Educația românească: lipsă de coerență și orgolii personale

Motto: Cel mai important lucru este să nu încetezi a-ți pune întrebări. Albert Einstein

Paloma PETRESCU ■

În 26 decembrie 2017 Ministerul Educației Naționale (MEN) a lansat în dezbatere publică trei variante privind planurile-cadru pentru învățământul liceal, filiera teoretică.

Elaborarea celor trei variante era motivată în documentul „Prezentare și argumente”, iar pentru fiecare dintre cele trei variante se prezentau argumente, riscuri și efort. Sub egida Asociației „Ține de noi”, mai multe ONG-uri din domeniul educației și-au coalizat eforturile pentru a susține consultarea publică și a sprijini Ministerul Educației Naționale în procesul de luare a celor mai potrivite decizii în contextul realităților de la acea vreme. Un document de poziție, cuprinzând propuneri ale actorilor educaționali, a fost înaintat Ministerului Educației Naționale în ianuarie 2018 iar în aprilie 2018 a fost publicat raportul consultării publice.

Au trecut mai bine de 6 ani de atunci!

Conform calendarului de punere în aplicare a dispozițiilor legii 198/2023, publicată în MO nr. 613/iulie 2023, Planurile cadru pentru învățământ liceal ar fi trebuit aprobate prin ordin de ministru până la 31.03.2024. Nu au fost definitivate, deci nu au fost adoptate, așa cum de altfel s-a întâmplat cu multe dintre cele 138 de măsuri tranzitorii care reglementau aplicabilitatea legii învățământului preuniversitar, legea 198/2023.

Și atunci? Care a fost graba promovării unei legi noi? Este o întrebare retorică, evident! Îmi este și mai clar acum, în 2025, că urgența promovării și adoptării legii 198/2023 nu a existat decât din motiv de orgolii personale ale unora obsedați de a avea prezență publică oricum, în orice situație, din orice motiv și pe orice subiect dar mai ales de a-și lega numele de politici publice. Sperau oamenii  să intre în vreo carte a recordurilor sau să rămână în istorie, dar de fapt merită afișați la rubrica „Nu faceți ca ei”, de la gazeta de perete.

Nu a fost timp pentru elaborarea de planuri cadru reformate în concordanță cu nevoile și realitățile mileniului III, dar s-a pierdut vremea cu programe și manuale școlare pentru discipline precum istoria comunismului, istoria holocaustului bașca au fost modificate planurile cadru pentru introducerea acestora în trunchiul comun. Nu zic că nu trebuie să învețe elevii ce-a fost cu comunismul sau cu holocaustul dar mă întreb: de ce nu au abordat problema gospodărește refăcând programele școlare pentru disciplina istorie prin cuprinderea acestor teme foarte utile unei culturi generale holistice?

Consultarea publică din 2017 sub coordonarea Asociației Ține de Noi, prin consorțiul de ONG-uri, s-a derulat în contextul definit astfel:

• În decembrie 2015 Institutul de Științe ale Educației a publicat „Repere pentru proiectarea și actualizarea Curriculumului național,  document de politici educaționale”
• Cercetarea „Nevoi și priorități de schimbare educațională în România – fundament al dezvoltării și modernizării învățământului preuniversitar”, 2006
• Poziționarea României în coada clasamentelor internaționale vizând educația, referitor la părăsirea timpurie a școlii, la alfabetizarea funcțională, cuprinderea tinerilor de 16 – 24 de ani într-o formă de educație și formare profesională sau ocupare.
• Direcțiile formulate pentru educație în perspectiva lui 2025, la Göteborg (noiembrie 2017) și recomandările CE privind educația, formulate în ianuarie 2018, ca urmare a discuțiilor de la Summitul șefilor de stat și guverne de la Göteborg.

În ianuarie 2018, pe baza raportului Summitul de la Göteborg din noiembrie 2017, Comisia Europeană a propus adoptarea de noi măsuri de stimulare a competențelor cheie și a competențelor digitale, precum și a dimensiunii europene a educației.

Comisia Europeană (CE) a făcut o serie de recomandări:

• promovarea spiritului antreprenorial și a mentalității orientate spre inovare, pentru a debloca potențialul personal, creativitatea și propria inițiativă;
• utilizarea eficientă a tehnologiilor digitale pentru predare și învățare pentru dezvoltarea abilităților digitale necesare pentru a lucra și trăi într-o epocă digitală;
• promovarea valorilor comune, a educației incluzive și a dimensiunii europene a educației – predare – învățare – evaluare.

După o întârziere atât de mare, de mai bine de 6 ani, este evident necesară reluarea consultării publice pe tema planurilor cadru pentru ciclul liceal. Multe s-au schimbat din 2018, mai mult chiar, nu știu să se fi făcut o cercetare privind nevoile și perspectivele educației în contextul actual, context conectat la valorile europene.

De asemenea în 2023 s-a publicat „Profilul de formare al absolventului” și ar fi tare binevenită corelarea planurilor cadru cu acesta; doar așa putem spera că învățarea nu va fi centrată doar pe cunoștințe (ce învață?), ci și pe aspecte practice (ce face cu ce știe?), atitudini și valori (cum face? de ce?). Abordarea transdisciplinară a învățării și a formării profesionale, în favoarea învățării disciplinare, mai ales în ciclul superior al liceului este și ea necesară. Am mai scris despre asta, știu! Dar poate citește și cine ia decizii.

Deciziile privind schimbările din educație vizează calitatea educației din perspectiva elevului, în sensul înțelegerii ei ca abordare creativă, eficientă, durabilă a învățării. Doar așa putem vorbi despre formarea de competențe pentru viața personală și profesională de adult.

Dar să nu uităm cea mai importantă resursă din educație, profesorii! Ar fi utilă regândirea formării inițiale și continue a profesorilor privind, printre altele, exersarea rolurilor lor în educație, cu accent aș spune eu, pe rolul de facilitator al învățării.

Aceste decizii, ca să fie cele potrivite, nu se iau din pix, din birou, ci pe bază de date colectate și interpretate de specialiști în educație, dar și cu consultarea actorilor direct implicați – elevi și profesori.

Aștept cu interes consultarea anunțată de noul ministru al educației pentru definitivarea și adoptarea planurilor cadru pentru liceu! Sper într-un exercițiu constructiv, din care toate părțile să iasă conștiente de contribuția personală sau/și cu argumente pentru forma finală adoptată. Așa se creează spiritul de asumare conștientă a unor decizii, într-o democrație participativă.

În procesul de consultare din 2017 au participat profesori, elevi, părinți, inspectori școlari, experți în educație, reprezentanți ai mediului universitar. Și ca să vedeți că elevii știu și pot să-și exprime nevoile și interesele educaționale, vă invit să citiți câteva opinii și propuneri ale lor, de atunci:

• „Considerăm că planurile cadru propuse nu reprezintă o schimbare reală și nu răspund unor nevoi ale elevilor, disciplinele predate rămânând același, iar diferențele față de situația actuală fiind observate doar la nivelul numărului de ore alocat fiecărui obiect de studiu.”
• „O reformă curriculară nu se poate face fără să discutăm despre resursa umană,  despre finanțare, descentralizare. Ce fel de elev/absolvent vrem sa avem în Romania următorilor 20 de ani? ce fel de școală vrem să avem? În ce societate vom trăi? Propunerea noastră vizează curriculum la decizia elevului, în sensul că alegerea pe care o face elevul să fie respectată, să nu se impună o singură disciplină opțională pentru întreaga clasă, dar mai ales să nu se stabilească opționalele doar pentru întregirea catedrelor profesorilor.”
• „Programa strictă și notarea riguroasă ne încorsetează, ne reține de la a fi creativi, curioși, motivați să învățăm. Ne face să învățăm pentru note și mai puțin ca să știm. Opționalele trebuie să fie alese de elevi.”
• „În completarea disciplinelor de studiu actuale, propunem la limba si literatura română studierea  unei ore de gramatică pe săptămână în clasa a IX-a, iar în clasa a X-a, in locul acesteia, s-ar putea introduce ora de comunicare (centrată pe discursuri, dezbateri și în special exprimarea liberă a opiniei elevului). De asemenea, în clasele a XI-a si a XII-a considerăm necesare ore de educație juridica, administrativă și financiară.”
• „Problema este cum se predă ce se predă; cum și când aplicăm cunoștințele pe care le primim ca să vedem că funcționează? Se pune excesiv accentul pe cantitatea de informație.”
• „Propun să vorbim mai mult despre CDE si nu despre CDȘ, sa avem o diversitate mai mare de discipline opționale și mai multe ore destinate lor, în funcție de specializarea pe care ne-o alegem.”
• „Ni se cere să știm să facem un proiect dar nu ne învață, ni se cere să înțelegem, dar nu ni se dau informații despre context, ni se cere sa facem o cerere, dar nu ne învață cum se face, ne plângem de rata analfabetismului, dar profesorii doar urmăresc programa; noi vrem, dar ei nu ne ascultă, nu știm ce putem face noi, ca elevi, dar nu putem spune că suntem foarte mulțumiți de ce facem la școală, deși avem note mari.”
• „Avem nevoie de o oră în care să fim ajutați să înțelegem cum și în funcție de ce argumente alegem ce vom face după ce terminăm liceul, când facem cea mai bună alegere.” (referirea aici era legată de orientare pentru carieră)

În aceste condiții revin cu întrebarea “ce măsurăm prin Bacalaureat, așa cum este el structurat acum?

Capacitatea de memorare? Volumul de cunoștințe acumulate în cei 12 ani de școală? Sau poate ar trebui să punem accentul pe evaluare de competențe formate, pe gândirea critică, atitudini și valori?

Din profilul de formare al absolventului de liceu vedem că așteptările sunt cam așa: să fie creativ, comunicativ, reflexiv, prospectiv, autonom, rezilient, responsabil, să manifeste spirit de cooperare. Aceste competențe și atitudini ar trebui măsurate prin bacalaureat, mai ales că ele sunt vizate și de angajatorii de pe piața muncii.

În opinia mea, structura ciclului liceal, planurile cadru și programele școlare trebuie revizuite urgent, la pachet, astfel încât să se asigure:

• Încheierea etapei de cultură generală până la finalizarea clasei a X-a.
• În funcție de domeniul de pre-specializare, elevul ar putea ca, la finalul clasei a X-a să opteze pentru un număr de 4 – 6 discipline, dintr-o listă presetată, la care se vor adăuga alte discipline, cu statut obligatoriu, ca de exemplu: limbă și comunicare, consiliere și orientare în carieră. Se poate crea astfel parcursul individual al învățării, adică ceea ce, doar în vorbe, în România se numește „abordarea personalizată a învățării”.
• Cele 4 – 6 discipline pentru care elevul optează pentru ciclul de pre-specializare, vor fi urmate de acesta, vor avea alocate credite, se vor încheia cu evaluare, iar la finalul clasei a XII-a, elevul trebuie să le fi parcurs și promovat pe toate, pentru a îndeplini numărul de credite prestabilit de legislație.
• Pre-specializarea în domeniul pentru care elevul optează și pregătire pentru bacalaureat/certificarea competențelor în clasele a XI-a și a XII-a, ceea ce presupune ca în clasa a XII-a materia prevăzută de programa școlară pentru examenul de bacalaureat să fie parcursă până în luna decembrie a anului școlar. În perioada ianuarie – iunie se vor derula doar activități de pregătire pentru examenele de certificare și sau a bacalaureatului prin activități de educație remedială, aprofundare, pregătire practică, activități interactive specifice domeniului pentru care se pregătește elevul.
• Regândirea examenului de bacalaureat astfel încât acesta să evidențieze nivelul de formare a competențelor necesare pentru intrarea pe piața muncii sau continuării studiilor.
• Asigurarea, în ciclul superior al liceului, etapa pe care am numit-o pre-specializare, clasele a XI-a și a XII-a a formării și dezvoltării competențelor personale (de comunicare, digitale, gândire critică, creativitate, lucru în echipă etc.), dar și a celor specifice planului de carieră al elevului (continuarea studiilor, integrare pe piața muncii). Desigur, va fi nevoie de o altă abordare a procesului de învățare – predare – evaluare, iar rolul profesorului, reconfigurat, asigurând o pondere mai mare calităților de facilitator de învățare sau persoană-resursă, decât în prezent.

Iată cum ar fi structurat Bacalaureatul, în viziunea mea:

• Limbă română, scris și oral, urmărindu-se evidențierea capacității de comunicare, corectitudinea limbii vorbite/scrise, capacitatea personală de exprimare a unor idei. creativitatea în elaborarea și susținerea unui eseu pe temă dată, descrierea unui proces/echipament utilizat în domeniul pre-specializării etc.
• Științe, scris, într-o abordare interdisciplinară/probă practică la liceele tehnologice/vocaționale
• Limba străină, oral
• Proiect realizat și susținut, în domeniul de pre-specializare, pe baza unor repere și bibliografii minimale stabilite în întâlniri de consiliere cu profesorul/profesorii responsabili.