Cum ar fi dacă?….

Paloma PETRESCU ■

Motto:“Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu-ți pierde valorile” Dalai Lama

În educație se vorbește mult despre dreptul la educație, despre acces și echitate, despre incluziune.

Dacă pornim de la premisa că fiecare dintre noi este diferit, unii învață mai repede, alții au abilități de manualitate mai evidente, unora le place pur și simplu să citească, altora nu, unii învață mai ușor limbi străine, alții au voce și cântă fără să provoace dureri de cap celor din jur, ca de exemplu eu, sau au alte aptitudini descoperite sau nu, e clar că nu suntem 2 la fel.

Cum ar fi dacă educația nu ar fi încorsetată în prevederi legale extrem de stricte care îi împiedică pe cei care învață să-și dezvolte aptitudinile, să-și formeze competențe?

Cum ar fi dacă nu ar mai exista semestre, trimestre, module?

Cum ar fi dacă nu ar mai exista curriculum unic, an școlar de 36 de săptămâni de școală, 6 – 7 ore de școală zilnic, clase cu 25 de elevi cu aproximativ aceeași vârstă?

Evident, la prima vedere, veți spune HAOS! Asta va fi!

Da! E bine să conștientizăm că lipsa regulilor produce haos, dar supra-dimensionarea lor, la ce duce? Supra-reglementarea afectează negativ exprimarea liberă și exersarea creativității, needucarea unor aptitudini, a participării active a fiecăruia la propria sa educație, posibil și la diminuarea motivației pentru învățare, dacă alegerea nu e a ta.

Și atunci? Cum putem schimba haosul actual cu un sistem de educație menit să inspire, să motiveze, să stimuleze și să producă educație și nu doar învățare, să țină seama de specificul individualității unice?

Un sistem de educație SF precum cel pe care îl imaginez eu în aceste rânduri ar trebui să înceapă la vârstele mici cu învățarea prin joc.

Nimic nou până aici!

Pentru început, copiii învață să scrie, să citească și să socotească. Vor învăța să participe la elaborarea regulilor grupului, prin colaborare. Participarea la elaborarea regulilor stimulează conștientizarea nevoii de a le și respecta. În această etapă este foarte important să se stimuleze curiozitatea și creativitatea. Odată ce ești curios, devii creativ, ești motivat să cauți singur, să descoperi, să găsești soluții, sigur, specifice vârstei mici. Și vorba aceea, informația e la un click distanță!

În această etapă profesorul facilitează învățarea, acordă răspunsuri la multiple întrebări, stimulează învățarea și observă copilul în diferite ipostaze și contexte pentru a-l ajuta să-și cunoască profilul, potențialul, aptitudinile.

Cum ar fi ca după parcurgerea acestei etape fundamentale în care copiilor le-a fost stimulată dorința de a ști, de a face lucruri, am stimula învățarea în ritmul propriu, cu efortul propriu? Alimentarea permanentă a curiozității și educarea autocunoașterii și a încrederii în sine sunt motoarele motivării pentru învățare, NU notele. Doar competiția cu sine este o valoare adăugată demnă de luat în seamă.

Și apoi?

Cu abilități fundamentale de scris,citit și socotit, după conștientizarea nevoii de educație, copiii și tinerii de azi ar putea învăța, descoperi fiecare în ritm propriu, într-o mare clasă, în care potențialii colegi pot avea vârste diferite, locații diferite, pot vorbi limbi total diferite. Cum așa? Haideți să ne facem că vedem un film SF.

Știam despre Salman Khan, cel care a fondat khanacademiy.org[1] încă din 2006. Mi-am făcut cont atunci, mai ales din curiozitate. Mi-a plăcut cum erau structurate cursurile, tipurile de exerciții alese, organizarea cunoașterii astfel încât noile achiziții să necesite utilizarea celor deja existente. Folosind această platformă foarte intuitivă, cursanții își pot alege domeniile pentru aprofundare sau dezvoltare, pot învăța în ritm propriu, pot relua anumite sarcini de lucru ori de câte ori este nevoie. Există teste presetate, iar răspunsurile utilizatorilor sunt interpretate, adică ei află ce au greșit și care este răspunsul corect. M-a fascinat atunci, dar m-am centrat în toți anii care au urmat, pe educația așa cum se întâmplă ea în România și în țările către care ne uităm și care presupune sisteme educaționale, atent și profund reglementate, mă rog, la alții, nu la noi, în momentul acesta.

În 2012 Salman Khan a scris “One world schoolhouse”[2], în care și-a prezentat viziunea revoluționară privind adecvarea la nevoile și realitățile de azi a proceselor cheie din educație: predare – învățare – evaluare, așa cum se întâmplă ele. Autorul își exprimă opinia privind vechiul model de educație care se bazează pe împărțirea elevilor în grupe de vârstă și pe parcurgerea unei programe care nu ține seama de ritmul de învățare al fiecărui elev, de abilitățile și interesele lor.

Soluția, în opinia autorului, ar fi utilizarea noilor tehnologii care pot oferi metode și instrumente eficiente de predare – învățare – evaluare. Noile tehnologii pot favoriza procesarea rapidă a informației, atât de necesară într-o realitate aflată într-o dinamică și schimbare permanentă.

Platforma de învățare la distanță a fost creată și utilizată la început pentru asigurarea accesului la educație a copiilor, tinerilor și adulților aflați în zone izolate, dar în 2012 era deja utilizată de peste 6 milione de utilizatori individuali, mulți aflați în zone populate, dezvoltate. S-a trecut astfel de la promovarea competiției cu colegii de clasă, specifică din varii motive, grupelor/claselor de elevi care de multe ori atrage după sine “etichetarea”, la competiția cu sine – să fii mai bun decât ieri, să știi mai multe, să faci mai bine, să înțelegi implicații, efecte și rezultate.

Totul a început cu lecții de matematică pe youtube, susținute de profesor, cu durata scurtă de 10 minute, că așa era regula youtube. Pare puțin dar și psihologii afirmă că durata de concentrare este de 10 – 20 minute, deci important este ca profesorul să fie capabil să concentreze informația nouă, esențială în acest interval de timp, apoi, cursantul aplică cunoștințele, exersează, participă la testare. Rolul evaluării periodice este acela de a măsura gradul de înțelegere, identificarea lacunelor și aprofundarea unor concepte pentru îmbunătățirea prestației.

Și profesorul? Unde e? Mai are el loc într-un proces de învățare profund tehnologizat care presupune învățarea independentă, în ritm propriu?

Rolul profesorului este imens, atât pentru formularea esențializată a noilor concepte, cât și pentru facilitarea învățării independente. În etapa de bază, atunci când copilul învață să scrie, să citească, să socotească, profesorul este cel care induce motivația, stimulează curiozitatea și creativitatea. Formează deprinderile de identificare a provocărilor, încercarea de identificare a soluțiilor, căutarea de informații și situații relevante pentru domeniul studiat, stimulează adresarea de întrebări, solicitarea de sprijin.

Rolul primordial al profesorului, așadar, într-un alt fel de învățare este facilitarea învățării, acela al identificării și corectării lacunelor de înțelegere și utilizarea a achizițiilor precedente.

Dar AI în educație? Vă produce fiori?

Cu siguranță, în zilele de azi, utilizarea AI[3] în educație este o provocare, la nivel mondial. Salman Kahn aduce în discuție utilizarea AI în educație, precum și faptul că întreg ciclul învățare – predare – evaluare este impactat. “Brave new words”[4] este o altă carte scrisă de Salman Khan în 2024 și este, aș spune, un manifest care încearcă să demonteze frici, să evidențieze că învățarea chiar trebuie tratată ca o valoare supremă, alături de sănătate, în viața fiecărui om. Este în continuare susținută afirmația, din cartea sa, menționată anterior, că educația este calea care te ajută să fii mai bun, să contezi mai mult, să te împlinești personal și profesional, să fii conștient de ce poți și cine ești.

Utilizarea inteligenței artificiale (AI) în educație poate aduce multe beneficii, dar vine și cu o serie de provocări, care mai mult strică, dacă sunt ignorate.

AI poate fi un instrument valoros în sprijinul educației, dacă conștientizăm că este doar un instrument care nu înlocuiește persoanele cu roluri în educație, ci doar le ușurează munca. Evident, este absolut necesar să știi să o folosești, când și mai ales cum, cu scopul de a crește șansele la educație ale tuturor celor care învață la orice vârstă.

Am sintetizat câteva dintre provocările identificate de autor și soluțiile propuse de acesta.

1. Accesul la Tehnologie

• Provocare: Nu toți elevii au acces la dispozitive și conexiune la internet de înaltă calitate.
• Soluție: Trebuie asigurată infrastructura necesară, iar pentru elevii care nu au acces la echipamente și la conexiune, este important să existe soluții alternative ca de exemplu o sală în proximitate dotată cu echipamente conectate la internet sau resurse offline.  

2. Nivelul de Pregătire al Profesorilor

• Provocare: Nu toți profesorii sunt familiarizați cu tehnologiile AI.
• Soluție: Este necesară formarea continuă a profesorilor, astfel încât aceștia să înțeleagă cum pot integra AI în activitățile de învățare – evaluare, fără a stimula “preluarea” unor texte generate de chatgpt, netrecute prin filtrul propriei gândiri.

3. Securitatea Datelor și Confidențialitatea

• Provocare: AI colectează date despre utilizatori, inclusiv despre elevi. Este esențial ca aceste date să fie protejate.
• Soluție: Trebuie respectate normele GDPR și alte reglementări privind protecția datelor și asigurarea că datele elevilor sunt gestionate în mod etic și securizat.

4. Dependenta de Tehnologie

• Provocare: Elevii pot deveni dependenți de tehnologie, situație în care se deteriorează abilitățile de gândire critică, independentă. Caută informații și le colectează ca atare fără a le trece prin filtrul proriei gândiri, fără să verifice realitatea și corectitudinea lor.
• Soluție: AI poate fi utilizată ca un instrument complementar, nu ca un substitut pentru învățarea activă și gândirea critică. Mai ales structura și procesul evaluativ trebuie regândite din această perspectivă.

5. Dezvoltarea Inegală a Abilităților

• Provocare: AI poate ajusta conținutul în funcție de nivelul fiecărui elev, dar acest lucru poate duce la o accentuare a diferențelor dintre cei mai buni și cei mai slabi elevi, iar în educația de masă ierarhizarea nu este un factor motivațional.
• Soluție: Profesorii trebuie să monitorizeze progresul în învățare prin evaluare formativă și să intervină prin recalibrarea evaluării centrată pe “ce a înțeles”, “ce poate face elevul cu ce a învățat”, în defavoarea “corectării” unor rezumate/referate/soluții la probleme transmise în prealabil de elevi.

6. Riscul de Prejudecăți Algoritmice

• Provocare: AI poate reflecta prejudecăți existente în datele pe care a fost antrenată, ceea ce poate duce la rezultate nedrepte sau eronate pentru anumiți elevi.
• Soluție: Este necesar să se aleagă platforme de AI care sunt transparente în ceea ce privește modul în care funcționează algoritmii și datele utilizate pentru antrenare.

7. Interacțiunea Umană

• Provocare: Deși AI poate prelua sarcini de rutină, menținerea interacțiunii umane este esențială pentru procesul de învățare, dezvoltarea empatiei și stimularea motivației elevilor.
• Soluție: AI trebuie utilizată doar ca un sprijin pentru predare  – învățare – evaluare, cu înțelegerea că AI nu este un substitut pentru relațiile socio-emoționale ale partenerilor la învățare. Învățarea autodidactă trebuie însoțită de un sistem de tutorat din partea profesorilor pregătiți pentru asta. Tutoratul servește fie la validarea unor concepte, dar și la identificarea lacunelor în corectă înțelegere și utilizare.

8. Rezistența la Schimbare

• Provocare: Profesorii, elevii sau părinții pot fi reticenți față de utilizarea AI din cauza lipsei de încredere, de cunoaștere, de lipsa competențelor specifice.
• Soluție: Formarea continuă a profesorilor  în concordanță cu provocările generate de dezvoltarea tehnologiei, formarea comunităților profesionale de învățare și practică (învățare colaborativă, împărtășire de experiențe), stimularea autodisciplinei, informarea tuturor actorilor, elevi, profesori, părinți în legătură cu beneficiile dar și cu aspectele care pot influența negativ progresul educațional.

9. Integrarea în Curriculum

• Provocare: Este dificil și neproductiv să integrezi AI în curriculum. Asta ar presupune modificarea structurii tradiționale a lecțiilor. Este vorba despre norme privind pedogogia învățării la distanță.
• Soluție: AI poate să fie folosită în mod creativ pentru a completa activitățile de învățare, nu pentru a înlocui complet metodele tradiționale.

Chiar dacă acum pare o abordare nesustenabilă a educației, să nu uităm de Isaac Asimov și trilogia: Imperiul, Fundația și Roboții. Mie mi-a marcat adolescența.

Cine știe ce va fi în viitor? Care viitor? Unul dintre viitorii posibili. Pentru acela trebuie să fie pregătiți copiii și tinerii de azi ca să se poată adapta și să facă față provocărilor de la tot pasul.

În timpul pandemiei de Covid 19, când au existat restricții prelungite de socializare, de frecventare fizică a școlii,  am avut ocazia să întâlnesc frici, neîncredere, acceptare, respingere, descoperire, adaptare, autocontrol.

Și totuși am multe exemple de oameni, profesori și elevi care au înțeles că putem continua să învățăm, dacă suntem dispuși la efort, dacă suntem curioși și motivați.

Nu mi-am propus să caut adepți, ci doar să vă împărtășesc niște gânduri despre un alt fel de educație, și să vă îndemn să nu încetați să reflectați la posibile acțiuni pentru mai bine, pentru altfel.

---

[1] www.khanacademy.org

[2] https://www.amazon.com/One-World-Schoolhouse-Education-Reimagined/dp/1455508381

[3] Inteligența artificială

[4] https://www.amazon.com/Brave-New-Words-Revolutionize-Education/dp/B0CGRWFJ4K/ref=sr_1_1?crid=1TONMDHBMESZF&dib=eyJ2IjoiMSJ9.RSV1cWdSFjtLV6312MqSKE60R7ub9mu_TG5H0hITvoI.7BH83L9ji23I8gYAmcNEUhkZ05M9DsKUahx7Q1srMa0&dib_tag=se&keywords=brave+new+worlds+salman+khan&qid=1730194540&s=books&sprefix=salman%2Cstripbooks-intl-ship%2C166&sr=1-1