Tănase PETRENCO ■
Au trecut mai bine de 80 de ani de la finalul conflagrației mondiale încheiată cu capitularea celui de-al Treilea Reich hitlerist și încă îmi doresc, și sper, să fi fost vorb despre ultimul război mondial. Se încheia un ciclu funest de șase ani care au îngropat umanitatea și bucuria de a trăi iar frică, disperarea, groaza erau înlocuite de o nouă șansă la viață acordată umanității.
Cele opt decenii au reprezentat, în primul rând, reconstructul arhitectural al umanității la nivel senzitiv-psihologic producând trecerea, pe care națiunile moderne o credeau permanentă, de la tendințele brutal-inumane de expansiune teritorială și exterminare a națiunilor la modernul concept de cucerire a spațiului cosmic și extindere a frontierelor cunoașterii, a granițelor comerciale, culturale, educaționale, a constrângerilor morale, religioase, de sex și rasă.
Încetarea ostilităților distrugătoare care puneau sub semnul întrebării existența rasei umane a fost creditată națiunilor participante la sacrificiul imens, care a condus la eliminarea nazismului, dar în mod special celor două mega conglomerate umane, pe care le numim puteri, opuse și în cuget și în simțiri, dar care erau la timpul acela interesate în încheierea ostilităților și de reconstrucție. Astfel s-a ajuns la negocierea și împărțirea lumii, la promisiunile făcute tuturor, că istoria nu va fi lăsată uitării, și nu se va repeta.
Ce s-a ales de toate astea? Trufașa mega construcție sovietică de sorginte rusă a înlocuit rapid smerenia cu fățărnicia impunându-se cu forța drept națiune învingătoare, deși a fost parte la inițierera războiului impunându-și falții idoli comuniști națiunilor înrobite.
Dar iată cum azi, blestemul idolatrizarii de care vorbesc și scripturile, se manifestă la vârf de către cei responsabili cu propria lor destrămare de odinioară.
Rușii încearcă acum să îngroape o națiune vecină, la rându-l ei trimițîndu-și la moarte sigură propriii cetățeni iar zeci de mii de tineri sunt forțați să perceapă lumea liberă occidentală, modernă, umană, inteligentă, ingenioasă că pe o hidră.
La rândul său, mega conglomeratul american este reinventat acum ca MAGA-conglomerat-American (ca să introduc în jocul de cuvinte matricialul acronim), tot dintr-un impuls idolatric. Aparent, America păstrează tradiția și schimbă guvernarea dar plutește aici, printre noi, o grijă dezamăgitoare. De dată asta, tranziția democratică a puterii în SUA, ne provoacă multora un sentiment mai degrabă de reținere și teamă.
Și iată cum am ajuns, 80 de ani mai târziu: americani, români, germani, membrii NATO, sau nu încă, națiuni care încă mai cred în idoli sau nu, la salutul cu profundă asemănare nazistă al lui Elon Musk de la inaugurarea liderului MAGA – Donald Trump.
Provocarea lui Musk, printr-un gest făcut în SUA, țara care a reinstaurat democrația occidentală în Europa, la inaugurarea liderului MAGA, Donald Trump.
Mie mi s-a părut că prin gestul lui, Musk invită un popor, dintr-o pornire cu tendință extremistă pe considerente ideologice, la uitarea istoriei recente și a evenimentelor menționate mai sus, lansând ideea că răul poate că nu a fost chiar atât de rău.
Ba chiar cu scopul de a curăța sau, să îi zicem pe nume, “spăla” creierul copilului german, de tendința de a crește sub auspiciile vinovăției naționale pentru greșelile care au tins spre anihilarea altor națiuni de pe pământ. Remarcabilă a fost însă atitudine promptă a ziarului Politico, în legătură cu bizarul salut cordial al lui Musk, semnatarii aricolului articolului tratându-l în mod briliant pe MAGA-lagiul de serviciu al lui Trump drept noul băiat “rău” al Americii, stilat după moda “MAGA”.
Referindu-se la nefericitul gest exhibiționist, Carmen Wegge, deputat în Bundestag, a declarat pentru Politico că partide precum AfD și, aparent, Elon Musk, sunt interesate ca oamenii să uite sau să nu reflecteze pentru că, dacă ar reflecta, ar realiza că democrația noastră este din nou în pericol c acummai bine de 80 de ani.
“Timp de decenii, diverse personalități au luptat împotriva culturii comemorării – dar acestea au fost, de obicei, la periferia politicii. Ceea ce este nou este că mesajul vine acum dinspre vârful puterii americane, Musk, miliardarul turbulent și confidentul lui Donald Trump, oferind sprijin pentru unele dintre cele mai extreme voci din politica germană: «Copiii nu ar trebui să fie vinovați de păcatele părinților lor, cu atât mai puțin ale străbunicilor lor», a spus Musk, făcând aparent referire la istoria țării cu partidul nazist.
Surprinzător, pentru cei care nu au avut de a face cu conglomeratul MAGA, este că Putin își găsește o îngăduință suspectă printre ei. Această atitudine duplicitară este vizibilă pentru cei care pot conecta liniile subterane punctate ce sugerează o tentație de reîmpărțire a lumii între băieții “răi” și puternici. Este notorie admirația liderului MAGA, Trump, pentru dictatorii mondiali posedați de idolatrizare.
