transformat visele în coșmaruri.

Gabriele Garcia, columbian năcăjit, de undeva din eternitatea genialităţii ne compătimeşte.

Pentru că Primarul Altfel al Constanţei, oraş degradat urbanistic, fizic și moral, nu se lasă până nu modifică PUZ din cartierul Palazu Mare. Nu de alta, dar loc de blocuri nu mai e decât pe malul ăsta al Lacului Siutghiol și anoștii dinainte au proiectat numai nişte Unități Teritoriale de Referinţă (UTR) cu case.

Partea bună este că încă mai există justiție, cât o mai fi.

Ca să nu mai spun că și noi.