Manuel VLĂDUȚ ■
Primul summit al recent extinsului grup BRICS a început marți – 22 octombrie în orașul rusesc Kazan, la invitația lui Vladimir Putin, țarul neîncoronat al Rusiei.
Putin a dat două lovituri dintr-un foc, organizând această reuniune internațională la el acasă: pe deoparte și-a asigurat protecția împotriva arestării conform mandatului emis de Curtea Penală Internațională, pentru crime de război în Ucraina. Apoi, găzduind summitul BRICS pe teritoriul său, poate arăta lumii întregi că Rusia nu este atât de izolată pe plan internațional, așa cum și-ar dori alianța NATO și Occidentul colectiv…
Printre invitații săi se numără – alături de președinții chinez, Xi Jinping și turc, Recep Tayp Erdogan sau prim-ministrul Indiei, Narendra Modi și secretarul-general al Organizației Națiunilor Unite (ONU) – Antonio Guterres, care în dispreț total față de comunitatea internațională pe care o reprezintă, a acceptat această invitație. Nu la fel a procedat Antonio Guterres și la invitația președintelui Ucrainei la Summitul de Pace din Elveția, refuzând categoric participarea.
Ministerul ucrainean de Externe l-a criticat dur pe secretarul general al ONU, Antonio Guterres: „Secretarul general al ONU a declinat invitatia Ucrainei la primul summit global pentru pace din Elveția”, a declarat ministerul într-o postare pe platforma de socializare X, citata de Reuters . „El a acceptat însă invitația la Kazan a criminalului de război Putin. Aceasta este o alegere greșită care nu promovează cauza păcii. Ea nu face decât să afecteze reputația ONU”.
Iată cum, aceeași persoană oficială din fruntea ONU – declarată ,,persona non grata,, de statul israelian pentru refuzul său de a-i numi teroriști pe măcelarii din HAMAS, se așează la aceeași masă cu un criminal de război de talie internațională – Vladimir Vladimirovici Putin, ignorând cel puțin, decizia Curții Penale Internaționale, organism creat la inițiativa Adunării Generale a ONU, în anul 1998.
Înființarea Curții Penale Internaționale cu sediul la Haga – Țările de Jos, a fost decisă la conferința diplomatică de la Roma din 17 iulie 1998 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2002, iar până în mai 2004, 94 de țări au ratificat statutul tribunalului, printre care și România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva țări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak.
Amintim că Antonio Guterres s-a abținut în a condamna crimele comise de HAMAS pe teritoriul israelian, reacția Israelului fiind extrem de dură: „Orice persoană care nu poate condamna fără echivoc atacul mârșav asupra Israelului nu merită să pășească pe pământ israelian”, a transmis ministrul israelian de externe Israel Katz, la începutul lunii octombrie. „Acesta este un Secretar-General care încă nu a denunțat masacrul și atrocitățile sexuale comise de criminalii Hamas pe 7 octombrie, și nici nu a condus niciun efort de a-i declara o organizație teroristă. Un Secretar-General care acordă sprijin teroriștilor, violatorilor și criminalilor de la Hamas, Hezbollah, Houthi, și acum Iran – fanionul terorismului global – va fi amintit ca o pată pe istoria ONU”.
Actualul secretar-general al ONU are în spate o carieră politică consistentă. António Manuel de Oliveira Guterres, fost premier al Portugaliei, în vârstă de 67 de ani, este primul fost șef de guvern care va deveni Secretar General al ONU. După ce a condus executivul socialist în perioada 1995-2002 (fiind și secretar general al Partidului Socialist din Portugalia), Guterres a servit timp de un deceniu în poziția de Înalt Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați. Inginer de profesie, António Guterres s-a alăturat Partidului Socialist, după Revoluţia garoafelor roşii care a pus capăt regimului dictatorial în Portugalia în anul 1974, şi a devenit secretar general al partidului, începând cu anul 1992. Guterres a condus partidul către victoria în alegerile generale din 1995 şi şi-a servit ţara ca prim ministru din 1995 şi până în anul 2002.
La fel de evidentă este și abținerea secretarului general ONU – Antonio Guterres, față de implicațiile internaționale ale trimiterii de trupe nord-coreene în sprijinul războiului de agresiune dus de Putin pe frontul din Ucraina, la pachet cu acceptarea invitației acestuia la summitul BRICS de la Kazan.
Această tăcere complice a reprezentantului de la vârful ONU, nu poate fi trecută cu vederea în contextul în care războiul de agresiune al Rusiei din Ucraina tinde să se internaționalizeze. Afirmațiile președintelui Zelensky că folosirea militarilor nord-coreeni oferiți pe tavă de celălalt pitic atomic – Kim Jong Un, celui mai mare pitic din istoria Rusiei – Vladimir Putin, pot duce la un Al Treilea Război Mondial, tind să se adeverească. Guvernul sud-coreean de la Seul a anunțat deja posibilitatea trimiterii de arme și a unui corp de militari pregătiți pentru a sprijini forțele armate ucrainene, în analiza informațiilor și interogarea unor prezumptivi prizonieri din rândul militarilor nord-coreeni, care nu vorbesc de fapt nici măcar limba rusă…
Pe de altă parte, internaționalizarea războiului din Ucraina, chiar dacă nu s-a extins peste granițele acesteia (încă), este demult o certitudine. Ajutorul militar oferit de Occident în general și de Statele Unite ale Americii în special, Ucrainei, care constă nu doar în bani, echipamente, armament, muniții și materiale de război ci și în consilieri militari și instructori ai forțelor NATO, dovedește că de la extinderea conflictului ruso-ucrainean până la declanșarea unui nou Război Mondial, nu mai este decât un pas.
Baletul executat cu mișcări de amator al secretarului general al ONU – Antonio Manuel de Oliveira Guterres, în detrimentul și spre decredibilizarea organizației internaționale pe care o conduce – Organizația Națiunilor Unite, este un semn de slăbiciune care voit sau fără de voie, este atașat comunității internaționale democratice care ar trebui să dea dovadă de mai multă consecvență și atitudine mult mai fermă în ceea ce privește blocarea unei Rusii putiniste din ce în ce mai agresive la adresa Europei și care polarizează în jurul său puteri mondiale deloc de neglijat, cum ar fi China, India, Iran, plus sinucigașul familiei – Coreea de Nord, condusă de către dementul Kim.
Dacă acest personaj care conduce organizația – Antonio Guterres, mai poate reprezenta în viitor interesele unei întregi comunități internaționale, în condițiile în care se așează la masă cu un criminal de război căutat de un Tribunal Penal Internațional înființat chiar de către ONU, se pune întrebarea dacă Națiunile Unite mai pot exista mai departe sau demisia personajului în cauză se dovedește absolut necesară și inevitabilă!
