Călin MARINESCU ■
Prin ’47-’48, o lozincă la modă în Republica Populară Română (RPR) declama teroarea instituită în societate de grupul conducătorilor stalinişti sovietici: Ana, Luca, Teo, Dej au băgat spaima în burgheji!
Astăzi, după cum obişnuiau şi părinţii marxism-leninismului autohton, lozinca din epocă se cere actualizată ca să reflecte specificul modern al luptei de clasă dâmboviţene. Şi, pentru a-i conferi actualului corifeu al marxismului românesc locul binemeritat în galeria revoluţionarilor mioritici de sub sceptrul secerii şi ciocanului, versurile pot să sune în genul: Ana, Luca, Teo, Dej au băgat spaima în burgheji! Ciolacu şi PSD, mai ceva ca ăia e!
Să mă justific. Vă aduceţi aminte că în urmă cu ceva timp am fost cu toţii informați despre situația dezastruoasă a finanțelor tarii, la acea vreme existând un deficit de circa 20 de miliarde de lei, respectiv o diferență negativă între ceea ce încasează bugetul consolidat al statului și cheltuielile pe care trebuie să le acopere şi care iată că a juns azi la peste 40 miliarde de lei; adică crește mai abitir că Prâslea cel Voinic, ăla cu merele de aur.
Eu cred că această situație deosebit de gravă, de obicei mascată sub diverse subterfugii, a fost adusă la cunoştinţă opiniei publice din două motive. În primul rând pentru că Marcel Ciolacu ajuns prin alunecare naturală prim-ministru, graţie rotativei, a vrut să ne arate ce grea moștenire a primit de la predecesorul său fratele de cruce liberal, de parcă PSD cu același Marcel Ciolacu în frunte nu ar fi fost acolo unde s-au luat deciziile, adică în coaliția guvernamentală.
În al doilea rând, pentru că actuala coaliție, mai mica dar mai fâşneaţă, va trebui să ia măsuri nepopulare de reducere a acestui deficit, cu scopul de a respecta regulie UE şi implicit de a beneficia de fondurile alocate prin PNRR.
Este cunoscut faptul că un deficit se poate reduce numai prin două măsuri, simple la prima vedere, respectiv:
1) Ajustarea cheltuelilor publice, principala sursă fiind reprezentată de reducerea poverii salariilor plătite de stat.
2) Tăierea sumelor importante scurse prin instituțiile publice pentru activitățile zilnice, inclusiv înnoirea și exploatarea parcului auto de lux, a diferielor echipamente electronice (care încă sunt folosite mai mult pentru jocuri), cu toată presiunea UE în favoarea informatizării administrației de stat, anularea deplasărilor în străinătate, de cele mai multe ori fară noimă, cu transport în condiții de busines, cazări luxoase și diurne dodoloaţe.
Având în vedere apropiatele alegeri, politicienii ce ne conduc vor încerca să scadă aceste cheltuieli, cât mai timid.
Exemplul cuplului Băsescu – Boc este elocvent, care chiar dacă a salvat ţara de la o criză profundă, cu rezultate greu de estimat, prin reducerea celei mai importante cheltuieli, salariile plătite de stat, a dus la desființarea partidului aflat la putere și căderea bruscă în sondaje a Președintelui Traian Băsescu, devenit un fel de dușman al poporului.
Ori, la ora actuală, politicienii noștri se gândesc numai la cât mai buna poziţionare în sondajele preelectorale, situația financiară a ţării fiind lăsată pe locul doi.
Principala măsură agreată de coaliție, deocamdată, a fost desființarea a 200.000 de posturi neocupate, dar bugetate ceea ce evident reduce deficitul destul de substanțial, poate nu atât de mult cât se laudă Ministerul Finaţelor Publice, având în vedere și o reorganizare a instituțiilor de stat. Dar chiar dacă se va realiza o reducere a cheltielilor de circa 8 miliarde lei, așa cum declară chiar Ciolacu, suma este de departe insuficientă faţă de cele circa 40 de miliarde lei lipsă.
Despre reducerea numărului de salariați ai statului aflaţi în plată, nici vorbă pentru că ei și familele lor sunt întotdeauna o masa critică disciplinată de votanți ai coaliţiei sau partidului la guvernare. Doar nu o să se bazeze pe angajaţii din sectorul privat care, lipsiți de conștiință civică şi de clasă proletară, nu prea-şi exercită dreptul electoral, că tot nu au cu cine vota.
Și atunci va trebui să se apeleze la a doua soluţie pentru reducerea deficitului bugetar, respectiv creșterea încasărilor din taxe și impozite. Aici însă se poate strânge şurubul până la limita suportabilităţii la: accizele pe tutun, obiectele de lux, băuturi de lux exclusiv vodca uzuală ca să nu se supere poporul, etc. Se va majora TVA pe ici pe colo, fară să pară o acțiune ostilă și se va încerca o colectare mai eficientă, bla, blaul pe care-l auzim ciclic, de când cu democrația.
Se acordă mare atenție ca salariile să nu fie împovărate cu noi biruri, adică să crească taxele fără a deranja salariile, o jonglerie ce părea imposibilă. Și totuși PSD, sub atenta coordonare a președintelui Marcel Ciolacu a găsit soluția marxist-leninistă a acestei probleme, vor desființa facilităţile fiscale acodate salariaților din domeniul construcțiilor, agriculturii, IT și alte asemenea, pe deoparte, şi vor majora salariul minim astfel încât în momentul în care angajaţii vor plăti integral impozitul, CAS (contribuția pentru asigurări sociale) și CASS (contribuia pentru sănătate) salariul net pe care îl vor încasa o să fie egal cu cel dinainaintea aplicării acestei inginerii financiare.
Care este secretul? Plusul de impozit și de contribuții va fi suportat de angajator care, în calitatea lui de burghez, trebuie stors cât se poate mai bine de profituri, mai ales că nu reprezintă un număr semnificativ de alegători și evident, de obicei nu votează cu marxist-leniniştii moderni candidaţi pe listele PSD.
Entitățile economice, în special cele din construcții vor fi cele mai afectate. Au contracte în derulare, bazate pe estimarea unor cheltuieli conform legislației în vigoare și schimbarea regulilor în timpul jocului va avea efecte dure care vor duce probabil la abandonarea investițiilor, falimentul unor societăți, emigrarea în vest a forţei de muncă calificate, atât de căutată în prezent.
Întoarcerea la politica economică de acum 70 de ani dictată de ocupantul sovietic, este îngrijorătoare; nu putem ști ce astfel de idei mai pot apărea în gândirea creatoare marxist-leninistă a PSD, care evident virează de la o politică socială la o politică comunistă.
