Valentin M. IONESCU ■
Probabilitatea ca economia românească să înregistreze o contracție este strâns legată de rezultatul alegerilor prezidențiale, de configurația viitorului guvern și de un set de indicatori economici (datorie publică, inflație, balanța de plăți). Este o situația atipică întrucât evoluția economiei nu ține doar de ciclul de afaceri/fluctuații într-o perioadă de timp și de politici publice, ci de magnitudinea rezultatului alegerilor prezidențiale.
În această săptămână traversăm cea mai dificilă perioadă din ultimii 30 ani din punct de vedere geopolitic, întrucât Rusia caută să-și extindă influența în România și Moldova, iar în același timp să neutralizeze căile de aprovizionare către Ucraina, în cazul în care candidatul filorus Călin Georgescu va câștiga alegerile. Dacă acest obiectiv se va realiza, impactul asupra economiei naționale va fi distructiv.
Economia românească încheie anul pe linia de plutire, cu o creștere de aprox.1,2 – 1,4% creștere a Produsului Intern Brut, dar sub potențial. Din punctul meu de vedere, economia respiră greu, situându-se la limita stagnării. Sunt sectoare economice mari pe minus, cum este industria unde cererea internă și externă se menține la un nivel modest. Formarea brută de capital (adică investițiile) crește cu 7,4% comparativ cu 12% în 2023, producția industrială scade cu aprox.1% față de anul anterior, când a avut o cădere mai mare, urmare a contracției cererii externe. Consumul gospodăriilor saltă la 4,5% dar acest nivel este înșelător, întrucât inflația este ridicată (5,6% ca medie anuală) iar veniturile în termeni reali continuă să se erodeze, dat fiind faptul că populația este expusă prețurilor în continuă creștere la mărfurile și serviciile pe care le procură în mod uzual, nu la toate mărfurile și serviciile care sunt luate în calcul la inflație. Rata șomajul se menține la 5,6%, ceea ce înseamnă că nu există o cerere consistentă pentru forța de muncă din partea firmelor.
Economia este afectată de politicile prociclice ale statului care cheltuie enorm pentru susținerea administrației, a pensiilor din pilonul I și a protecției sociale. Deficitul bugetar a ajuns la aprox. 110 mld lei (6,2% că pondere în PIB) și probabil că va ajunge la 8% cum de altfel au anticipat mulți analiști. Cota cea mai mare a cheltuielilor publice o au salariile (7,6% că pondere în PIB, ajunse în octombrie la 133 mld lei) și asistența socială, respectiv pensiile și protecția socială (10,5% ca pondere în PIB, 185,5 mld lei în octombrie). Deficitul bugetar are impact negativ indirect în finanțarea economiei, întrucât cu cât statul se împrumută mai mult și la dobânzi în creștere (peste 6 la termen scurt și peste 7% la termen mediu și lung) cu atât efectul de evicțiune va fi mai mare, în sensul că băncile vor credita firmele la un preț ridicat ,în condițiile în care nici inflația nu dă semne de scădere mai rapidă.
Deși, prognoza economică pentru anul 2025 este ceva mai optimistă (între 1,6% – 2,5% creștere PIB), comparativ cu evoluția din acest an, agravarea situației politice din țară, urmare a ascensiunii partidelor extremiste și a candidatului rusofil Călin Georgescu poate anula creșterea economică. Mai mult, este posibil să ajungem în recesiune severă, în ipoteza în care declarațiile care se fac în prezent se pun în aplicare. De exemplu, naționalizarea firmelor străine și a celor privatizate, cum susține candidatul cu “Moscova-n Suflet”, Călin Georgescu, în interviul acordat cotidianului Politico. Deocamdată, propaganda pro-rusă, anti-occidentală și național-comunistă promovată prin mesaj în campania electorală a reușit să majoreze pierderile de oportunități, întrucât firmele străine au stopat orice investiție în România până după alegeri și în funcție de rezultatul acestora (noi investiții, profit reinvestit).
Ipoteze în configurarea guvernului și impactul asupra economiei
Alegerile parlamentare arată că este posibil să se formeze un guvern de coaliție cu susținere parlamentară majoritară alcătuită din partidele democratice, cu o opoziție democratică firavă sau să fie alcătuit un guvern minoritar cu o opoziție democratică ceva mai consistentă. Guvernul minoritar va fi forțat să negocieze politicile mai importante.
Formarea unui guvern din toate partidele democratice (PSD, PNL, USR, UDMR) ar lăsa în opoziție numai partide extremiste, ceea ce pe termen lung este catastrofal, întrucât populația nu vede alternative. Populația nu vede nici acum, darămite peste 4 ani, când partidele de guvernare vor fi mai erodate și cu o credibilitate șubrezită de-a lungul anilor.
Formarea unui guvern PSD – AUR sau format numai din partide extremiste AUR, POT, eventual SOS) care anulează planul fiscal și măsurile de reformă/condiționalitățile din PNRR convenite cu Comisia Europeană poate conduce la creșterea riscului suveran în câteva luni, la finanțarea datoriei publice la costuri exorbitante, precum și la pierderi de oportunități investiționale. Apreciez că și în ipoteza unei coabitări între filorusul Georgescu cu un guvern pro-occidental riscul suveran tot va crește, ținând cont că se prefigurează o stare conflictuală între aceștia.
Indiferent de partidele democratice care vor guverna, dacă acestea vor aplica planul fiscal și măsurile de reformă din PNRR, se vor confrunta pe termen scurt cu o pierdere de susținere în rândul electoratului, deși aplicarea celor două instrumente de politică publică este necesară pentru a restabili finanțele publice și relansarea economiei. În patru ani, susținerea publica se poate reface, în timp ce partidele extremiste vor avea o popularitate mai mare în primii doi ani și o scădere de popularitate în următorii trei, patru ani, dacă se aplică politici economice structurale ce conduc la scăderea inflației și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.
Impactul alegerilor prezidențiale asupra economiei
Deși, potrivit Constituției României un președinte nu are competențe în domeniul economic, ambii candidați la alegerile prezidențiale au program economic. D-na Lasconi mizează pe programul economic al USR, în care se îmbină politicile deja convenite cu Comisia Europeană la care se adaugă câteva idei de politică fiscală proprii USR. Prin urmare, programul economic al d-nei Lasconi nu produce șocuri în economie și merge pe o strategie incrementală, în care politicile publice sunt previzibile. De aceea, programul său este susținut de mediul de afaceri, mai ales după declarațiile șocante ale candidatului filorus Călin Georgescu privitor la naționalizare.
Filorusul Călin Georgescu are un program intitulat „Hrană, apă, energie”, o copie denaturată a conceptelor “Water–energy–food nexus” de la FAO- Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Filorusul Călin Georgescu face o extrapolare a conceptelor “Water–energy–food nexus”, în sensul că le extinde la toată economia națională, care urmează să fie axată pe agricultura și mica proprietate rurală. Nici măcar pe dezvoltare rurală. Filorusul Călin Georgescu ignoră că mica proprietate în agricultură nu are randament ridicat, dar asta nu contează. Filorusul Călin Georgescu vrea dezvoltarea băncilor populare (nu indică sursa de finanțare), a cooperativelor de producție și distribuție, a întreprinderii cu lucrători – proprietar. Conceptul de „lucrător – proprietar” este des utilizat în textul programului, dar cu referire la proprietatea funciară din agricultură. Pentru filorusul Calin Georgescu industria nu prea există. În text apare pasager reindustrializarea, în următorii termeni: Reindustrializarea țării va porni de la parteneriatul sat-oraș şi se va face, în primul rând, după obiectivul agricol urmărit. Vor fi eliminate total industriile poluante şi ineficiente, distrugerea sistematică, pe model colonial, a pământurilor”. Bănuiesc că filorusul Călin Georgescu va trebui să explice proprietarilor de fabrici cum le va elimina proprietățile sau cum vor trebui să se reprofileze ca să se axeze pe obiective agricole.
Filorusul Călin Georgescu vrea să ajute gospodăria țărănească „prin credite cu dobândă zero, centre de colectare a produselor și piețe de desfacere oferite de stat cu taxe zero”, fără să explice ce bănci ar putea să lucreze fără dobânzi, adică contrar funcțiilor principale ale acestora. Evident că în text este vorba de subvenții, dar rusofilul Călin Georgescu nu argumentează de unde va avea statul bani să șușțină asemenea subvenții.
Filorusul Călin Georgescu vrea că „fiscalitatea să se mute de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse”. Adică filorusul Călin Georgescu vrea majorarea TVA și a oricărui impozit pe consumație, deși știm că randamentul nu va fi mare, iar impactul se va vedea imediat în prețuri, după cum s-a întâmplat și în guvernarea Ponta.
Mi-a atras atenția că filorusul Călin Georgescu vrea „consolidarea rolului de îndrumător și coordonator al statului”, exact ca în comunism, deși în public neagă că ar fi vorba despre așa ceva. Dar, așa scrie în programul individului.
La măsuri pe scurt pe ultima pagină din acest program filorusul Călin Georgescu termină apoteotic cu următoarea fraza: „Redirecționarea fondurilor UE către micul proprietar – pentru o dezvoltare coerentă începând de la sursă”. Acest text incoerent aruncă în aer toate fondurile europene, întrucât acestea au fost deja negociate potrivit unor matrice pe fiecare program operațional. Prin urmare, guvernul nu poate lua banii de la transporturi sau incluziune și demnitate socială, ori tranziție justă să le redirecționeze către „micul proprietar”, că așa vrea rusofilul Călin Georgescu. Nici din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2021 – 2027 (PNDR) nu se pot redirecționa fonduri după cum vrea filorusul Călin Georgescu.
Separat de acest program confuz, filorusul Călin Georgescu vrea și naționalizarea firmelor, despre care s-a discutat în public în ultimele zile, dar numai cu privire la utilități. In interviul pe care l-a acordat cotidianului online Politico (2.12.2024), filorusul Călin Georgescu nu se limitează doar la naționalizarea utilităților, dacă știe ce sunt acestea că le cam amestecă (distribuitori cu producători în energie, în fine).
Rusofilul Georgescu vrea ca statul să naționalizeze ce s-a “privatizat greșit”, chiar dacă nu știe ce s-a privatizat greșit și dacă există vreo lege românească ce definește încadrarea juridică a „privatizării greșite”. De asemenea, în același interviu din cotidianul Politico, filorusul Georgescu susține că “nicio privatizare nu este justificată”. Ce să înțelegem prin asta? Că vrea să confiște tot ce s-a privatizat? Posibil, din moment ce declară că în primele 100 zile de la preluarea puterii ca Președinte al republicii va introduce o lege de naționalizare pentru firmele controlate de străini în sectorul utilităților chiar dacă în interviu individul face referiri la trei măsuri, nu doar la utilități, după cum am precizat. Așadar, filorusul Călin Georgescu urmărește să naționalizeze toate firmele privatizate, în etape. Nu are importanță daca are vreo competență să facă așa ceva. Evident că legea noastră fundamentală, stabilind competențele Președintelui României nu-i conferă acestuia putere de decizie în politicile publice din economie. Cu toate acestea, filorusul de serviciu, Georgescu, își poate pune planul în aplicare dacă va avea un guvern extremist chiar și minoritar, format din AUR, POT, SOS și cu susținere punctuală din partea altor forțe parlamentare.
Prin urmare, poporul român are de ales între candidatul partidelor democratice, care oferă predictibilitate, deși nu generează entuziasm și candidatul filorus patentat care vrea să prăbușească economia la comandă, deși se declară „suveranist”.
Este greu de înțeles de ce impostorii au atâta succes nu doar în România!
