Dan MIHĂESCU ■
Calvarul sinistru în care a fost aruncat ziaristul constănțean Marius Florian, printr-un samavolnic act de voință exercitat de procurorii Serviciului Teritorial Constanța al DNA, a luat sfârșit pe 18 decembrie 2023, cam la doi ani de când fusese inițiat asasinatul moral și psihic al acestuia. Izbăvirea de la represiunea nedreaptă a DNA a venit printr-o decizie justă, pronunțată de un complet al Curții de Apel Constanța, în sentință definitivă, de achitare a inculpatului, potrivit minutei de ședință.
“În baza art.421 pct.2 lit. a C. p. p, admite apelul formulat de inculpatul VASILE MARIUS FLORIAN, desființează în parte sentința penală nr. 1618 din dată de 08 decembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 4336/212/2022 și rejudecând: În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b teza I C. proc. pen, achită pe inculpatul VASILE MARIUS FLORIAN, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. 2 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal (fapta din 20.12.2021, persoană vătămată Bodean Andrei), și de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. 2 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal (fapta din 20.12.2021, persoană vătămată Bodu Ciprian). Înlătură dispoziția de confiscare a telefonului mobil marca Huawei ridicat de la inculpatul VASILE MARIUS FLORIAN la dată de 23.12.2021 și dispune restituirea acestuia către inculpat. În baza art. 275 alin. 3 C. p. p, cheltuielile judiciare avansate de stat în prima instanță și în apel rămân în sarcina acestuia. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezenței. Definitivă. Pronunțată prin punerea la dispoziția inculpatului, a persoanelor vătămate și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18 decembrie 2023”, se arată în minuta de ședința.
Dosarul cauzei se aflase în atenția completului C 5 A al Secției Penale și pentru cauze penale cu minori și de familie, al Curții de Apel Constanța, alcătuit din magistrații Valentina Boboc și Georgiana Anghel-Tudor.
Potrivit probelor administrate de acuzare, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța arătaseră că „în concret, în urma probatoriului administrat, în sarcina persoanei anchetate s-a reținut că, la data de 20.12.2021, în jurul orei 20.40, prin mesaje text trimise prin aplicaţia WhatsApp de pe numărul său de telefon, le-a adresat în mod direct ameninţări cu acte de violenţă şi cu alte fapte păgubitoare celor două persoane vătămate, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestora, în scop de intimidare şi răzbunare“.
Atât și nimic altceva a fost nai mult decât suficient ca să li se pună pata celor procurori pe ziarist și să-i transforme viața într-un calvar ce s-ar fi putut încheia într-o Vorkută sau Siberie existențială dacă nu chiar într-o recluziune aievea. “Just for fun”, sau altfel spus doar pentru că se poate!
“Ba nu, doar pentru că atâta se mai poate!”, mă contrazice pe loc eroul rândurilor ce le aștern aici, opinia lui pe care o și susține public fiind că cei doi acuzatori împricinați ai săi au urmărit mai degrabă un joc de imagine cu toată tevatura în care l-au implicat, pe fondul lipsei rezultatelor majore în activitatea profesională din ultimii doi, trei ani.
Dar iată ce povestește chiar Marius Florian despre dosarul penal ce i-a fost ticluit de procurorii DNA Constanța.
“Este foarte complicat să încerci să expui în câteva fraze un coșmar întins pe parcursul a doi ani… Toată mizeria – pentru că asta a fost, un dosar fabricat, mizerabil, cap-coadă – a început odată cu incendiul de la Spitalul de Boli Infecțioase, unde am fost prezent când a avut loc tragedia. La două luni – acum vedem că au trecut și doi ani, probabil se forțează prescrierea, deci fără vinovați – la care s-au adăugat multe nereguli din oraș, am răbufnit, după cum s-a văzut. O supărare pasageră pe procurorul Ciprian Bodu, cu care mai colaborasem în trecut punctual (nu în sensul colaborării pe statul de plată, să nu se înțeleagă greșit). Ne socoteam amici, colegi de breaslă din presa scrisă, căci așa cum se știe în oraș el a fost ziarist la Ziua de Constanța. Trivialitățile folosite de mine în conversația cu el sunt cunoscute, așa cum au fost publicate. Eh, aici avem ceva interesant. În seara respectivă, pe 21 decembrie 2021, eram în centru, plecam spre casă, în pregătiri pentru un cadru familial pentru fată, respectiv pregătiri pentru sosirea lui Moș Crăciun. Mai multe echipaje de poliție au blocat toate străzile pe unde puteam să plec și m-au săltat. La 18:30 au început audierile la parchet, ordonanța de reținere la 20:30, perioadă în care ziarele sensibile la informațiile DNA publicau în mod ilegal tot dosarul! Numele meu și respectiva conversație erau pe toate televiziunile naționale. În fine, a doua zi, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus anularea oricărei măsuri preventive. De altfel, pe tot parcursul procesului, Parchetul a solicitat aproape constant arestul preventiv de 30 de zile. În vara anului trecut au fost aproape de a-și realiza visul căci judecătorul de caz de la fond se afla în vacanță și au profitat de prezența unui judecător tânăr, căruia îi tremura pixul în mână de la presiuni. Au obținut atunci 50 de zile de arest la domiciliu și un al doilea dosar, care a fost clasat săptămâna tot acum, în decembrie 2023. La toate acestea adăugăm filaje, tehnică de ascultare în dormitoare – pe care am descoperit-o în seara de 1 septembrie 2022. Odată descoperită, au renunțat la aceste mijloace. Ne putem întreba firește: Ce caută tehnica de ascultare în spațiul intim a doi soți, într-un dosar de presupusă faptă de ultraj judiciar? Desigur, așa cum am declarat și în instanță îmi asum exprimările din respectivele mesaje scrise transmise pe WhatsApp, pe care le regret și pentru care mi-am cerut scuze, însă nu avem o infracțiune.
Inițial, toată disputa s-a dus pe sintagma „calc pe cap”, numai că aceasta era o metaforă și se referea în sensul mediatic, aspect recunoscut într-un final și de cei doi procurori. Apoi au schimbat abordarea, Serviciul Teritorial Constanța al DNA insistând asupra „amenințării cu scop de intimidare și răzbunare”, situație care – cred eu – a dus la decizia definitivă, aceasta susținere neputând fi demonstrată. Adică nici intimidarea, nici răzbunarea (față de ce?). Un aspect hilar a fost abordarea procurorului Andrei Bodean, care a transmis în instanță că îi este frică de mine să se prezinte în instanță! De altfel, cei doi nu s-au prezentat niciodată la nici un termen, deși pe procurorul Bodu l-am remarcat de mai multe ori pe holurile instanțelor când avam termene de judecată și era foarte relaxat. A fost hilară o asemenea abordare, în contextul în care procurorul Bodean este de două ori mai mare decât mine – fizic vorbind – și mândru posesor de două pistoale (aici am suspiciuni de legalitate) cu care se zice că doarme sub pernă. Un alt aspect relevant, legat de condamnarea de pe fond, este faptul că eu nu am avut nici un fel de relaționare cu procurorul Andrei Bodean, șeful DNA Constanța, nici fizică, nici telefonică, de nici un fel; „amenințarea” – probabil din visurile sale, fiind o motivație ca să dispere șefii de parchete cu telefoane și presiuni pentru rapida și maxima mea condamnare.
Nu am înțeles în nici o secundă înverșunarea șefului DNA Constanța, Andrei Bodean. Mă gândesc acuma că o fi, poate orefulare față de eșecurile repetate pe linie profesională din ultimii ani, căci așa interpretez eu numeroasele dosare soluționate cu NUP ori achitările din instanțe și neavând altă „victimă” la îndemână, s-a dezlănțuit.
De asemenea, altă miză poate să fie apropierea campaniei electorale, eu fiind un exemplu de dat pentru jurnalismul local.
Aș fi putut să scriu o carte despre mizeria din ultimii doi ani, însă nu vreau să mai dezvolt, prefer să uit această tristă caracteristică a Constanței, oraș care văd că se scufundă moral pe zi ce trece, fără mari speranțe de ieșire la liman. Va mai urma ceva după această pronunțare definitivă, dar toate la timpul lor…
Un ultim aspect relevant îl constituie faptul că astfel aflăm cu toții că sistemul, în ciuda resurselor nelimitate și a înverșunării manifestate, nu este perfect și poate să piardă sau, dacă vă satisface mai bine formularea – poate fi învins. Prin perseverență, tărie de caracter, răbdare și încredere în nevinovăție. Recunos că nu aveam mari speranțe în justiția constănțeană, pentru că noi o cunoaștem destul de bine, știm cum este „organizată”, cine conduce sau controlează pe cine, dosare și pronunțări stabilite de multe ori la cârciumă, cu șprițul în bot. Ceea ce s-a întâmplat pe 18 decembrie mi-a redat însă speranța că poate fi și bine și că în magistratura constănțeană există oameni curajoși și drepți. În clipa în care așa va fi în toate instanțele, atunci țara asta va face un salt mare înainte. În final, toată admirația pentru avocatul Stefan Bucur din baroul constănțean, care s-a bătut ca un leu pentru mine!”
