Luigi FRIGIOIU ■
Motto: “În lupta de la Băicoi, Iohannis și-a pierdut un coi(f)”
Pas cu pas așa cum ne-a indicat Iohannis în cartea sa cu același titlu. Dacă la începutul lui 2025, eram pe marginea prăpastiei, între timp am făcut ceva pași înainte. Ministerul Finanțelor a anunțat că bugetului general pe ianuarie 2025 s-a încheiat cu un deficit de 11,01 miliarde lei, faţă de 7,89 miliarde lei, deficitul lunii ianuarie 2024. Cu alte cuvinte: venituri mai scăzute, cheltuieli tot mai ridicate.
În aceste condiții, datoria externă a României crește lună de lună și an de an, ajungând la aproximativ 200 miliarde euro. Mai exact, în 2024, pe capul fiecărui cetățean român apăsa o povară de 8815 euro, din datoria externă. Bine, nu știu dacă la asta atârnă greu sau ușor și aroganța ciolacului de a-și bate efigie cu mecla lui coclită la Monetăria Statului dar ori și cât…La asta mai adugi și restul măslinelor, jeleurior și fondantelor pentru tratația de la Cabinetul prim-ministrului și uite așa se ales-bules. Nu zic, eu, zice presa…”Cancelaria Prim-Ministrului a comandat la Monetăria Statului, în luna decembrie a anului trecut, mai multe medalii de tip monedă cu însemnele premierului Marcel Ciolacu. Au fost comandate, de asemenea, mai multe eșarfe de lux și cravate de mătase de la creatoarea Andrea Tincu, dar și câteva stilouri Poenari “care celebrează frumusețea feminină în toate formele sale”. Doar pungile personalizate pentru aceste cadouri au costat 3553 euro. Monetăria Statului a bătut pe final de an o serie limitată de medalii de tip monedă cu însemnele premierului României. Este vorba despre 50 de bucăți de astfel de medalii intitulate “Set Medalie Prim-Ministru din aliaj de cupru Ø 60 mm”. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin a negat faptul că pe medalii s-ar afla chipul lui Marcel Ciolacu și ne-a trimis o imagine cu o medalie cu însemnele Guvernului României. După ce i-am explicat că ne-a trimis o imagine cu o altă medalie, care are însemnele Guvernului, nu ale prim-ministrului, purtătorul de cuvânt ne-a spus că a cerut Monetăriei și o poză cu medalia Prim-ministru și că o să revină când îi va parveni. “Este vorba despre refacerea stocului de protocol standard care este la dispoziția premierului și care se oferă oricui decide prim-ministrul, de obicei când e vorba despre vizite oficiale”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt. Din datele Serviciului Electronic de Achiziții Publice, fiecare medalie cu însemnele premierului a costat 284,03 lei, fără TVA. Acestea sunt sablate, patinate, prezentate în cutii de lemn 90x90cm și vin însoțite de un certificat de autenticitate semnat de compania din subordinea Băncii Naționale a României. Potrivit calendarului medalistic, Monetăria Statului a realizat în anul 2023 câteva ediții de medalii omagiale despre personalități precum: Liviu Ciulei, Lucia Sturdza Bulandra, Regina Ana a României, Lascăr Catargiu sau medicul Ion Cantacuzino. Tot în luna decembrie 2023, Cancelaria Prim-Ministrului a comandat și alte medalii la Monetăria Statului: 100 de medalii cu însemnele Guvernului României, 25 de seturi a câte 6 medalii „Domnitorii României” și 60 de seturi a câte 6 medalii „Regii României”. Valoarea totală a acestor medalii, între care și cele cu însemnele premierului Marcel Ciolacu – 17.659 euro. Cancelaria Prim-ministrului a mai comandat în decembrie 2023 câteva eșarfe și cravate de la creatoarea Andreea Tincu. Este vorba despre 9 eșarfe de mătase și 9 cravate de mătase, realizate de creatoarea Andreea Tincu. Acestea au costat, în total, 786 euro. Un astfel de model de eșarfă se numește “Grădina cu Crizanteme” și a costat Cancelaria 184,8 lei bucata. Pe site-ul creatoarei, modelul costă 450 lei. “Esarfa este potrivita femeilor romantice, care iubesc tonurile calde, nuanțele de piersică pudrată, roz pal și burgundy, accentele orange. Inspirația este un colț dintr-o grădină, cu crizanteme, într-o interpretare artistică semnată Andreea Tincu. Printul este realizat manual, ulterior fiind prelucrat digital. “Eșarfa se livrează ambalată în hârtie aurie de matase și cutie luxury, cadou”, se spune pe site-ul creatoarei Andreea Tincu. Cele nouă cravate comandate de Cancelaria Prim-Ministrului au următoarea descriere: “Cravata este realizată din jacquard de matase organzino, tricotat în Como, hand made, respectând cele mai înalte standarde de calitate. Stratul interior este dintr-un amestec de lână, ceea ce îi conferă moliciune și durabilitate în timp și ajută la păstrarea formei fără a fi necesară călcarea cu fierul de călcat“. Tot în luna decembrie, Cancelaria a făcut trei comenzi de stilouri realizate de firma Poenari. Valoarea totală a acestora – 1268 euro. Este vorba despre patru stilouri Alpha 46 “cu accente masculine”, de cinci stilouri Alpha 36 Navy Blue, “care exprimă eleganță și simplitate”, respectiv de două stilouri Allegria Lirica, “care celebrează frumusețea feminină în toate formele sale”. Reamintim, la ora aceea în Guvernul României erau 4 femei și 13 bărbați. Nu în ultimul rând, Cancelaria Prim-ministrului a comandat pungi de carton alb, personalizate, în valoare totală de 3653 euro. Toate aceste informații despre achizițiile din decembrie ale Cancelariei Prim-Ministrului sunt publice în Serviciul Electronic de Achiziții Publice.
Nu sunt economist și nu știu dacă datoria țării de 200 miliarde euro poate fi considerată mare. Dar, sigur, datoria va crește în viitor. Comparativ, reamintesc că nivelul maxim al datoriei externe, înainte de 1990, a fost 13 miliarde euro! Există documente oficiale CIA (serviciu secret extern al SUA) ce confirmă că, în 1989, datoria externă a României era 0 (ZERO)! Deci, “cel mai ciuruit fiu al poporului” a predat țara la cheie emanaților Revoluției. În prezent, suntem datori vânduți, am rămas fără păduri, fără resurse naturale dar și fără coiful dacic…
Vești interesante vin și din educație. După eforturi susținute, analfabetismul funcțional al cetățenilor României a reușit să treacă pragul psihologic de 50%. Deci, peste jumătate din populime e formată din persoane care știu să citească, dar nu înțeleg nimic din ce-au citit. Un fel de papagali vorbitori. Mai mult decât atât, o treime dintre elevii români sunt „analfabeți numeric”, adică nu știu să facă adunări, scăderi sau înmulțiri care să-i ajute în traiul zilnică.
Din țara cu analfabetism eradicat, România a ajuns, oficial, cu cei mai mulți analfabeți din Europa! În sfârșit, suntem pe primul loc într-un domeniu!
Cu toate aceste realități, mass-media noastră susține că suntem pe drumul bun spre prosperitate și progres. Dacă cineva îndrăznește să nu fie de acord, cu siguranță, e putinist-trumpist, bolșevic-fascist, șoșocar-legionar, haurist-simionist etc. Aflăm din presă că responsabili pentru situația din țară nu sunt cei care au condus-o în ultimii 35 de ani. NU! Sursa principală pentru toate relele e Călin Georgescu, reâncarnarea lui Ceaușescu, Hitler și Stalin într-o singură persoană. El e vinovat că Iohannis și CCR au anulat ilegal alegerile prezidențiale legale. Individul ăsta mai are și tupeul să fie pe locul 1 în toate sondajele. Ce e de făcut pentru a evita un război civil (între hoți și proști)? Există doar o soluție: urgent, Călin Georgescu să fie arestat, suspendat de un coi(f) și executat. Iar apoi, judecat de un tribunal special excepțional (format din magistrații cu cele mai excepționale pensii speciale).
Despre presa autohtonă, nu sunt multe de adăugat dar cert este că nu ne comparăm nici pe departe cu peisajul sinistru al jurnalismului John Swinton (1829-1901) decanul breslei gazetarilor din New York, editor de ziare și orator scoțiano-american. Deși, fără îndoială, și-a câștigat cea mai mare influență în calitate de editorialist-șef al cotidianului The New York Times timp de un deceniu începând din 1860 și editorialist-șef al New York Sun în două etape, pentru alți zece ani, Swinton a fost cel mai bine cunoscut ca omonim al publicației John Swinton’s Paper, un săptămânal de patru pagini tipărit în format mare, unul dintre cele mai proeminente ziare americane ale salariaților din anii 1880. Antetul fiecărui număr enunța crezul profesional al lui Swinton, asemenea unui cod deontologic: 1) Susținerea cu îndrăzneală a drepturilor omului în stilul american. 2) Lupta împotriva acumulării de greșeli ale societății și industriei. 3) Lupta pentru organizarea și interesele muncitorilor și oferirea de știri despre meserii și sindicate. 4) Unirea forțelor politice, căutarea unei platforme comune și furnizarea de știri despre toate organismele tinere din domeniu. 5) Avertizarea poporului american împotriva planurilor trădătoare și zdrobitoare ale milionarilor, monopoliștilor și plutocraților… 6) Pregătirea unor timpuri mai bune de echitate socială și bunăstare publică.
Memorabil rămâne însă discursul lui John Swinton ținut la Twilight Club din New York City pe 12 aprilie 1883, la balul breslei, prin care face un rechizitoriu societății în care patronii de presă au pervertit moral menirea profesiei condiționându-i financiar prin plata salariilor pe jurnaliștii angajați să scrie în interesul politicii publicistice dictate de ei deturnându-i de pe calea adevărului:
“În acest stadiu al istoriei lumii, în America, nu există presă independentă. O știți și voi și o știu și eu. Nu există niciunul dintre voi care să îndrăznească să își scrie opiniile sincere, iar dacă ar face-o, știți dinainte că acestea nu ar apărea niciodată în presă. Eu sunt plătit săptămânal pentru a-mi păstra opiniile sincere departe de ziarul la care sunt angajat. Alții dintre voi sunt plătiți cu salarii similare pentru lucruri similare, iar oricare dintre voi care ar fi atât de prost încât să scrie opinii sincere ar fi pe străzi în căutarea unei alte slujbe. Dacă aș permite ca opiniile mele sincere să apară într-un singur număr al ziarului la care lucrez, în 24 de ore ocupația mea ar dispărea. Meseria jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă cu nerușinare, să pervertească, să defăimeze, să se închine la picioarele lui Mamona și să își vândă țara și rasa pentru pâinea cea de toate zilele. O știți și voi și o știu și eu, și atunci ce nebunie este această închinare la o presă independentă? Noi suntem păpușile, ei trag sforile și noi dansăm. Talentele, posibilitățile și viețile noastre sunt proprietatea celor care ne plătesc. Suntem prostituate intelectuale”.
Lui John Swinton nu i-a fost niciodată teamă să spună ceea ce credea cu îndrăzneală și fără rezerve... Se lăuda că niciodată, indiferent de ideile angajatorilor săi, nu a scris un rând care să contravină convingerilor sale oneste, așa cum le-a exprimat în timpul discursului... Ca om al ideilor originale și al libertății față de capcanele convenționalismului, Swinton a avut mulți admiratori, chiar și printre cei ale căror convingeri erau total opuse celor ale sale.
De fapt, sugestia sa, de la acea vreme, conform căreia presa locală era mai independentă decât cea națională nu mai este nici ea o certitudine, având în vedere proprietatea consolidată a ziarelor locale în mâinile firmelor cu capital privat care le încarcă cu datorii, le subfinanțează redacțiile, reduc personalul și extrag cât mai mult profit posibil înainte de a vinde ziarul, de a-l închide sau de a declara falimentul.
Concentrarea bine documentată a mass-mediei televizate în mâinile unor organizații comerciale care urmăresc profitul din încasările de publicitate și implicit din mărimea audienței a redus, de asemenea, numărul de voci independente sau potențial independente în știri. Pe lângă aceste manevre de culise, motivate ideologic sau financiar, care au distrus mass-media, există un alt motiv de bază pentru a ne îndoi de afirmația că presa este sau poate fi independentă - presa are nevoie de publicitate pentru a rămâne solvabilă, iar era digitală i-a forțat pe toți cei breaslă să se descurce cu mai puțin sau să își reducă operațiunile. Majoritatea site-uri online de informații sunt gratuite pentru public limitându-se la a face puținii bani din publicitate pentru a-și duce existența. Ne așteptăm cu adevărat să credem că, dacă furnizorii de publicitate ar cere să se renunțe la un articol sau să se schimbe sau să se deturneze o temă curentă din acoperirea ziarului, aceștia ar fi refuzați?
