Rusia pregătește ofensive de proporții în estul și sudul Ucrainei

 Dan MIHĂESCU ■

Al VII-lea episod al proiectului analitic CRONICILE MĂRII NEGRE/CMN. Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin elaborat de Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House, în coordonarea dr. Dorin Popescu urmărește strategia statelor europene pentru susținerea efortului din Războiul de eliberare al Ucrainei, strategia folosirii activelor ruseșeti pentru înarmarea Ucrainei și teza lui Emmanuel Macron de sprijinire a Ucrainei pe front, fără restricții susținută și de Președintele Letoniei, Edgars Rinkēvičs. Materialul reliefează opiniile și anallizele factuale, la zi, ale experților grupului de reflexie cuprinse în sintezele despre ecosistemul militar, economic, politic, social și de securitatea din regiunea noastră extinsă și conțin informații sensibile structurate în trei capitole.

I. Cronici albe [1]

• Rusia post-electorală. 80%-82% susținere pentru „candidatul Putin” la alegerile din 15-17 martie a.c., rată de participare la vot de peste 70%[2] și relegitimare internă cu orice preț pentru Vladimir Vladimirovici Putin, acestea sunt principalele obiective ale președintelui rus privind scrutinul prezidențial în curs de desfășurare pe teritoriul Federației Ruse și în afara acestuia. După reconfirmarea sa în funcție la simulacrul electoral de la 15-17 martie a.c., președintele rus va folosi (cel mai probabil) acest instrument de relegitimare în plan intern pentru a adopta/ordona măsuri de pregătire și derulare a unei noi ofensive de proporții în estul și sudul Ucrainei. Prin „relegitimare”, Putin își consolidează controlul intern, inhibă mai robust vocile opoziției și își creează un spațiu de manevră mai mare pentru noi escaladări ale războiului din estul și sudul Ucrainei. Estimăm că noua escaladare se va produce sub forma unei ofensive de amploare, pe una din direcțiile strategice pre-stabilite de comanda militară; este de așteptat ca noua ofensivă să fie avută în vedere spre a se declanșa în perioada mai-iunie 2024. Șansele de succes sunt relative – ridicate din perspectiva unor înaintări teritoriale lente, reduse din perspectiva ruperii strategice a frontului.
• Derularea “alegerilor” prezidențiale din Federația Rusă. Președintele rus Vladimir Putin a desfășurat, în prima zi a alegerilor[3], o reuniune a Consiliului de Securitate, în cadrul căreia a acuzat Ucraina că, prin atacurile cu drone și la sol în regiunile Kursk și Belgorod, cu ajutorul unor mercenari străini, ar încerca să împiedice desfășurarea scrutinului. Teza respingerii amestectului extern în treburile interne ale Rusiei a circulat harnic în mediile propagantistice din Federația Rusă pe parcursul primei zile a scrutinului. Oficialii ruși au acuzat autoritățile estoniene că i-ar împedica pe cetățenii ruși să participe la alegeri. Autoritățile ruse au deschis 6 secții de vot pe teritoriul Republicii Moldova, în raioanele transnistrene necontrolate de autoritățile constituționale de la Chișinău, unde Federația Rusă menține trupe de ocupație, fără acordul autorităților constituționale ale Republicii Moldova; secțiile de vot au fost deschise în orașele Tiraspol, Tighina/Bender, Râbnița, Grigoriopol. Numeroase secții de vot au fost deschise și pe teritoriul Georgiei, în regiunea separatistă abhază, controlată de Federația Rusă. Practic, alegerile prezidențiale ruse se desfășoară ilegal pe teritorii ce sunt parte componentă a trei state suverane – Ucraina, Republica Moldova și Georgia.
• Comunitatea internațională nu va recunoaște legitimitatea și rezultatele “pseudo-alegerilor” în teritoriile Ucrainei ocupate temporar de armata rusă. Potrivit presei ruse, la 18 martie a.c., este planificată o declarație comună a țărilor UE privind așa-zisele alegeri prezidențiale din Federația Rusă, din 15-17 martie a.c. Declarația ar urma a fi adoptată în urma reuniunii miniștrilor de externe ai țărilor membre UE, în formatul CAE / Consiliul Afacerilor Externe, la Bruxelles, la 18 martie a.c. Este cert că desfășurarea unor pseudo-alegeri în teritoriile ocupate temporar de armata rusă în estul și sudul Ucrainei va fi condamnată la nivelul ONU și al comunității internaționale. 52 de state au condamnat deja, la ONU, desfășurarea acestor pseudo-alegeri pe teritorii ale Ucrainei. Cel mai probabil, ONU, UE și o parte semnificativă a comunității internaționale nu vor recunoaște legitimitatea și rezultatele acestor “alegeri” în teritoriile Ucrainei ocupate temporar de armata rusă, în estul și sudul țării.
• Europa caută o strategie nouă a sprijinului pentru Ucraina. Președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și premierul Poloniei Donald Tusk s-au întâlnit la Berlin[4], în cadrul unui nou Summit al formatului Weimar, pentru a discuta elemente noi ale unei strategii comune privind sprijinul pentru Ucraina. Numeroase reuniuni recente cu aceleași scop evidențiază că marile capitale europene sunt interesate ca sprijinul pentru Ucraina să nu obosească și depun eforturi reale/credibile în acest sens. O revitalizare a acestui sprijin este așteptată a se produce prin mai multe inițiative recente: crearea, în formatul Ramstein, a mai multor coaliții de asistență și sprijin tehnico-militar; utilizarea activelor rusești blocate pentru achiziția de muniții și armamente destinate Ucrainei; achiziția comună de muniție pentru Ucraina (inițiativă a Cehiei); co-producția de muniții și armamente pe teritoriul Ucrainei, cu tehnologie germană/europeană (inițiativă germană, la care se asociază și Franța); alte inițiative noi, aflate în diferite faze de discuție și lucru, privind deminarea, securitatea cyber, securizarea frontierelor etc. Cancelarul german a anunțat cu această ocazie[5] „crearea unei noi coaliții – de capabilități de artilerie cu rază lungă” a Grupului de contact al aliaților pentru apărarea Ucrainei (formatul Ramstein). Există unele indicii potrivit cărora poziția cancelarului german privind livrarea de rachete Taurus în Ucraina ar fi devenit astfel mai flexibilă. Președintele Macron a anunțat crearea unei noi coaliții privind capacitatea de lovire în adâncime. În săptămâna 18-25 martie a.c., în cadrul unei noi reuniuni a miniștrilor apărării, se va discuta implementarea operațională a noilor inițiative, în derularea cărora[6] sunt implicate state precum Olanda, Estonia, Lituania, România, Norvegia etc. Temele privind revitalizarea sprijinului pentru Ucraina se vor discuta și la reuniunea din 21-22 martie a.c. a Consiliului European. La Summitul formatului Weimar, cei trei lideri au discutat, de asemenea, și necesitatea consolidării sprijinului pentru Republica Moldova.
• Active rusești pentru armamente ucrainene. Presa rusă citează o serie de declarații ale unor lideri europeni din care rezultă că UE s-ar pregăti să acorde Ucrainei, în perioada estimată iulie-august a.c., la cererea Kievului[7], cca 2-3 miliarde de euro din activele rusești înghețate pe teritoriul statelor membre. Sumele ar putea proveni, prioritar, din conturile și depozitele Euroclear (cca 97% din activele rusești înghețate), care ar putea fi introduse inițial în bugetul Uniunii. Un Plan etapizat și structurat privind confiscarea și utilizarea acestor active ar fi fost deja pregătit la nivelul Comisiei Europene. Spre deosebire de planurile inițiale, care prevedeau utilizarea acestor fonduri pentru reconstrucția Ucrainei, sumele provenite din confiscarea activelor rusești ar putea fi utilizate de Ucraina pentru achiziționarea de muniții și armamente, în cazul în care se ajunge la un consens în UE pentru această propunere (Ungaria manifestă reticențe). În prezent, sunt înghețate cca 300 miliarde de euro ale rezervelor valutare rusești la nivelul țărilor G7, dintre care cca 208 miliarde de euro – în UE, prioritar în conturile și depozitele Euroclear. Cancelarul german Olaf Scholz a anunțat fără echivoc[8] că UE are intenția de a utiliza activele rusești înghețate pentru finanțarea achizițiilor de armamente și muniții pentru Ucraina.  Potrivit actualelor calcule ale Comisiei, profitul total rezultat din reinvestirea activelor blocate pentru UE poate ajunge până în 2027 la peste 15 miliarde de euro. Pe 18 martie a.c., în formatul Ramstein, se va analiza în detaliu mecanismul de punere în practică a acestei intenții.
• Moscova amenință cu reacții dure la măsuri de confiscare a activelor sale de stat. Se amplifică semnalele potrivit cărora actori statali și non-statali (UE) se pregătesc pentru confiscarea activelor rusești blocate și utilizarea acestora în vederea consolidării sprijinului financiar pentru Ucraina, în actuala fază a conflictului (varianta de rezervă: în faza de reconstrucție post-conflict). Pentru a preveni și inhiba măsurile de acest gen, Moscova recurge la amenințări și șantaje; recent, ambasadorul Elveției a fost convocat la MAE rus[9] ca reacție la decizia recentă a Parlamentului elvețian de inițiere a pregătirii bazei juridice pentru confiscarea activelor de stat rusești. Noi discuții în UE privind confiscarea activelor rusești în cazul refuzului Moscovei de a finanța reconstrucția Ucrainei au reactivat, recent, tema activelor rusești în Europa, în condițiile în care Kievul percepe confiscarea și utilizarea imediată a activelor rusești în direcția consolidării sprijinului financiar pentru Ucraina drept un paleativ la oboseala actuală a acestui sprijin. Moscova amenință în mod repetat cu “măsuri de răspuns”.
• Competiții pentru muniții. Potrivit mass-media occidentale, Federația Rusă ar produce în prezent, lunar, cca 250.000 piese de muniții de artilerie, respectiv 3 milioane de unități de muniție anual. În prezent, țările UE și SUA pot produce împreună cca 1,2 milioane de unități de muniție de artilerie. Analizele occidentale indică posibilitatea ca Federația Rusă să își păstreze acest ritm pe o perioadă de 2-5 ani.   Ministrul rus al apărării Serghei Șoigu a declarat recent[10] că numărul dronelor utilizate de armata rusă ar fi crescut de 17 ori în 2023 față de 2022, cel al munițiilor alocate Forțelor Armate – de 17,5 ori, iar cel al tancurilor – de 6 ori. În acest context, Comisia Europeană a anunțat[11] alocarea a 500 de milioane de euro[12] pentru a intensifica producția de muniții. Aceste sume vor permite industriei europene de apărare să își sporească propria capacitate de producție la două milioane de unități de muniții pe an până la sfârșitul anului 2025. Au fost selectate la această etapă 31 proiecte pentru a ajuta industria europeană să își sporească producția de muniții. Proiectele respective vor fi finanțate cu 513 milioane de euro din bugetele UE și Norvegiei.
• Noi lideri europeni și cetățeni americani pe lista sancțiunilor rusești. MAE rus a extins recent lista persoanelor fizice supuse regimului de sancțiuni. Pe listă au fost incluse 347 de persoane fizice din țările baltice (Letonia, Lituania, Estonia), printre care miniștri, deputați, lideri de opinie, personalități ale vieții culturale, membri ai administrațiilor centrale și locale etc. Acestea sunt acuzate de politică dușmănoasă față de Federația Rusă, lobby la nivel național și internațional pentru amplificarea politicii de sancțiuni împotriva Rusiei, amestec în treburile interne ale Federației Ruse, asuprirea populației de etnie rusă, campanii pentru demolarea monumentelor sovietice, rescrierea istoriei și eroizarea nazismului etc. Pe lista respectivă[13] sunt și actualii premieri ai Estoniei și Letoniei. Lista respectivă a fost completată ulterior[14] cu 227 de cetățeni americani, acuzați de „rusofobie”; potrivit MAE rus, aceștia „sunt direct implicați în acțiuni anti-ruse” și ar fi implicați în “atacuri ostile,  diseminarea de invenții și calomnii privind politica externă și internă a Rusiei, precum și elaborarea, implementarea și justificarea politicii rusofobe a actualei administrații americane”.
• Consolidarea relațiilor UE cu Armenia. Parlamentul European a adoptat recent[15] o Rezoluție[16] privind consolidarea relațiilor cu Armenia și necesitatea unui acord de pace între Armenia și Azerbaidjan. Textul acesteia probează sprijinul politic de care se bucură Armenia în UE, în contextul tendințelor tot mai pronunțate ale autorităților armene de a scoate această țară de sub influența rusă. Prin Rezoluția respectivă, Parlamentul European “reiterează condamnarea incursiunilor militare azere în teritoriul recunoscut internațional al Armeniei și ocuparea continuă a unor părți din acesta; reiterează cererea de retragere a trupelor Azerbaidjanului de pe întreg teritoriul suveran al Armeniei; respinge și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la declarațiile iredentiste și incendiare făcute de președintele azer și de alți oficiali azeri care amenință integritatea teritorială și suveranitatea Armeniei; avertizează Azerbaidjanul împotriva oricărui potențial aventurism militar împotriva Armeniei propriu-zise”. Parlamentul European atrage atenția asupra unor măsuri neprietenoase ale Rusiei față de Armenia: “influența Federației Ruse asupra economiei armene rămâne ridicată; (Parlamentul) este pe deplin conștient de nivelul și diversitatea amenințărilor pe care Federația Rusă ar putea încerca să le folosească împotriva Armeniei pentru a o pedepsi pentru alegerile sale politice și strategice independente și consideră că UE trebuie să fie pregătită să ofere rapid asistență Armeniei pentru a atenua consecințele negative ale oricăror astfel de măsuri neprietenoase”.
• Noi tensiuni între Kiev și Tbilisi. Guvernul georgian a acuzat din nou autoritățile de la Kiev[17] cu privire la activități neprietenoase, invocând în acest sens mai multe activități inamicale ale Ucrainei față de Georgia adoptate în ultimii doi ani, inclusiv, recent, refuzul de extrădare a lui Aurab Adișvili (fost ministru al justiției în administrația Saakașvili) și a fostului adjunct al ministrului de interne, Giorgi Lortkipanidze, care ocupă în prezent funcția de locțiitor al șefului Serviciului de Informații Militare al Ucrainei[18]. Reacția autorităților ucrainene s-a consemnat la nivelul șefului fracțiunii partidului Slujitorul Poporului din Rada Supremă, care a numit „pro-Kremlin” atitudinea autorităților executive georgiene și a menționat condițiile impuse de Kiev pentru normalizarea relațiilor bilaterale – eliberarea lui Mihail Saakașvili, stoparea curselor aeriene dintre Georgia și Rusia, precum și înceterea sprijinului acordat de Georgia Rusiei pentru evitarea sancțiunilor internaționale. Executivul georgian a transmis, de asemenea, un protest ambasadorilor țărilor membre UE în legătură cu recenta vizită în Europa a fostului ministru al justiției Aurab Adișvili, în componența delegației ucrainene, în calitate de consilier al Procurorului General al Ucrainei. Potrivit guvernului de la Tbilisi, acesta este condamnat în Georgia și are pe rol, de asemenea, mai multe dosare penale deschise. Fricțiunile între executivul georgian (care manifestă orientări pro-ruse în creștere) și autoritățile ucrainene vor continua și în perioada următoare, fără escaladări semnificative; fricțiuni similare complementare între guvernul de la Tbilisi și mediile pro-europene autentice din Georgia pot spori ușor în amplitudine, în perioada următoare.
• Ucraina construiește fortificații puternice în estul Ucrainei. Forțele armate ucrainene construiesc trei linii puternice de fortificații (inclusiv cu utilizarea celebrilor “dinți de dragon”) de-a lungul actualei linii a frontului, precum și în regiunile învecinate acesteia, pe o lungime totală de cca 2.000 km. Premierul Ucrainei a precizat că sunt deja aprobate și alocate fondurile necesare pentru desfășurarea rapidă a lucrărilor de apărare[19]. Pentru anul 2024, acestea se ridică la cel puțin 1 miliard de euro din fondurile bugetare naționale, la care se adaugă alte surse atrase. Se va avea în vedere construirea a trei linii succesive de fortificații și la nordul actualei linii a frontului, în regiunea Harkiv, unde se apreciază ca fiind foarte probabile tentative de înaintare a trupelor ruse din estul țării. Cele trei linii succesive de fortificații vor include „dinți de dragon” și șanțuri antitanc, tranșee de infanterie, câmpuri de mine și poziții fortificate ale Forțelor de Apărare, elemente care ar conduce la încetinirea înaintării armatei ruse și la reducerea capacității acestora de a exploata actualele avantaje tactice de pe front.
• Republica Moldova își consolidează apărarea. Ambasadorii statelor UE au aprobat recent[20] o cerere a Republicii Moldova de a fi ajutată să-și consolideze apărarea, urmând ca Uniunea Europeană să-i ofere acesteia echipamente în valoare de 41 de milioane de euro în următorii trei ani. Republica Moldova ar urma astfel să achizționeze vehicule militare, echipamente de supraveghere aeriană, echipament pentru război electronic și echipament logistic. Decizia a venit la scurt timp după ce Franța (care a semnat, la 7 martie a.c., un acord bilateral de cooperare în domeniul apărării cu Republica Moldova) a promis sporirea ajutorului de apărare pentru Chișinău, incusiv prin trimiterea unui atașat militar. Ne așteptăm ca, pe termen lung, Republica Moldova (țară candidată la aderare la Uniunea Europeană) să-și consolideze în mod semnificativ capacitatea de apărare, să se apropie de standardele UE în domeniu și să participe la misiuni și operațiuni cu participarea UE. Reamintim că în 2022, după invazia Ucrainei de către Federația Rusă, numeroși oficiali de la Chișinău au recunoscut că, de la independență până în prezent, nicio guvernare nu a investit cu adevărat în securitatea națională, Republica Moldova ajungând astfel cea mai vulnerabilă țară din Europa de Est în fața unei agresiuni rusești. Și reacțiile dure la Moscova față de aceste demersuri ale Republicii Moldova vor crește, de asemenea, în intensitate, anvergură și complexitate.
• Jocul rusesc pentru Republica Moldova. Primarul municipiului Chișinău, Ion Ceban, a declarat în premieră în spațiul public[21] că nu exclude o candidatură a sa (în calitate de candidat al partidului MAN / Mișcarea Alternativă Națională), la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, din toamna anului în curs. Declarațiile acestuia vin în contextul eforturilor Moscovei de a identifica un „candidat unic” al forțelor pro-ruse la funcția de președinte al Republicii Moldova, care să aibă șanse reale de a o concura pe Maia Sandu.  Estimăm că aceste eforturi vor eșua; realegerea Maiei Sandu în funcția de președinte al Republicii Moldova este extrem de probabilă. Scrutinul prezidențial din toamna anului în curs din Republica Moldova rămâne unul de o relevanță crucială privind apropierea Republicii Moldova de Europa și crearea unei borne a ireversibilității ieșirii sale de sub tutela geopolitică a Moscovei.
• NATO solicită de la țările membre mai multe muniții pentru Ucraina. Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, a afirmat[22] că statele membre ale acesteia au economia necesară pentru a oferi în continuare Ucrainei sprijinul tehnico-militar de care Kievul are nevoie și că deciziile de a prioritiza sprijinul acordat regimului de la Kiev reprezintă o chestiune de voință politică. Precizând că una dintre cele mai mari victorii ale Ucrainei a fost împingerea Rusiei în acvatoriul Mării Negre, Stoltenberg a declarat că acest lucru a fost realizat prin colaborarea strânsă a Ucrainei cu România, Bulgaria și Turcia. Pe termen scurt, este posibil să apară și mai multe clivaje și diviziuni între statele membre ale NATO în privința sprijinirii Ucrainei (din motive economice, politice, precum și din calculul pragmatic de a nu antagoniza Federația Rusă, inclusiv din perspectiva riscului ca aceasta să declanșeze un război nuclear). Totodată, semne ale emancipării Europei de aceste temeri sunt multiple și în creștere. Ne așteptăm ca, pe termen mediu și lung, coeziunea rezistenței împotriva proiectului expansionist rusesc să se mențină și chiar să sporească, cel puțin în Europa. Rezistența ucraineană reprezintă un element de bază al obiectivului de contracarare a expansionismului rusesc; președintele francez Emmanuel Macron la Summitul formatului Weimar: „Securitatea și viitorul nostru se joacă în Ucraina”.
• Nu sunt șanse reale de negociere ruso-ucraineană cu mediere turcă. Ministrul turc de externe Hakan Fidan sugerează că, în efortul/oferta de mediere turcă a unor viitoare negocieri ruso-ucrainene, trebuie tratate separat temele privind suveranitatea Ucrainei și încetarea focului. Urgența unor negocieri între părți, mediate de Turcia, ar reprezenta-o convenirea unui armistițiu privind încetarea temporară a focului. Abia ulterior pot avea loc negocieri mai ample privind soluția politico-diplomatică pentru încetarea totală a conflictului. Această viziune a fost transmisă președintelui Ucrainei în cadrul recentei sale vizite la Istanbul și va fi comunicată și președintelui rus, atunci când acesta va vizita Turcia (cel mai devreme în luna aprilie a.c,, după alegerile municipale din Turcia).

II. Coduri roșii [23]

• ,,Formula blândă de pace a Rusiei”: război total împotriva Ucrainei și sfidare a lumii libere[24]. Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat recent că așa-zisul plan de pace blând al Rusiei ar presupune capitularea Ucrainei, ,,plata tuturor compensațiilor ce i se cuvin Rusiei” și ,,adoptarea unui act privind reunificarea fostelor ,,teritorii ucrainene” cu Federația Rusă” în schimbul încheierii ostilităților de către Moscova. Astfel, Medvedev a declarat că, pentru a ajunge la un ,,compromis” cu comunitatea internațională, Ucraina trebuie să ,,demită toate autoritățile constituționale” și să organizeze imediat alegeri pentru un parlament temporar. Despre planul de pace dur al Federației Ruse, Medvedev însuși a transmis în mod repetat, anterior, suficiente indicii: rachete nucleare către marile capitale europene, Armaghedon nuclear în lumea nerusă, ocupări teritoriale masive, vasalizarea lumii libere în paradigma unei noi ordini mondiale rusești etc. Chiar dacă regimul de la Kiev ar accepta fie și o parte din aceste narațiuni propagandistice ale Kremlinului, Rusia nu ar renunța la politicile sale expansioniste. Dimpotrivă, cedările părții ucrainene ar fi reprezenta o motivație pentru Moscova de a-și multiplica și spori actualul proiect hegemonic. Tot mai mulți lideri occidentali înțeleg amploarea acestui proiect hegemonic și se pronunță pentru o rezistență pe măsură a lumii occidentale, care să răspundă ambițiilor revanșarde ale Moscovei cu măsuri ferme, coezive, credibile, robuste și pe termen lung.
• Trupe și sisteme militare rusești la granița cu Finlanda. Putin a declarat recent că nu înțelege de ce Finlanda a decis să devină membru NATO, după decenii de neutralitate în care relația dintre Moscova și Helsinki a fost ,,perfectă, fără plângeri una împotriva celeilalte”. Cu toate acestea, liderul rus a transmis că Finlanda își va asuma consecințele: odată cu aderarea ei la NATO, vor exista armamente rusești semnificative în apropierea graniței finlandeze. Cu o nouă frontieră de 1.340 de km între Alianța Nord-Atlantică și Rusia, ne așteptăm ca relația dintre Finlanda și Rusia să cunoască un antagonism fără precedent (de anvergura celui celui care a existat doar la scurt timp înainte de izbucnirea Războiului de Iarnă în 1939, când Uniunea Sovietică a invadat Finlanda sub pretextul că guvernul de la Helsinki ar fi ,,organizat” raiduri teroriste în mai multe localități sovietice aflate în apropiere de granița cu Finlanda). ,,Finlandizarea”[25] nordului flancului de est al NATO va rămâne tot mai mult de domeniul trecutului. Sporește riscul unor tensiuni și provocări la granițele dintre țările NATO și Federația Rusă, în nordul flancului estic. Totodată, sudul flancului estic al NATO va da în continuare temperatura geopolitică cea mai ridicată a turbulențelor regionale.
• Armenia evadează din închisoarea post-sovietică. Erevanul s-a adresat oficial conducerii Organizației Tratatului de Securitate Colectivă / OTSC pentru a cere explicații privind aria de responsabilitate a OTSC și măsurile adoptate de această organizație pentru a sprijini securitatea Armeniei. Oficialii de la Erevan pregătesc astfel denunțarea explicită/oficială a apartenenței țării la OTSC. Secretarul general al OTSC, Imangali Tasmagambetov, a declarat recent că Erevanul nu mai participă în ultima perioadă la activitatea Secretariatului OTSC; totodată, potrivit acestuia, la Secretariatul Organizației nu s-a primit nici o solicitare oficială privind încetarea statutului Armeniei de membru al Organizației. Organizația “analizează situația din jurul Armeniei; anumite evenimente și sentimente în rândul unora dintre elitele armene provoacă îngrijorare. Armenia rămâne aliatul nostru, toate obligațiile existente rămânând în vigoare, mai ales că numărul riscurilor și amenințărilor în Eurasia crește în ultima perioadă”.
• Dispute teritoriale în Caucaz. După șapte runde de negocieri bilaterale pe tema delimitării granițelor, Armenia acuză Azerbaidjanul că se folosește de actuala slăbiciune a țării pentru a impune noi frontiere. Potrivit premierului Armeniei, Nikol Pașinian[26], teritoriul total “ocupat” de Azerbaidjan ocupă cca 170 km pătrați, pe raza a 31 de localități. Pe teritoriile respective, disputate de cele două părți și văzute la Baku drept parte a propriului teritoriu, s-au desfășurat acțiuni militare în perioada 2021-2022. Pe de altă parte, Azerbaidjanul solicită restituirea, de către Armenia, a patru sate din provincia armeană Tavuș. Între părți continuă să se dezvolte nenumărate disensiuni privind delimitarea teritoriilor celor două state, inclusiv/prioritar pe tema așa-numitelor “exclave” azere. Negocierile au ca obiectiv încheierea unui acord de delimitare a frontierelor, pe care părțile îl văd ca pe un preambul la un posibil acord-cadru de pace între Baku și Erevan. Convenirea și delimitarea teritoriilor decurg cu foarte mari greutăți și cu ultimatumuri reciproce succesive ale părților.
• „Russia delenda est!”[27] Președintele leton Edgars Rinkēvičs sprijină teza președintelui francez Emmanuel Macron conform căreia „Europa nu ar trebui să aibă restricții în sprijinirea Ucrainei”: „Îl sprijin pe deplin pe Emmanuel Macron: nu trebuie să tragem linii roșii pentru noi înșine. Trebuie să trasăm linii roșii pentru Rusia și nu trebuie să ne fie frică să facem acest lucru”. Acesta a declarat că Rusia trebuie învinsă (distrusă). Declarații similare a mai făcut anterior și ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski[28] (,,Prezența forțelor NATO în Ucraina nu este de neconceput. Apreciez inițiativa președintelui francez Emmanuel Macron, pentru că este vorba de a-l face pe Putin să se teamă, nu de a ne teme noi de Putin. Trebuie să trasăm linii roșii pentru Rusia, nu pentru noi înșine… Noi trebuie să controlăm procesul de escaladare, nu Putin”[29]). Recent, ministrul finlandez de externe a subscris tezei potrivit căreia, într-o posibilă dinamică a escaladării, ipoteza trimiterii de trupe în Ucraina nu poate fi exclusă; în acest moment, potrivit oficialului finlandez, această opțiune nu există și nu se discută.
• Limbajul oficialilor ruși se degradează accelerat. Nivelul grosolăniei narative a liderilor ruși crește constant și primejdios. Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, declara[30] (ca reacție la declarațiile președintelui leton privind necesitatea ca Rusia să fie distrusă) că „Lichidarea analfabetismului lui Rinkēvičs este imposibilă – el este fără speranță. Edgar Rinkevics este un activist al mișcării extremiste LGBT. Ar fi trebuit să știe că și Cato cel Bătrân, pe care îl citează, considera asta un păcat al societății”. Fostul președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, îl numea pe Rinkēvičs “o non-entitate care se dă drept președinte al țării inexistente a Letoniei”[31]. Tot acesta declara, ca reacție la Rezoluția Parlamentului European privind tezaurul României, făcând trimitere la o frază celebră cu sens depreciativ și calomnios în cinematografia rusă[32], că “românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață… Liderii europeni sunt idioți, slabi, neînțelepți. Diverșii idioți din Parlamentul European și-au făcut din nou poftă de mâncare. Nu este nimic de spus în rusă, poți doar să-i trimiți. Duceți-vă la dracu’!”[33]. Serghei Narâșkin, șeful Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse, numește declarațiile lui Macron privind trimiterea de trupe în Ucraina “vise nebunești și paranoice”. Pseudo-alegerile prezidențiale din Rusia par a funcționa ca accelerator al grosolăniei narative a liderilor ruși din buzunarul politic al lui Vladimir Putin.
• Biserica Ortodoxă Rusă, atac cu baioneta. La reuniunea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse[34] au fost analizate deciziile recente ale Sinodului Bisericii Ortodoxe Române privind sprijinirea înființării Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina și a preoților și enoriașilor care aderă la Mitropolia Basarabiei. Deciziile respective sunt interpretate drept necanonice de către Biserica Ortodoxă Rusă[35]: “după ce și-a exprimat dezacordul puternic față de aceste rezoluții, Sinodul Bisericii Ruse a avertizat că, dacă vor fi puse în aplicare în continuare, vor fi inevitabile consecințe grave atât pentru relațiile bilaterale ale Bisericii Ruse și Române, cât și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe în ansamblu… Președintele Departamentului pentru Relații Externe Bisericești, Mitropolitul Antonie de Volokolamsk, a fost însărcinat să studieze în continuare problema acțiunilor Patriarhiei Române și să înainteze cu promptitudine propuneri spre examinare de către Sfântul Sinod. Membrii Sinodului și-au exprimat sprijinul pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană și pentru Biserica Ortodoxă a Moldovei (așa-numita Mitropolie a Chișinăului și a Întregii Moldove, structură necanonică, subordonată Patriarhiei Ruse, care reprezintă fundamentul instituțional al ideologiei lumii ruse pe teritoriul Republicii Moldova) în legătură cu atacurile necanonice ale Sinodului Patriarhiei Române”. Vor urma și alte reacții dure, pe această temă, la Moscova și în mediile controlate de Kremlin din Ucraina și Republica Moldova. Recent, președinta Maia Sandu a vizitat sediul Episcopiei Basarabiei de Sud a Mitropoliei Moldovei (Cahul), într-o vizită simbolică de sprijin față de Mitropolia Moldovei și deciziile recente ale Bisericii Ortodoxe Române. Atacurile tot mai frecvente ale oficialilor ruși împotriva României și Republicii Moldova, pe direcții și în domenii multiple, indică fără dubiu că, în evaluările Moscovei, România contează tot mai mult în ecuația regională.

III. Alerte gri [36]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: exploatări distorsionate, acțiuni hibride și posibile escaladări rusești pe tema Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina; tensiuni politice și economice de amplitudine în raioanele transnistrene ale Republicii Moldova și în UTA Găgăuzia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia.

IV. Lebede negre [37]

• Tensiuni în Rusia în contextul alegerilor prezidențiale de la 15-17 martie a.c.
• Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.
• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Provocarea, de către Moscova, a unei destabilizări a situației politice din Republica Moldova în cadrul actualului război hibrid împotriva acesteia.

---

[1] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.

[2] Autoritățile ruse enunță o prezență ridicată la vot, de peste 36%, în prima zi a scrutinului[2].

[3] În seara zilei de 15 martie a.c.

[4] La 15 martie a.c.

[5] Reuniunea grupului de la Weimar (Franța, Germania, Polonia).

[6] Potrivit declarației președintelui francez din deschiderea reuniunii de la Berlin, https://www.elysee.fr/emmanuel-macron/2024/03/15/deplacement-du-president-de-la-republique-a-berlin-1

[7] Premierul ucrainean Denis Şmîgal a cerut, la 4 martie a.c., statelor occidentale să transfere Kievului cele circa 300 de miliarde de euro din activele ruseşti îngheţate ca urmare a sancţiunilor aplicate Federației Ruse.

[8] La 15 martie a.c., după întâlnirea cu președintele Franței Emmanuel Macron și premierul polonez Donald Tusk.

[9] La 12 martie a.c.

[10] Interviu acordat Agenției Tass, 20 februarie a.c.

[11] La 15 martie a.c.

[12] Dintr-un total de două miliarde de euro pentru consolidarea industriei de apărare a UE.

[13]Dată publicității la 12 martie a.c. de către MAE rus, https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1937970/.

[14] La 14 martie a.c., https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1938555/.  

[15] La 12 martie a.c.

[16] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/RC-9-2024-0163_EN.html

[17] Declarație specială a Guvernului Georgiei, adoptată la 12 martie a.c., https://www.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=288&info_id=87699

[18] La finele anului 2023, Serviciul de Securitate Naţională din Georgia l-a acuzat pe Georgi Lortkipanidze, adjunctul şefului serviciului de contraspionaj militar ucrainean, de complot în vederea „răsturnării violente a guvernului” cu complicitatea unui stat străin.

[19] La reuniunea de lucru convocată de președintele Ucrainei, la 11 martie a.c.

[20] La 12 martie a.c.

[21] La 14 martie a.c, la postul de televiziune N4.

[22] La 14 martie a.c.

[23] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune.

[24] https://t.me/s/medvedev_telegram.

[25] Termen care a desemnat,  de-a lungul Războiului Rece, o formă particulară de neutralitate în nordul Europei, la frontiera cu URSS/Rusia.

[26] Declarații făcute la 3 martie a.c.

[27] „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), Cato cel Bătrân, trimitere la o amenințare permanentă.

[28] La 8 martie a.c.                                                                                 

[29] Interviu acordat publicației Gazeta Wyborcza.

[30] La 15 martie a.c., pe canalul Telegram, https://t.me/s/mariavladimirovnazakharova.   

[31] https://t.me/s/medvedev_telegram.  

[32] Filmul “Brat 2” / Брат-2.  

[33] https://vk.com/wall53083705_54871.

[34] Moscova, 12 martie a.c.

[35]http://www.patriarchia.ru/db/text/6110137.html, http://www.patriarchia.ru/db/text/6109912.html

[36] Alerte de intensitate medie.

[37] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.